O poveste la final

"Nu am chef. Nu am chef de nimic. Ma izolez si nu las la vedere decat o parte mica, foarte mica din sufletul meu. Ma ascund. Am pus un zid intre mine si lume, intre mine si cei care nu inteleg. Ce? Nu conteaza. Zidul meu ma apara de tine, el, de ea, de tot ceea ce este rau in lumea asta. Nu intelegi nimic? Nici nu trebuie - ii spuse ea inainte de a inchide usa in urma ei.

El a ramas intepenit. "Nu a inteles nimic. Ce se intampla cu ea? Nu ma mai vrea?" - se intrebă.

Usa inchisa s-a trantit. In urma ei a ramas liniste. El sta pe un scaun, isi prinde capul in maini si priveste in gol. "S-a terminat. Nu imi vine sa cred ca s-a terminat"- isi spuse in timp ce rasufla usurat.


Scoobytza

singura?

E trecut peste ora mea de culcare. Sunt singura acasa. Inainte existau clipe in care imi doream sa fiu singura pentru ca aveam nevoie sa imi aud gandurile, iar acum regret zilele cand cineva ma astepta acasa, cand eram sunata daca intarziam.:)) Da, mi-e dor de fetele mele care ma certau ca stau prea mult pe internet, ca vorbesc prea mult de acelasi subiect si care ma intrebau zi de zi cand ajungeau de la birou: "Ce s-a mai intamplat in lume, Scooby?".

:*

scoobytza

Insemnare de suflet

Am primit pe messenger de la prietena mea Luiza o piesa superba. Simt ca ma caracterizeaza si ca arata cine sunt eu. Week-endul trecut am fost mai fericita decat in intreg anul care a trecut din iulie 2009. Nu imi mai place de ceva vreme sa scriu pe blog ceea ce simt, insa azi simt nevoia sa scriu cat am fost de fericita. Am simtit fluturi in stomac, emotii si simteam ca ma sufoc. Da, am fost atat de fericita incat niciun cuvant nu ar putea sa descrie acele sentimente. M-am impacat cu trecutul dupa mai multi ani. Am fost atat de fericita incat imi venea sa imi strig fericirea. Asteptam un telefon cu orele si imi cautam lucruri de facut ca sa uit de emotii. Acum mi-am dat seama ca trebuie sa ma bucur pentru ca eu am avut parte de doua ori de ceea ce unii oameni cauta o viata intreaga. In ultimii cinci ani, viata mea s-a schimbat foarte mult. Am avut parte de dezamagiri, de prieteni, de fericire, de vise implinite si de doua iubiri puternice, carora le-am daruit intreg sufletul meu si nu regret deloc. Ce "cheesy", cat sentimentalism! - ati spune. Eu insa ma bucur ca, in sfarsit, m-am impacat cu trecutul. Mi-a fost greu sa ma decid sa scriu aceste randuri insa acum am simtit ca e timpul sa astern pe aceasta "hartie" virtuala gandurile mele. Nu imi pasa daca le vor citi si altii. Nu imi mai pasa de asta. In schimb, acum stiu ca drumul meu trebuie sa se axeze pe cariera, facultate, familie si oameni dragi. Acum, in sfarsit, dupa o perioada lunga mi-am restabilit prioritatile. :)

Scoobytza

Mare...

O sa ma reintalnesc cu marea la anul. Sper sa imi simta lipsa asa cum i-o voi simti eu. A fost bine la mare. Pentru prima data dupa mult, mult timp m-am rupt de tot ceea ce inseamna Cluj - munca, prieteni, frustrari, uneori suferinte. Aveam nevoie de o pauza de la viata mea si, in sfarsit, timp de o saptamana am avut asta. Stiu ca poate unii dintre prietenii mei imi vor reprosa ca in zilele astea nu prea am dat semne de viata, dar...chiar am simtit nevoia de a evada, de a fi eu cu mine, eu fara ceilalti. E ciudat sa nu te gandesti la problemele de zi cu zi, e ciudat sa ai un alt program decat deobicei si e si mai ciudat sa simti ca ai luat un burete cu tine si ca ai sters tot. Eu asa am simtit. Am sters ganduri care, uneori, anul asta m-au intristat. De fapt, le-am adunat intr-un pumn si apoi le-am aruncat in mare. De acolo stiu ca nu or sa revina. Acum aud marea. Valurile se sparg, se lovesc, scoicile ajung pe malul marii. Am o camera cu vedere spre mare.

A fost o vacanta frumoasa.

Acum... mai vreau sa spun doar atat: Wake me up when september ends. (I left my heart to the sun. I'll get it back next summer.)



Scoobytza

Impresii din Mamaia

Timpul trece incredibil de repede, iar vacanta mea se scurteaza cu fiecare moment care s-a scurs irecuperabil. Ma bucur ca in aceste zile am apucat sa ma relaxez si ... sa dorm. Da, am dormit muuuult de tot -somn pe plaja sau in camera de hotel. Ce bine este sa dormi mult. Tot de cand am intrat in concediu m-am cam ferit sa citesc stirile (Nu mi-a reusit!), desi aproape in fiecare zi ochii mi-au zburat pe editiile Ziua de Cluj, Realitatea TV, dar si ale catorva tabloide.

