Zi plina de activitati astazi. Inca de dimineata am mers la doua conferinte de presa, mi-am facut o analiza medicala la plamani (I'm OK!), m-am agitat pentru un subiect, iar intr-o pauza de 45 de minute am mers la Liceul "Gheorghe Sincai" unde le-am prezentat elevilor de clasa a XII-a meseria de jurnalist. Au mai fost acolo doi baieti - un student la Arhitectura si un absolvent al acestei facultati, dar si un medic oftalmolog cu multa experienta in spate - Monica Gavris. Eu am fost cea mai nepregatita dintre toti. Spun asta pentru ca baietii aveau pregatite niste slide-uri, iar doctorita un filmulet. Eu am venit, in schimb, cu un ziar in mana si optimism. Mi-a facut placere sa povestesc copiilor ce inseamna munca mea, ce efort presupune si, intr-un fel, m-am bucurat sa vad ca numai doua fete (care nu pareau journalism type) vroiau sa dea la Jurna. Interventia mea i-a facut pe liceeni sa puna intrebari, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Prima intrebare si care mi-a smuls un zambet larg a fost: "Îi greu?". Întrebarea a venit din partea unui pusti brunet, cu parul lung, prins in coada - mai rocker- cred eu. O alta intrebare a venit din partea unui baiat, imbracat intr-un tricou alb: "Asa-i ca atunci cand scrieti le mai infloriti?"
A fost o experienta interesanta pe care mi-ar placea sa repet. M-am bucurat tare ca am reusit sa le atrag atentia liceenilor mai mult, cred eu, decat celelalte persoane care le-au prezentat job-urile lor.
Prima parte a zilei s-a scurs destul de repede. La fel si a doua, mai ales ca am avut de scris si ca am participat la cocktailul de deschidere a Congresului National de Chirurgie.
Scoobytza
Se afișează postările cu eticheta jurnalism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnalism. Afișați toate postările
luni, 3 mai 2010
sâmbătă, 20 martie 2010
Reportaj Pata Rat
Reportaj realizat in 2008 de Luiza Mesesan,Eugen Males, Cristina Pirvu pentru cursul de jurnalism TV sustinut de Rhoda Lipton.
duminică, 11 octombrie 2009
Jurnal de stiri - anul 2 de facultate
In urma cu cateva zile, colegul meu Denis mi-a spus ca am devenit "vedeta" si ca promovez facultatea de jurnalism. De ce? Cum?
In urma cu un an si jumatate, am participat la un atelier TV impreuna cu cativa colegi care era sustinut de Rhoda Lipton, o producatoare de stiri din SUA si profesoara la Columbia University din New York. Profesoara ne-a trimis pe teren, ne-a pus sa facem stiri tv de la cap la coada, iar examenul final a constat in buletinul de stiri de mai jos.
In urma cu un an si jumatate, am participat la un atelier TV impreuna cu cativa colegi care era sustinut de Rhoda Lipton, o producatoare de stiri din SUA si profesoara la Columbia University din New York. Profesoara ne-a trimis pe teren, ne-a pus sa facem stiri tv de la cap la coada, iar examenul final a constat in buletinul de stiri de mai jos.
miercuri, 16 septembrie 2009
15 minute in fata microfonului
Nu am voce de radio, dar pentru mine asta nu conteaza. Vreau sa cunosc, sa experimentez, sa invat si vreau sa ma perfectionez. Vreau sa ajung cineva. Si pana la urma asta ne dorim cu totii, pentru asta am ales jurnalismul si pentru asta ne-am pus la bataie visurile.
Ziua de azi a insemnat o noua incercare pentru noi, jurnalistii in devenire. De la ora 14 ne-am adunat in sala 60 din cladirea Echinox pentru a ne indeplini un vis: acela de a aveam propriul post de radio.
In timpul atelierului de radio am intrat pe site-ul agentiei de presa, Rompres, si am editat primele mele stiri de radio.Nu au fost stralucite, dar in momentul citirii lor, in fata microfonului, emotiile m-au napadit. Nu era pentru prima data cand incercam asta, dar de fiecare data sentimentele imi sunt aceleasi: emotie si chiar un pic de teama. De data aceasta, am incercat sa imi modific vocea, sa o fac mai puternica, mai agresiva. Am facut exercitii de dictie, clasicele exercitii de dictie cu cosasul Sasa si capra care a crapat piatra in atatea bucati incat mi-a incurcat limba in gura si gura in limba.
