marți, 26 mai 2009

blog stuff



This year is gonna be incredible....

Natura, un râu care susură lângă mine, păpădii şi iarbă verde. E primăvară şi nu sunt acasă. E primăvară, iar soarele îmi mângâie faţa încecând să usuce lacrimile care curg încet-încet şi dureros. Consumerism, globalizare – sunt termeni al căror sens nu îl înţeleg pe deplin, ştiu la ce se referă. De fapt, eu însămi sunt o imagine a acestei globalizării. La iarbă verde cu laptopul în braţe. Ascult muzică, într-un loc în care natura însăşi este muzică.


A fost odată ca niciodată. Îmi răsună în minte ale copilăriei în timp ce muzica house inundă atmosfera luptându-se cu sunetul râului. Nu aud păsărele cântând. Nici nu aş avea cum. Încă nu s-au întors din „ţările calde” – despre care am auzit atâtea şi atâtea când eram un simplu copil. „Ţările calde”, „iarba verde” – dacă întrebi un copil de ce sunt calde ţările calde, îţi va spune că acolo bate soarele mai tare.

De ce este iarba verde? Ca să o mănânce vacile.

Nimeni nu o să îţi explice ce e dragostea. Lumea asta moartă va încerca să îţi fure dragostea şi niciodată să nu uiţi de inima ta – spune cântecul atât de mult iubit.

Nimic din ceea ce scriu nu are vreun sens. Sunt o adunătură de cuvinte frumoase care nu se leagă între ele.

O păpădie.

„Mie îmi plac păpădiile. Când suflu în ele îmi pun dorinţe.”

„Ce dorinţe ţi-ai pus azi?”
„ Să cresc mare, să nu mai spună lumea că sunt mic. Şi vreau să îl găsesc pe Făt -Frumos”

„Dar Făt- Frumos nu există decât în poveşti”
„Ba da, există. Doar că tu eşti mare şi nu mai crezi în poveşti.”
„Şi atunci de ce vrei să te faci mare?”
„Pentru că eu o să cred toată viaţa în poveşti, în zâne, prinţese, balauri, zmei şi feţi-frumoşi.”
Şi atunci am tăcut. În faţa mea, imaginea copilăriei mele. Imaginea unui copil simplu, care îşi doreşte un lucru imposibil.

PS: Acest text nu are o poveste. Nu are lacrimi ascunse în spatele ei. Are doar un loc comun cu persoana mea. Un râu lângă care m-am aşezat.



Sometime....

A fost odată ca niciodată...

A fost o prinţesă.
>
Scoobytza

duminică, 24 mai 2009

JurnalisTIA :) Despre Predeal, jurnalisti, cursuri si un concert karaoke

Week-end-ul asta am participat la seminarul Tineret în acţiune pentru tinerii jurnalişti organizat de o instituţie cu un nume care conţine vreun sfert din literele alfabetului. A fost minunat!

Cred că a fost unul dintre cele mai faine seminarii la care am participat, cu oameni interesanţi, "de gaşcă" şi cu o atmosferă pe măsură.
Locul desfăşurării evenimentului a fost Vila Eden din Predeal, unde am avut parte de nişte camere drăguţe şi o mâncare foarte bună. Am nimerit şi într-o zi de sărbătoare pentru "sătenii" zonei şi anume "Zilele Predealului". Încă de când am ajuns, vineri seara, aici am auzit vocea Andreei Bălan, iar în seara următoare Anda Adam "a încântat" poporul alături de cele două fete semidezbrăcate şi de un tip cu un tricou cumpărat de la second (sau trift shop).
Experienţa de la Zilele Predealului nu se compară absolut deloc cu cea de la vreun concert din Cluj sau măcar din Vâlcea sau de oriunde am fost eu în vizită. Mi-a adus aminte de petrecerile săteşti la care mă ducea bunica mea atunci când aveam vreo şapte-opt ani. Micii sfârâind pe grătare, fumul, plictiseala pe feţele oamenilor şi, nu în ultimul rând, ţăranii zonei.