Am fost si in vreo cateva cluburi, insa nu pot sa spun ca m-am distrat prea mult. In luna septembrie viata de noapte in Mamaia este cam moarta. La propriu. Ce vreau sa spun cu asta? Exista cluburi aici... multe, multe de tot. Insa in septembrie sunt toate goale. Clubul unde am vazut cei mai multi oameni a fost Jezoo - vreo 30. In restul, sufla vantul. Mamaia e mult mai linistita in septembrie, decat in sezon. Tineri sunt destui de putini, iar daca exista - sunt proaspat parinti, proaspat casatoriti sau au sub 18 ani. O chestie faina la un sejur in Mamaia in luna septembrie e ca totul este mai ieftin, uneori la jumatate de pret. Cluburile au tot felul de oferte, iar preturile la Aqua Magic, la inchiriat de hidrobiciclete sau barci sunt mult mai mici decat in sezon. De exemplu, in Clubul Desire - luni, marti, miercuri, joi - intre orele 21-23 bauturile sunt la jumatate de pret. (asta inseamna ca sunt aduse la preturi omenesti si ca o cola costa 2, 5 lei, o pina colada costa 7 lei, o tequila 4,5 lei) In clubul Jezoo nu exista intrare si nici in Wave. (unde am ajuns din intamplare pentru cateva minute). In Bellagio - cel mai de fite club din Mamaia nu am avut tupeu sa intru. Avand in vedere luxul afisat, ma tem ca Dieselul clujean este un mic copil.

O chestie destul de aiurea in Mamaia o reprezinta preturile umflate cu pompa la unele magazine de pe plaja unde gasesti o amarata de punga de chipsuri care costa 3 lei oriunde in Cluj cu un pret de trei ori mai mare. Daca mergi un pic mai departe de plaja, preturile incep sa redevina normale.


Hmmm... Ce nu imi place la Mamaia? kitsch-ul. Reclame mari, mizerie, tiganie. In satul de vacanta - nici nu stiu la ce ma asteptam. Cineva mi-a descris locul ca fiind foarte frumos, cu case construite dupa stilurile fiecarei regiuni din tara. Cand am ajuns acolo, nu am vazut decat tiganie, mizerie, chinezisme.


Pe de alta parte, un plus pentru Mamaia au fost apa curata si curatenia de pe plaja. Incredibil, dar da...pe o plaja din Romania este curatenie. Spre deosebire de vacanta la Costinesti, de acum trei ani cand imi afundam picioarele in nisip printre chistoace, acum plaja a fost mai curata. Nu spun ca in totalitate, dar oricum asta e un plus.

E frumos in Mamaia. Chiar si in septembrie. Din fericire, eu am prins vreme buna si o sa ma intorc acasa bronzata.

Deocamdata astea sunt primele impresii din "uriasul" meu concediu.
Scoobytza

Cansada de besar sapos (M-am saturat sa sarut broaste)

Filmul Cansada de besar sapos este absolut superb. De asta, il recomand tuturor celor care iubesc comediile romantice. Mie, personal, imi plac foarte mult comediile romantice care au actori tineri. Si pentru ca m-am plictisit de productiile hollywood-iene am inceput sa urmaresc filme italiene, Cansada de besar sapos este insa o productie mexicana din anul 2006 cu actori tineri si frumosi. Filmul spune povestea Marthei, o tanara al carei iubit o inseala. Satula, Martha isi paraseste iubitul si incepe sa caute dragostea pe internet prin intermediul site-ului cansadadebesarsapos.com.mx. Martha cunoaste mai multi barbati pe site, dar si un tanar actor in cafeneaua unchiului sau. De aici, povestea incepe sa se complice...

(mai departe va las pe voi sa vedeti filmul si sa imi spuneti daca v-a placut)

Scoobytza

Stau. Stau pe balcon si privesc valurile inspumate ale marii. Ea nu face decat sa imi sporeasca nelinistea si dorul. E o vreme ingrozitoare si asta nu ajuta. Sunt nori, iar vantul bate tare. E a doua zi la mare.

Privesc atent, gandurile imi zboara. La mine, la el, la ceea ce va fi fost, la ceea ce nu va mai fi si ma dispera gandul care are, de multe ori, aceeasi tinta. La naiba cu tot!

Din cand in cand ma molesesc. Ce prostie!- ati spune. Voi nu? O amintire indepartata sau poate chiar prea noua imi brazdeaza inima.

Vremea proasta ma deprima.

(Nu imi mai place sa scriu lucruri personale pe blog pentru ca mereu se gaseste cineva care sa imi zica: am vazut ce ai scris, ce copila esti! Cu toate astea am simtit nevoia sa scriu.)