In momentul in care am inceput sa citesc, am uitat de tot ceea ce ma inconjura pana si de colegul meu cu care trebuia sa comunic prin intermediul castilor. Am uitat de Alexandra, care se ruga de capra sa nu mai sparga piatra, am uitat de Stefan, care se afla undeva in fata mea si am uitat de Dana, care era langa mine si edita o stire. In cele 15 minute pe care le-am petrecut in fata microfonului, m-am balbait si am gresit. Am repetat aceleasi lucruri de mai multe ori, am uitat sa trec de la stiri la meteo sau, pur si simplu, eram prea concentrata asupra textului ca sa aud startul pe care mi l-a dat colegul meu ca sa citesc.
Imi doresc bursa de la Europa Fm pentru ca imi da speranta, speranta in noi, speranta in mine. Aceasta bursa imi va da posibilitatea sa ma dezvolt, sa evoluez, sa cunosc mai mult din ceea ce inseamna mass-media romaneasca.
Cristina PIRVU
Jurnalism, Anul 1, Grupa 4
Ziua de azi a insemnat o noua incercare pentru noi, jurnalistii in devenire. De la ora 14 ne-am adunat in sala 60 din cladirea Echinox pentru a ne indeplini un vis: acela de a aveam propriul post de radio.
In timpul atelierului de radio am intrat pe site-ul agentiei de presa, Rompres, si am editat primele mele stiri de radio.Nu au fost stralucite, dar in momentul citirii lor, in fata microfonului, emotiile m-au napadit. Nu era pentru prima data cand incercam asta, dar de fiecare data sentimentele imi sunt aceleasi: emotie si chiar un pic de teama. De data aceasta, am incercat sa imi modific vocea, sa o fac mai puternica, mai agresiva. Am facut exercitii de dictie, clasicele exercitii de dictie cu cosasul Sasa si capra care a crapat piatra in atatea bucati incat mi-a incurcat limba in gura si gura in limba.
In momentul in care am inceput sa citesc, am uitat de tot ceea ce ma inconjura pana si de colegul meu cu care trebuia sa comunic prin intermediul castilor. Am uitat de Alexandra, care se ruga de capra sa nu mai sparga piatra, am uitat de Stefan, care se afla undeva in fata mea si am uitat de Dana, care era langa mine si edita o stire. In cele 15 minute pe care le-am petrecut in fata microfonului, m-am balbait si am gresit. Am repetat aceleasi lucruri de mai multe ori, am uitat sa trec de la stiri la meteo sau, pur si simplu, eram prea concentrata asupra textului ca sa aud startul pe care mi l-a dat colegul meu ca sa citesc.
Imi doresc bursa de la Europa Fm pentru ca imi da speranta, speranta in noi, speranta in mine. Aceasta bursa imi va da posibilitatea sa ma dezvolt, sa evoluez, sa cunosc mai mult din ceea ce inseamna mass-media romaneasca.
Cristina PIRVU
Jurnalism, Anul 1, Grupa 4
duminică, 3 mai 2009
Nu stiu incotro sa ma indrept.
Cand eram in scoala generala, credeam ca vreau sa ma fac arheolog si vroiam sa invat la un liceu cu profil de stiinte sociale. Apoi, am intrat la Liceul Economic la un profil total diferit de cel pe care mi-l doream. Cand am terminat liceul, stiam deja ce imi doresc sa fac pentru toata viata: sa fiu jurnalista. Prin urmare, am dat la Facultatea de Jurnalism si speram sa lucrez in ziar. Mai speram sa fiu iubita. Azi ma apropii cu pasi reprezi catre ultimele zile de facultate. Lucrez in presa, iubesc. Acum insa nu stiu catre ce ar trebui sa visez. Sa fac un master. Totul depinde de lucrarea mea de licenta. Eu nu am vise de casatorie si familie ca si alte fete, colege de-ale mele.
2 mai 2009. Festivitatea mea de absolvire. A fost un moment interesant, lasand deoparte discursurile lungi si inutile, durerile de picioare din cauza tocurilor sau caldura din sala. Toate astea au fost neintesante. Am avut emotii atunci cand Andrei mi-a strigat numele si cand am mers in fata sa imi iau diploma. Mi-a placut ca mi-a spus si porecla cand a citit catalogul. :) L-am pupat, desi Cornel, seful de an, ne-a spus sa dam doar mana cu profesorii. ;))
Acum am decis sa imi fac lucrarea de licenta. Am scris deja cate un pic si imi doresc sa o termin in timp util ca sa obtin o nota buna.
Nu stiu incotro sa ma indrept. Inainte, cand am inceput facultatea vroiam sa merg la Bucuresti. Acum, iubesc viata din Cluj si tot ceea ce vine odata cu ea. Trebuie sa imi fac un nou plan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)