Poate că îi insult pe ţărani acum. În apropierea toaletei publice din zonă, la mai puţin de doi metri, bărbaţii „predeleni” ieşeau unul câte unul şi udau singurul copac din zona. Nu conta că erau copii, femei prin zonă. Pur şi simplu, se uşurau de „greutate” şi mergeau înapoi la băut.

După ce ne-am petrecut o vreme acolo, ne-am reîntors la pensiune unde am încercat să încropim o mică petrecere. La început, nu ne-a reuşit foarte tare până când am descoperit o pasiune comună... şi anume: Vama Veche. Aşa că eu şi Andrei (unul dintre organizatori) am dat startul petrecerii cântând Copilul şi Durerea, Ana, 18 ani...colegii ni s-au alăturat mai mult sau mai puţin şi a ieşit foarte fain.:)


În ceea ce priveşte cunoştinşele acumulate la Predeal... Ei bine, am aflat mai multe lucruri despre proiectele ONG-urilor şi faptul că pot fi finanţate de ANPCDEFP care este o instituţie aflată în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Am cunoscut nişte oameni incredibil de drăguţi care încearcă să îşi îmbunătăţească relaţia cu presa şi care vor să îli facă cunoscută activitatea.



Aniway, zilele astea am cam lenevit. Mâine şi cam toată săptămâna mi-e plină de examene. Licenţa nu se scrie singură... aşa că spor la muncă mie. Până miercuri sunt liberă să scriu la licenţă.

Scoobytza

luni, 18 mai 2009

Piesa noptii

Printre proiectele pentru facultate, licenta care imi urla in cap "Scrie-ma, Scrie-ma", am descoperit in aceasta seara o piesa absolut superba. Nu am mai auzit pana acum de trupa Hinder, insa versurile piesei "Lips of an angel" imi plac la nebunie.

Auditie placuta! :)




*Scoobytza

vineri, 15 mai 2009

Cultele ţin cu dinţii de spitale

Harta clădirilor publice din oraş revendicate continuă cu spitalele.

Clădirile Clinicilor de Neurologie Pediatrică, Medicală III şi Ambulanţă sunt în pericol de a fi retrocedate. Trei dintre spitalele clujene se confruntă de ani buni cu cereri de revendicare venite din partea cultelor religioase pentru clădirile în care funcţionează.



Eparhia Reformată din Ardeal a cerut să îi fie retrocedate cele două clădiri în care funcţionează Clinica de Pediatrie III din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii (SCUC) Cluj-Napoca de pe strada Câmpeni nr. 2-4 , dar şi clădirea Serviciului Judeţean de Ambulanţă (SJA) Cluj de pe strada Horea nr. 55.



“Clădirea lor a fost bombardată în 1994, iar cea în care funcţionăm a fost refăcută. Noi suntem proprietari aici. Procesul s-a terminat încă de acum doi ani şi este o sentinţă definitivă”, a declarat medicul Horia Simu, managerul SJA. Şi Ioan Figan, managerul SCUC, consideră cererea reformaţilor neîndreptăţită. “Problema este de foarte mulţi ani.



Ei au depus o cerere în 2003, s-a făcut o expertiză pentru că noi am construit încă o dată ce a fost acolo. Au vrut toată clinica Pediatrie III, cu ambele clădiri, însă ei au avut numai o parte din primul spaţiu, restul fiind construit de noi. în această situaţie, legea este în favoarea noastră”, a declarat Figan. Angajaţii Eparhiei Reformate din Ardeal nu au putut oferi informaţii despre cererile de retrocedări făcute la nivelul cultului.



“Doar domnul Episcop poate vorbi cu presa. El este plecat într-o delegaţie şi se va întoarce numai vineri (azi –n.red.) sau luni. Nu sunt abilitată să fac declaraţii”, a explicat Tamas Emoke, jurista Eparhiei Reformate.



Pe de altă parte, reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii (ANRP) spun că în cazul clădirilor revendicate de Eparhia Reformată din Ardeal nu au fost încă date soluţii în instanţă.



