Bucuresti

Aer boem de Bucureşti.

Privesc în trecut şi îmi doresc să fi trăit şi eu în epoca Micului Paris. Epoca în care maşinile abia îşi făceau apariţia pe străzile Bucureştiului, când totul avea un aer boem. Vreau să trăiesc în lumea în care pantofarii ştergeau bogaţilor pantofii pe străzile din Bucureşti. Vreau să trăiesc în epoca când Cristian Vasile şi Zavaidoc erau rivali, iar Zaraza prea frumoasa, Zaraza a murit.

Un aer boem de Bucureşti doresc să simt. Să văd tramvaiul tras de cai, pe bunicul cu joben. Toate lucrurile care la vremea lor au fost ceva exagerat.

Hei, tramvai cu etaj şi tras de cai

Hei, bunic cu joben….

Toate au fost la timpul lor ceva exagerat…

Am scris acest text in urma cu o luna. L-am gasit pe stick.

Te provoc sa imi spui ce boacane ai facut in copilarie!

In timpul unei discutii pe messenger despre copilarie, mi-a venit o idee... Te provoc sa imi spui ce boacane ai facut in copilarie!

Daca ai fost copil cu adevarat, daca nu ai trait in fata calculatorului si a jocurilor pe pc, daca ai avut genunchii zdreliti, daca ai avut capul spart si mana rupta, daca ai urlat in gura mare, daca imparteai sandvisurile cu copii din vecini, daca te uitai la Sandy Bell si Sailor Moon, Captain Planet, Voleibalista Milla, daca ai fost copilul cu "cheia la gat" te provoc. Te provoc sa imi povestesti cum te jucai, la ce desene te uitai, ce vise aveai. TE PROVOC SA IMI SPUI CE BOACANE AI FACUT IN COPILARIE!

Radu si-a dat acordul sa pun pe blog conversatia noastra de pe mess... ASA CA ESTE RANDUL VOSTRU SA POVESTITI.:)

====> Amintirea lui Radu
Scoobytza: mi-am adus aminte de ea in timp ce scriam
Scoobytza: www.scoobytza.blogspot.com
radu v: eu nu as putea sa zic nimic de mine
radu v: ai mei ar scrie cel mai bine
radu v: imi povestea bunica candva
radu v: si nu imi venea sa cred ce zice
radu v: park nu as fi fost eu
radu v: am fost "cheie de biserica"
radu v: "cuminte" foc
radu v:
radu v: am omorat gastele vecinilor
radu v: closca cu tot cu pui a bunicii
radu v: am vrut sa le dau sa mananc ela puii cei mici si galbeni
radu v: boabe de porumb
radu v: si le deschideam gura cu cutitul si le indesam bobul
Scoobytza:
radu v: eu am vrut sa ii hranesc sa creasca mari
Scoobytza: ooooooooooo
Scoobytza: foarte tare
Scoobytza:
Scoobytza: maica-mea cand era mica
radu v: closca a sarit la mine
radu v: si i-am dat cu un par in cap
Scoobytza: a omorat toti bobocii de gasca ca sa faca mancare pentreu oamenii veniti la munca cu ziua
Scoobytza:
Scoobytza: iar sora'mea
Scoobytza: cand avea vreo 14 ani...
Scoobytza:
Scoobytza: a strans de gat o gaina
Scoobytza: ca a enervat-o...
Scoobytza: o alerga prin curte si cand a prins-o a strans-o prea tare
Scoobytza: am chemat o vecina sa o taie
Scoobytza: si le-am zis parintilor ca era pe moarte gaina
Scoobytza:
Scoobytza: sau o alta faza cu sora mea...
Scoobytza: cand eram in generala, ne bateam foarte des,,,
Scoobytza: si...
Scoobytza: o data ne alergam prin casa, iar eu am alunecat si am intrat cu fata intr-un colt de zid
Scoobytza: si mi-am spart ochelarii....
Scoobytza: ne-am mintit parintii ca m-a batut un baiat la scoala ca sa nu luam bataie
Scoobytza:
radu v: eu am trecut cu bicicleta printr-un card de gaste
radu v: am naucit un boboc
radu v: si m-am luat la cearta cu baba
radu v: k dc tine gastele in drum
radu v: si am iesit victorios
radu v: k s-a lasat baba pagubasa
radu v: nu a iesit la capat cu mine
radu v: k am gura mare

===>

SCOOBYTZA

Amintiri din copilarie 1

Azi mi-am amintit cu mare drag despre o parte din copilaria mea. Dulce si fara griji asa a fost ea.
Inconjurata de carti din cele mai frumoase, de Sailor Moon, Sandy Bell, Mila voleibalista...si multi altii. Voi scrie o particica din ea. Un fragment atat de drag incat pe alocuri imi vine sa zambesc...
Imi face placere sa imi aduc aminte de copilaria mea si de locurile unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viata.

M-am nascut in Dragasani, orasul viilor si al vinului. Un oras micut si frumos, insa numai doi ani i-am petrecut acolo pentru ca urmatorii 11 au fost in Sfantu Gheorghe, in Covasna.


Si aici incepe povestea copilariei mele pentru ca aproape toate amintirile mele sunt legate de un oras mic, frumos.
Daca inchid ochii in fata imi apare imaginea mea plimband caruciorul cu micuta mea surioara prin fata blocului. O alta imagine care imi vine in minte este cea a primei zile la gradinita. Cred ca aveam vreo patru ani, iar ea, micuta mea Georgi, avea numai doi anisori. Gradinita noastra era situata in centrul orasului si... era mare. Atat de mare...
Georgi s-a speriat cand a plecat tati la munca si a inceput sa planga. Se uita pe geam si plangea. Degeaba au incercat sa o impace educatoarele, degeaba am luat-o in brate...
In prima ei zi de gradinita s-a facut saracuta de rusine... s-a scapat pe ea ca orice copilas de doi ani, iar d-na Margareta a avut grija sa o spele, sa ii dea de mancare si chiar sa o adoarma.

