Playing with fire

Romania a luat locul trei la Eurovision.:)

20.000

Blogul meu are peste 20.000 de vizitatori.:) Multumesc celor care s-au abonat la el si celor care m-au incurajat sa scriu in el. Sunt trei ani de cand am inceput sa scriu pe acest blog. Trei ani, timp in care am crescut si am evoluat o data cu acest blog.

Scoobytza

Zi de sambata cu nemasurata lene

Mi-e lene. Imi e atat de lene incat abia ma pot urni din pat, unde stau cu laptopul in brate. La 8 si jumatate am primit un sms de "Buna dimineata". Urasc sms-urile si telefoanele sambata dimineata cand ar trebui sa fie unul dintre momentele dedicate mie si somnului. Afara e un soare extraordinar. Am iesit pe balcon cu fetele, le-am povestit ceva din serialul care mi-a furat serile si am filozofat pe seama sentimentalismelor prostesti care ne caracterizeaza. E sambata. E perioada mea preferata din fiecare an. E perioada in care ma simt fericita, stau la soare si imi intalnesc mai des amicii. Da...e sambata, aproape inceput de iunie, e liniste. Atat de liniste incat o sa ascult o piesa frumoasa la maxim.



Scoobytza

Proteste Bucuresti

Aproximativ 30.000 de sindicalisti din intreaga tara au protestat martea trecuta impotriva reducerii cu 25% a salariilor angajatilor din sistemul bugetar si cu 15% a pensiilor.





FOTO: Cristina Pirvu
Aici puteti citi mai multe despre protestul din Bucuresti.

Scoobytza

Despre Bucuresti...

Experienta din prima zi in Bucuresti nu a fost tocmai placuta, insa...trebuie sa recunosc ca nu toti oamenii sunt asa. Nu toti oamenii din Bucuresti sunt asemenea acelui taximetrist. Miercuri si joi am cunoscut cateva persoane de-a dreptul placute, care m-au indrumat prin oras si cu care am avut ocazia sa schimb cateva cuvinte. Un baiat m-a condus pana la statia de metrou si autobuz unde trebuia sa ajung, fara sa ii cer ajutorul, iar o doamna a impartit un bilet de autobuz cu mine desi eu aveam un altul. Concluzia> nu trebuie ca o experienta neplacuta sa ne schimbe parerea despre ceea ce inseamna Bucurestiul si oamenii de acolo.

Acum astept cu nerabdare urmatoarea vizita.
Scoobytza

Să vă f*t, miticilor!

Ieri seară am plecat spre București destul de veselă și bine dispusă, gândindu-mă că îmi voi rezolva câteva probleme, mă voi întâlni cu vărul meu și voi merge în Piața Victoriei la cel mai mare miting anunțat după 20 de ani. Ei bine, buna dispoziție și umorul mi-au dispărut încă din momentul când am ajuns în Autogara Napoca (care e în aceeași curte cu Autogara Beta) și m-am urcat în autobuzul Fany care venea de la Baia Mare. Tragedie! De îndată ce am urcat în autobuy am simțit un miros pestilențial, un miros de urină de mi-a întors stomacul pe gât și mai că m-a făcut să rămân în Cluj și să îmi bag picioarele în Capitala mă’sii. Ei bine, nu doar mirosul trebuia să îmi provoace mie scârbă ci și oamenii. Am nimerit în cel mai prost loc posibil. Pe scaunul de lângă mine se afla o bătrânică grasă, plecată de la Baia Mare la București cu gândul de a vizita o biserică. Imediat, în spatele nostru, pe două scaune și pe cele paralele cu ele, se aflau niște țigani, niște împuțiți și prost crescuți – pentru că altfel nu le pot spune. Tot mirosul pe care l-am descris înainte provenea de la ei. Nu am nimic cu rromii, chiar nu am nimic cu ei. Însă experiența de aseară m-a marcat. Oamenii ăștia lipsiți de minimul inteligenței mâncau semințe, povesteau în gura mare și pe lângă asta sunau aiurea oameni. Încă pot reda o conversație care îmi stăruiește în minte. “Alo, Mărie! Sunt eu, Stan! Cum nu știi cine sunt? Sunt Stan, ăla cu care ai fost la nunta neamurilor tale. Cum care neamuri? Și știi că ne-au prins ăia când eram unul peste altul!” Fuck Off, man! Unul dintre indivizi suna la mișto oameni și își bătea joc de ei. Bărbaților le spunea că are ceva cu nevestele lor! Țăranu’ dracu!