“în ceea ce priveşte solicitarea cu numărul 137 pentru Staţia de Salvare, aceasta este în curs de completare cu acte doveditoare de către Eparhia Reformată din Ardeal, care este solicitantul imobilului. De asemenea, şi cererea privind Clinica de Pediatrie este în faza de completare şi nu s-a emis nicio decizie”, a declarat Gabriela Ţocolescu, consilier în cadrul ANRP.



Reprezentanţii Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia au cerut în anul 2003 să le fie retrocedată Clinica de Neurologie Pediatrică a SCUC, procesul nefiind soluţionat încă. Arhiepiscopia Romano-Catolică de la Alba Iulia este de acord să fie despăgubită pentru unele clădiri pe care le-a revendicat.



“Noi am depus cereri pentru restituirea în natură a imobilelelor. La Clinica de Neurologie am făcut de curând o expertiză şi acolo a fost construit încă 50% mai mult decât clădirea iniţială. Unde avem clădiri cu utilităţi publice vom primi despăgubiri”, a declarat Komaromi Attila, juristul Arhiepiescopiei.



“La clădirea Facultăţii de Litere (UBB, Strada Horea, n.red.), de asemenea aflată în litigiu, vrem să o obţinem în natură”, a mai adăugat Komaromi.



Un alt spital pentru care s-a făcut o cerere de retrocedare este Clinica Medicală III din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Octavian Fodor”(SCUOF) Cluj. în acest caz, revendicatorii sunt reprezentanţii comunităţii evreieşti.



“Avem depusă o cerere de retrocedare pentru imobilul din strada Iaşilor nr. 16, pentru care nu avem nici o soluţionare până în prezent. Am cerut retrocedarea a tot ceea ce a preluat statul în anul 1948”, a declarat Oana Dumitrescu, reprezentanta Fundaţiei Caritatea- cea care a făcut cererea de revendicare pentru Clinica Medicală III. Reprezentanţii unităţii spitaliceşti ştiu de situaţie, însă nu cred că evreii vor avea câştig de cauză.



“Ei au cerut clădirea, dar, din câte ştiu eu, nu se încadrează juridic să primeasccă imobilul în natură pentru că s-au făcut investiţii ulterioare de peste 50% din valoarea acestuia. Consiliul Judeţean este proprietarul clădirii. Din câte ştiu eu, unde nu este posibilă retrocedarea în natură, se pot face despăgubiri”, a declarat Mihai Mleşniţe, managerul SCUOF.




Autoritatea de Sănătate Publică (ASP) Cluj este la curent cu situaţia revendicărilor de spitale. “Se ştie despre această situaţie. Spitalele sunt în litigiu, dar se modifică legile. Trebuie să aşteptăm să vedem soluţia în instanţă. Legea spune că încă cinci ani de zile de la pronunţarea deciziei se mai poate sta acolo”, a declarat Dorina Duma, directorul executiv al ASP Cluj.

Harta şcolilor şi grădiniţelor retrocedate

Lipsa de spaţiu şi de locuri în grădiniţe şi şcoli este agravată de faptul că 42 de clădiri ale unor instituţii de învăţământ din Cluj-Napoca sunt revendicate de foştii proprietari.

Problema tot mai acută a lipsei ofertei de servicii a grădiniţelor faţă de cererea la care sunt supuse a devenit, la Cluj-Napoca, mult mai gravă, dat fiind că multe dintre spaţiile în care sunt educaţi preşcolarii sunt revendicate sau chiar retrocedate către proprietarii de drept. în plus, Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, Şcoala “Ion Bob”, Liceul Teoretic “Gheorghe Şincai”, Colegiul Naţional “George Coşbuc” şi Liceul 2Emil Racoviţă” - câteva dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ- pot să-şi piardă oricând clădirile în care funcţionează.



Una dintre clădirile care au fost retrocedate proprietarilor de drept este Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, al cărei sediu aparţine Episcopiei Greco-Catolice de Cluj Gherla. Greco-catolicii mai revendică şi una dintre cele trei clădiri ale Şcolii şi grădiniţei “Ion Bob”, dar şi clădirea în care funcţionează Colegiul Naţional “George Coşbuc”, alături de terenul aferent pe care s-au contruit corpuri noi de clădire.



