Ganduri... intr-un moment de liniste

E joi. Seara. Ascult Zero Assoluto si ma gandesc la timpul care a trecut de cand nu am mai iubit cu adevarat. Ce prostie! - ati spune. Uneori - mi-e dor de linistea aia dintr-o relatie frumoasa, cand il iubesti, el te iubeste, cand ne cunoastem toate obiceiurile, cand pot sa fiu plecata in capatul lumii si sa ii cunosc programul. Da, uneori mi-e dor de sentimentele astea frumoase.

De cele mai multe ori, insa, ma trezesc fericita pentru ca nu mai iubesc pe nimeni. E atat de simplu sa nu iubesti. Incredibil de simplu. Nimeni nu se plange, nimeni, niciun prieten, amic sau cunostinta nu vine cu reprosurile alea clasice: "te-ai pensionat!", "Nu mai iesi in oras cu noi. Vrei sa fii numai cu el", "Hai o data, lasa'l si iesi cu noi". Da. Sa iesi dintr-o relatie si sa te dedici iesirilor cu prietenii, cunostintele e ca si cum ai lua o pastila pentru o durere de cap. Acum te doare si peste 5 minute iti trece.

Si totusi? Ce se intampla cand te plictisesti? Cand te plictisesti de aceeasi oameni care te plac, care iti acorda toata atentia lor, iar tu ajungi sa nu mai simti nimic? Ce faci cand te simti ca un sloi de gheata in fata sentimentelor celorlalti? Te abandonezi intr-o existenta absolut plictisitoare? Te arunci cu capul inainte in relatii sperand ca poate-poate de el iti va placea intr-un final? Incepi conversatii pe messenger, pe facebook cu oameni pe care nu ii vei cunoaste niciodata, cu oameni care nu fac altceva decat sa ocupe un pic din timpul pe care ti-l ocupa candva cineva... Mai stai un pic, te gandesti si pana la urma ajungi pe o terasa, inca o terasa cu un amic sau mai multi...la fel de plictisiti de tot ca si tine.

Si o noua zi incepe. o existenta anosta. Ai tot ceea ce altii isi doresc. Tie iti lipseste ceva. Nu stii ce.

Scoobytza

Nu stiu incotro sa ma indrept.

Cand eram in scoala generala, credeam ca vreau sa ma fac arheolog si vroiam sa invat la un liceu cu profil de stiinte sociale. Apoi, am intrat la Liceul Economic la un profil total diferit de cel pe care mi-l doream. Cand am terminat liceul, stiam deja ce imi doresc sa fac pentru toata viata: sa fiu jurnalista. Prin urmare, am dat la Facultatea de Jurnalism si speram sa lucrez in ziar. Mai speram sa fiu iubita. Azi ma apropii cu pasi reprezi catre ultimele zile de facultate. Lucrez in presa, iubesc. Acum insa nu stiu catre ce ar trebui sa visez. Sa fac un master. Totul depinde de lucrarea mea de licenta. Eu nu am vise de casatorie si familie ca si alte fete, colege de-ale mele.

2 mai 2009. Festivitatea mea de absolvire. A fost un moment interesant, lasand deoparte discursurile lungi si inutile, durerile de picioare din cauza tocurilor sau caldura din sala. Toate astea au fost neintesante. Am avut emotii atunci cand Andrei mi-a strigat numele si cand am mers in fata sa imi iau diploma. Mi-a placut ca mi-a spus si porecla cand a citit catalogul. :) L-am pupat, desi Cornel, seful de an, ne-a spus sa dam doar mana cu profesorii. ;))

Acum am decis sa imi fac lucrarea de licenta. Am scris deja cate un pic si imi doresc sa o termin in timp util ca sa obtin o nota buna.

Nu stiu incotro sa ma indrept. Inainte, cand am inceput facultatea vroiam sa merg la Bucuresti. Acum, iubesc viata din Cluj si tot ceea ce vine odata cu ea. Trebuie sa imi fac un nou plan.