Apoi cu trecerea timpului...s-a obisnuit micuta. In primul an am fost in aceeasi grupa, insa in anii urmatori invatam in grupe diferite, dar tati ne gasea mereu impreuna pentru ca inainte de a se face ora patru dupa amiaza ma scuzam in fata educatoarei si ii spuneam ca vreau la baia. Da' de unde! La grupa mica aterizam. Acolo...era stiut. Veneam sa il astept pe tati.
Si de cate ori nu l-am asteptat cu orele.
Programul tatalui meu nu era ca al celorlati parinti. Intotdeauna intarzia. Nu stiu daca o facea intentionat, dar eu sigur l-am mostenit. Asa ca in anii gradinitei am asistat la multe "barfe" si "cafele" cu educatoarele de la gradinita. Si de fiecare data... ii spuneau tatei: "Domnu' Pirvu aveti grija sa nu mai intarziati"... Yes, sure...:))

Diminetile...erau cele mai ingrozitoare. De multe ori, in special in noptile cand tata lucra... Mama se trezea la ora 5 dimineata si, bineinteles, si noi. Ne imbraca si apoi...porneam repejor catre gradinita din centrul orasului ca doar ea incepea programul la 6 dimineata.
Eram primele la gradinita...pana veneau urmatorii doi copii...si ei vecini de cartier, ai caror parinti lucrau in acelasi loc cu mama.
Mda... Ce vremuri!
Atunci mancam "renumita"(renumita pentru mama pentru ca era singura supa pe care o mancam) supa de chimen si tot atunci... m-am imbolnavit de meninginta, iar micuta mea Georgi s-a speriat vazandu-se singura acasa a plecat singura la niste vecini, iar mama si tata au crezut ca a fugit de acasa. (parintii mei o lasasera acasa disperati de starea mea grava. Vomam in continuu, nu mai stiam de mine plus ca erau plimbati dintr-o sectie in alta a spitalului cu mine)

O alta poveste legata de copilaria mea...imi vine in minte. Nu are nici o logica felul in care le scriu pentru ca intamplarea dinainte a avut loc cand aveam vreo 6 ani, iar aceasta cand abia implinisem 2 ani.

Din ce mi-a povestit mama. Intr-o zi, in timp ce era foarte preocupata de ale ei probleme a observat ca al ei copilas nu mai face nici o boacana, nu mai plange, nu mai face nimic. Saraca a cautat in casa dupa mine. Eu lipsa. A cautat pe sub pat, prin dulap, a mers la vecina de sub noi, la cea de deasupra. Nimic. Copilul i-a disparut fara urma din casa. A chemat Politia (?! parca asa imi amintesc ca mi-a zis mami, dar nu garantez pentru informatie)...si cand colo m-a gasit...in casa. Pe un scaun dormind.
Numai ca acel scaun era sub o masa, iar masa era acoperita o fata de masa...:))




Scoobytza

,,,

Daca nu ar fi calculatorul deschis,probabil ca ar fi liniste in jurul meu.
Daca nu as tasta, probabil ca nu as auzi nimic.
Daca as inchide ochii, probabil ca nu as vedea nimic.

Astazi am primit o scrisoare. Cineva mi-a scris si mi-a multumit pentru corectitudinea cu care i-am redat cuvintele intr-un material. M-a facut sa ma simt bine.

Intreaga zi mi-au lacrimat ochii. Iar m-am imbolnavit.

Am vazut o fotografie care mi-a amintit ca nu trebuie sa avem incredere in orisicine.

Am baut ceai si am luat coldrex.


O bucatica din ziua de azi a trecut astfel. Incerc sa imi adun ideile.

Poze

Am gasit pe Google cateva imagini din Timisoara. Zona centrala, catedrala ortodoxa, Opera...

Timisoara

Ieri am facut o scurta vizita in Timisoara.

I-am revazut pe Nepotu', Viorela, Florentina, Viorela si Florin si am vizitat unul dintre cele mai frumoase orase din tara asta.

Mi-au placut parcurile si cladirile, statuile si cele doua tunuri din centrul orasului. Pacat ca nu m-am nascut cu 150 de ani in urma ca sa pot vedea aceste cladiri asa cum erau inainte ca trecerea timpului si oamenii sa le distruga.

Nepotu' mi-a aratat o cladire plina de gauri de la gloantele care s-au tras in 1989 la Timisoara.

Din pacate, nu am avut aparat de fotografiat cu mine, iar Timisoara imi va ramane doar in amintire...

Scoobytza

Scrisoare

Domnule Hossu,
Observ ca de ceva timp va petreceti timpul citind blogurile jurnalistilor clujeni si, in special, pe al meu din moment ce a fost nominalizat de doua ori in Foaia Transilvana ca fiind un blog prost. Ei bine, as avea o rugaminte nu va mai pierdeti timpul citind un blog pe care, evident, il considerati de stupid. Nu sunt in cautarea unui public tinta format din jurnalisti si nici nu sunt interesata sa devin "vedeta" in paginile Foii Transilvane asa cum, se pare, ca doriti dumneavoastra. Am cu totul alte lucruri de facut.
Va multumesc anticipat pentru spatiul dedicat in numarul urmator al Foii Transilvane si va doresc o zi frumoasa,

Cristina PIRVU (Nu PIRV asa cum a aparut in mod eronat in ziarul pe care il reprezentati )