în ultimul caz, deciziile de restituire în natură au fost atacate de Consiliul Local (CL) Cluj-Napoca la Curtea de Apel Cluj. “Din păcate, nu am intrat în posesia niciuneia dintre cele trei locaţii. La Şcoala Ion Bob am obţinut clădirea în instanţă şi plătesc o chirie de 4.600 de lei lunar. Liceul “George Coşbuc” are o clădire veche ce aparţine Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului”, a explicat diaconul Daniel Avram, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Greco-Catolice. în ceea ce priveşte Academia de Muzică, greco-catolicii dispută terenul pe care se află construită actuala sală de concerte.



“La Conservator este un proces de evaluare a costurilor sălii-studio. Deocamdată, ei nu au unde să meargă. Nu putem intra în posesia clădirii. Sala Studio s-a construit pe terenul nostru şi trebuie să se facă evaluarea pentru a le putea fi plătită. Cel mai probabil, se va ajunge la cumpărarea clădirii respective”, a mai spus Avram.



în clădirea Academiei de Muzică înainte de anul 1948 a existat un seminar teologic greco-catolic care a fost colectivizat. “Episcopia Greco-Catolică a făcut o solicitare de retrocedare şi din 1992 am devenit chiriaşi”, a declarat Adrian Pop, rectorul Academiei. Conservatorul din Cluj nu a pierdut în urma retrocedărilor numai sediul în care funcţionează, ci şi un cămin studenţesc. “Am mai pierdut o clădire, un cămin cu o capacitate de cazare de 160-180 de locuri. Terenul a fost retrocedat unei persoane private şi plătim o chirie de 10.000 de lei pe lună. Pentru sediu plătim o chirie peste 13.000 de lei lunar, iar banii provin din fondurile proprii ale Academiei. Nu avem unde să ieşim în stradă ”, a mai spus Pop.



în ceea ce priveşte Şcoala “Ion Bob”, care funcţionează în trei clădiri, dintre care două sunt revendicate de greco-catolici şi de Arhiescopia Romano-Catolică de Alba Iulia, problema spaţiului este parţial rezolvată. “Din toamnă vom intra într-un corp nou de clădire şi nu vom mai avea nevoie de clădirea din interiorul Bisericii Ion Bob, care are şase săli, din care patru sunt de clasă. Mansardarea spaţiului a început în 2007 şi vom avea şi o sală de sport”, a declarat Irina Alexe, directorul adjunct al Şcolii “Ion Bob”.



Colegiul Naţional Emil Racoviţă se află de ani buni în instanţă cu Eparhia Reformată din Ardeal, un teren şi un corp de clădire fiind disputate, iar dosarul este, deocamdată, nefinalizat. “Nu face niciun obiect cererea pentru că partea de clădire veche a fost o clădire a învăţământului de stat. în 1870, terenul nu era al Eparhiei, iar în 1919, Şcoala exista ca şcoală de stat. Pe teren au fost construite în 1970 două corpuri de clădire”, a declarat directorul Colegiului, Constantin Corega.



Celelalte şcoli şi grădiniţe care se află pe lista neagră a instituţiilor publice pentru care există cereri de retrocedare sunt: Şcoala de Muzică “Augustin Bena”, Liceul de Muzică “Sigismund Toduţă”, Colegiul Naţional 2George Coşbuc”, Liceul Brassai, Grupul Şcolar “Victor Babeş”, Grupul Şcolar Tehnofrig, Liceul Teologic Romano-Catolic, Liceul de Coregrafie, Liceul Teoretic 2Bathory Istvan”, Şcoala Ajutătoare nr.1, Liceul economic “Dr. Iulian Pop”, Liceul “Anghel Saligny”, Şcoala Specială Nr.1, Liceul Teoretic “Gheorghe Şincai”, Liceul “Apaczai Csere”, Grupul Şcolar Forestier, grădiniţele nr.2, nr.3, nr.12, nr.9, nr.19, nr.61, nr.39, nr.69, nr.46, nr.42, nr.21, nr.43, nr.57, nr.32.