A… baba mea mă trezea de fiecare dată când ajungeam într-un oraș nou. Și mă întreba: “Unde suntem?” La care eu. “Alba Iulia, Sibiu, la ieșire din Sibiu, Râmnicu Vâlcea, la intrare în Pitești, în București”. Mă trezea când mi-era somnul mai dulce.

Și ca și cum nu mi-ar fi fost de ajuns... pe la ora patru jumate dimineața am ajuns în București, la Gara de Nord. Acolo am avut o altă “surpriză”. Un împuțit de mitic adevărat taximetrist care m-a întrebat dacă merg cu el. I-am zis că nu. Cînd am coborât din autobus, am ajutat-o pe băbuță care a rămas cu mine în stație de unde trebuia să mă ia vărul meu. Taximetristul a asaltat-o și pe băbuță. “Costă 40 lei să te duc nu știu unde”, îi zice babei. La care eu: “Las-o în pace că e cu mine.” El: “Du-te dracu de proastă” Eu: “Du-te-n pizda mă’tii”. Și continuarea... miticul dracului m-a lovit. La propriu. A ridicat mâna la mine și m-a tras de păr. Așa ceva nu s-ar întâmpla în Cluj Napoca niciodată. Niciodată nu ai vedea oameni care să îți vorbească atât de urât, să te amenințe sau să încerce să te fraierească. Aș fi crezut că după trei ani de presă am cunoscut tot soiul de oameni, dar se pare că m-am înșelat. Trebuia să mai cunosc: MITICII!


XXX Până acum, când îi auzeam pe colegii și prietenii mei clujeni spunând despre București că e un loc îngrozitor, plin de oameni care nu știu să se comporte, îi contraziceam. Le spuneam că nu e adevărat. Bucureștiul e un loc superb, păcat că e locuit de unii oameni. (să mă ierte cei care au intrat în generalizările mele fără voie și fără să se apropie vreun pic de modelul miticului prost crescut).
13.10 – Noroc ca am întâlnit și oameni Ok în capitală azi.
Scoobytza

Happy music

Am descoperit o piesa foarte simpatica zilele trecute cand m-am uitat la "The Bounty Hunter". Piesa asta se aude la finalul filmului.

Keisha - Your love is my drug

Scoobytza

O zi frumoasa

Zi plina de activitati astazi. Inca de dimineata am mers la doua conferinte de presa, mi-am facut o analiza medicala la plamani (I'm OK!), m-am agitat pentru un subiect, iar intr-o pauza de 45 de minute am mers la Liceul "Gheorghe Sincai" unde le-am prezentat elevilor de clasa a XII-a meseria de jurnalist. Au mai fost acolo doi baieti - un student la Arhitectura si un absolvent al acestei facultati, dar si un medic oftalmolog cu multa experienta in spate - Monica Gavris. Eu am fost cea mai nepregatita dintre toti. Spun asta pentru ca baietii aveau pregatite niste slide-uri, iar doctorita un filmulet. Eu am venit, in schimb, cu un ziar in mana si optimism. Mi-a facut placere sa povestesc copiilor ce inseamna munca mea, ce efort presupune si, intr-un fel, m-am bucurat sa vad ca numai doua fete (care nu pareau journalism type) vroiau sa dea la Jurna. Interventia mea i-a facut pe liceeni sa puna intrebari, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Prima intrebare si care mi-a smuls un zambet larg a fost: "Îi greu?". Întrebarea a venit din partea unui pusti brunet, cu parul lung, prins in coada - mai rocker- cred eu. O alta intrebare a venit din partea unui baiat, imbracat intr-un tricou alb: "Asa-i ca atunci cand scrieti le mai infloriti?"

A fost o experienta interesanta pe care mi-ar placea sa repet. M-am bucurat tare ca am reusit sa le atrag atentia liceenilor mai mult, cred eu, decat celelalte persoane care le-au prezentat job-urile lor.

Prima parte a zilei s-a scurs destul de repede. La fel si a doua, mai ales ca am avut de scris si ca am participat la cocktailul de deschidere a Congresului National de Chirurgie.

Scoobytza

Struck by love

Un scurt metraj despre dragoste...


Scoobytza