Administraţia locală încearcă să găsească soluţii pentru menţinerea în patrimoniu a clădirilor. “Absolut toate cererile analizate pe Legea 10 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 – n.red) au fost respinse. Unii revendicatori au acceptat despăgubiri, iar alţii au înaintat acţiuni în instanţă. Sunt procese de o durată foarte lungă de timp şi pe cale judiciară încercăm să le respingem”, a declarat viceprimarul Radu Moisin. El mai spune că Primăria încearcă să ajungă la un consens cu actualii proprietari fie pe cale juridică, fie pe cale amiabilă. “Faptul că aceste clădiri sunt revendicate nu înseamnă că sunt şi câştigate. Vizăm toate mijloacele de atac posibile ca să păstrăm aceste imobile în patrimoniu”, a adăugat Moisin.



Cine sunt revendicatorii?



Principalii revendicatori ai clădirilor şcolilor şi grădiniţelor clujene sunt:



Fundaţia Caritatea/ Federaţia Comunităţilor Evreieşti

Arhiepiscopia Ortodoxă Română

Congregaţia Surorilor Maicii Domnului (Episcopia Greco-Catolică)

Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla

Episcopia Unitariană

Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia

Eparhia Reformată din Ardeal

Scoobytza

Grădiniţele de “fiţe” ale Clujului

Premierul României, Emil Boc, fotbaliştii de la CFR Cluj, bancheri sau investitori străini au optat să îşi înscrie copiii la grădiniţele private din Cluj-Napoca.

Cursuri de dans, balet, limbi străine, lucrul pe calculator – acestea sunt câteva dintre cursurile pentru care clujenii cu posibilităţi financiare îşi trimit copiii la grădiniţe private. Personalităţile Clujului sunt dispuse să plătească sume între 350 şi 700 de lei lunar pentru a le da o educaţie cât mai bună odraslelor în cele mai de “fiţe” grădiniţe din oraş.



Happy Kids din cartierul Gheorgheni este grădiniţa cu cel mai mare număr de vedete pe metru pătrat. Aici, preşedinţi de bănci, politicieni, fotbalişti şi investitori străini îşi trimit copiii să studieze. “Grădiniţa noastră şi-a început activitatea datorită investorilor străini care au căutat să îşi educe copiii la standarde cât mai înalte. Avem copii din toate companiile din Cluj-Napoca – Nokia, Emerson, Bechtel, avem părinţi preşedinţi de bănci şi politicieni. Fotbaliştii CFR-ul Cluj – Sixto Peralta, Juan Emanuel Culio şi Paolo Frangipane - îşi aduc copiii la noi. Antrenorul echipei de baschet U Mobitelco, Tab Baldwin, are patru copii de la grădiniţă până la clasa a noua la noi”, a declarat Ruxandra Mercea, directorul de marketing al Happy Kids.



De asemenea, pe timpul verii, mulţi părinţi clujeni care locuiesc în străinătate îşi aduc odraslele ca să înveţe limba română. “Suntem o grădiniţă care predă bilingv în română şi engleză. Copiii au un sistem de reguli şi de disciplină care le dezvoltă caracterul. Părinţii pot opta pentru cursuri de dans, muzică, artă sau alte limbi străine”, a adăugat Mercea. Taxele pe care părinţii le plătesc pentru a-şi trimite copiii la “Happy Kids” sunt de 700 de lei lunar, la care se adăugă între 70 şi 90 de lei pe lună pentru cursurile extraşcolare la care participă micuţii.



La grădiniţa Helen din cartierul Zorilor au studiat cele două fiice ale premierului Boc. “Grădiniţa funcţionează de 25 de ani. Eu sunt profesoară de limba engleză şi toate cursurile se parcurg în limba engleză. Lucrăm pe calculator cu copii şi avem un joc pentru învăţarea matematicii care nu mai există în altă parte”, a declarat Elena Avram, directoarea grădiniţei.



Copiii participă săptămânal la cursuri de dans modern, iar în zilele cu vreme bună fac lecţii în părculeţul din curtea instituţiei. “Fetiţele domnului Boc au fost aici la grădiniţă”, a adăugat Avram. Educatoarea spune că tendinţele în învăţământul preşcolar constau în lecţiile integrate la care participă copiii. Mai exact, pe întregul parcurs al zilei, temele parcurse au o legătură strânsă între ele. In plus, de două ori pe an, de Crăciun şi la sfârşitul anului şcolar, grădiniţa organizează serbări la care copiii cântă, dansează sau joacă teatru în limba engleză. “Avem trei grupe de copii: mică, mijlocie şi pregătitoare. Programul este de la 8.00 la 13.00, iar preţul este de 450 de lei lunar. Pentru copiii care au un program de la ora 8.00 la 17.00, părinţii plătesc 500 de lei lunar, la care se adaugă şi masa pe care o primesc de la o firmă de catering şi îi costă 9 lei zilnic”, a adăugat Avram.



Părinţii care vor să le ofere copiilor o educaţie religioasă pot să îi înscrie la grădiniţa Little Giants. “Suntem o grădiniţă creştină şi asta face diferenţa pe lângă nivelul activităţilor didactice pe care le oferim. Integrăm în lecţii educaţia reliogioasă, povestioare biblice, avem luna adevărului organizată, promovăm limba engleză în rândul copiilor”, a declarat Mihaela Goron, directorul educativ al instituţiei.



“Părinţii plătesc 350 de lei pe lună, bani în care sunt incluse rechizitele şi materialele cu care copiii lucrează”, a adăugat Goron. în ceea ce priveşte personalităţile clujene ai cărori copii au urmat cursurile grădiniţei, directoarea a păstrat secretul. “Au fost aici copii de medici, de profesori universitari şi chiar din Iran”, a conchis Mihaela Goron.





Locuri insuficiente



“In judeţul Cluj există 22 de grădiniţe private”, a declarat Anca Radu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj. Intre 1 mai şi 15 iunie este termenul de înscriere a copiilor la grădiniţe. La nivelul judeţului Cluj sunt 5.000 de locuri la grupa mică, însă numărul copiilor ajunge la 6.000.

duminică, 3 mai 2009

Nu stiu incotro sa ma indrept.







Cand eram in scoala generala, credeam ca vreau sa ma fac arheolog si vroiam sa invat la un liceu cu profil de stiinte sociale. Apoi, am intrat la Liceul Economic la un profil total diferit de cel pe care mi-l doream. Cand am terminat liceul, stiam deja ce imi doresc sa fac pentru toata viata: sa fiu jurnalista. Prin urmare, am dat la Facultatea de Jurnalism si speram sa lucrez in ziar. Mai speram sa fiu iubita. Azi ma apropii cu pasi reprezi catre ultimele zile de facultate. Lucrez in presa, iubesc. Acum insa nu stiu catre ce ar trebui sa visez. Sa fac un master. Totul depinde de lucrarea mea de licenta. Eu nu am vise de casatorie si familie ca si alte fete, colege de-ale mele.

2 mai 2009. Festivitatea mea de absolvire. A fost un moment interesant, lasand deoparte discursurile lungi si inutile, durerile de picioare din cauza tocurilor sau caldura din sala. Toate astea au fost neintesante. Am avut emotii atunci cand Andrei mi-a strigat numele si cand am mers in fata sa imi iau diploma. Mi-a placut ca mi-a spus si porecla cand a citit catalogul. :) L-am pupat, desi Cornel, seful de an, ne-a spus sa dam doar mana cu profesorii. ;))

Acum am decis sa imi fac lucrarea de licenta. Am scris deja cate un pic si imi doresc sa o termin in timp util ca sa obtin o nota buna.

Nu stiu incotro sa ma indrept. Inainte, cand am inceput facultatea vroiam sa merg la Bucuresti. Acum, iubesc viata din Cluj si tot ceea ce vine odata cu ea. Trebuie sa imi fac un nou plan.