Ce ati face daca v-ati da demisia?

În urmă cu trei săptămâni, m-am despărțit prietenește de ceea ce a însemnat presa și mi-am propus să învăț cât mai multe pentru a-mi face un viitor mai frumos. Nu am scris atunci foarte multe și nici nu am dezvăluit prea mult despre motivele pentru care am ales să despart de presă. Am ales să fac acest lucru pentru că vreau să îmi termin cu bine doctoratul și pentru că vreau să îmi dedic mai mult timp mie. Vreau să citesc mai mult, vreau să învăț mai bine italiană și, de ce nu, să scriu mai mult pe acest blog, care în ultimii ani a fost cam neglijat...

Săptămânile care au trecut de după demisia mea au fost unele pline, am avut tot timpul ocupație și lucrul ăsta mi-a plăcut mult pentru că vreau să fac multe lucruri și știu că pentru asta trebuie doar să mă mobilizez mai mult. 

Primele săptămâni după demisie mi le-am dedicat unui internship, familiei și m-am relaxat. Voi ce ați face dacă v-ați da demisia? Cum ați petrece acel timp liber de până la găsirea unui loc nou de muncă?

• Scoobytza

Ce şi-au auzit sindicaliştii în Bucureşti: “Clujule, ia-ţi-l pe Boc şi du-l peste graniţă”

60.000 de oameni au asaltat marţi Bucureştiul şi au blocat principalele artere ale capitalei. Nemulţumiţi, sindicaliştii au cerut ore în şir demisia Guvernului Boc.

Cristina PÎRVU
cristinapirvu@ziuadecj.ro


Îmbulzeală, jandarmi şi poliţişti la fiecare pas, frig de-ţi îngheţa sângele în vene, ploaie şi un drum de aproape 20 de ore dus-întors – asta au trebuit să suporte cei circa 1.000 de sindicalişti clujeni care au participat miercuri, la Bucureşti, la cel mai mare miting din România ultimilor 20 de ani.

Sindicaliştii clujeni au plecat, cu mic, cu mare, către capitală în cursul zilei de marţi. Primii care au părăsit Clujul au fost cei de la Sanitas şi de la Sindicatul Liber din Învăţământul Preuniversitar Clujean, urmaţi fiind de membrii Blocului Naţional Sindical (BNS), ai Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie şi cei ai Cartel Alfa. Drumul sindicaliştilor a fost lung, iar pe parcursul lui liderii sindicali primeau semnale că se încearcă boicotarea protestului. “Sindicaliştii de la Arad au fost întorşi din drum. Sunt poliţişti pe drumuri care verifică fiecare microbuz, iar dacă îi găsesc cu ceva în neregulă, ameninţă că le iau licenţa şoferilor şi atunci se întorc”, ne-a povestit Nati Ariton, liderul BNS Cluj, înainte de a merge împreună spre capitală.

Sindicalistul a plecat la Bucureşti în fruntea angajaţilor de la Penitenciarul Gherla şi Spitalul Penitenciar Dej, nemulţumiţi, la rândul lor, de reducerile salariale. De îndată ce clujenii au ajuns în Bucureşti, au putut vedea zeci de microbuze care se întorceau goale pe drumul de la ieşirea din capitală. În autocar, oamenii ascultau ştiri la radio în timp ce o moderatoare comenta: “Drumurile din Bucureşti sunt blocate. Sindicaliştii vin cu microbuze, trenuri şi maşini personale. Circulaţia la metrou va fi îngreunată”. La intrarea pe şoseaua Kiseleff, clujenii au coborât din autocar şi au mers înspre Piaţa Victoriei. În momentul în care sindicaliştii clujeni de la Sanitas au intrat în piaţă, ceilalţi protestatari au strigat “Clujule, ia-ţi-l pe Boc şi du-l peste graniţă”. Oamenii au început apoi să strige “Jos, Guvernul Boc!”, “Jos, Dictatorul!”, “Hoţii, hoţii!”.

La ora 9 şi jumătate, un alt zvon a început să circule între sindicalişti. “Parlamentul va discuta moţiunea de cenzură peste o jumătate de oră”, asta circula pe buzele sindicaliştilor, care au început să strige din ce în ce mai tare. Cifrele oficiale ale jandarmeriei privind numărul de protestatari indicau aproximativ 20-30.000 de persoane în jurul orei 9.30. La ora 10:00 a început agitaţia. Din partea stângă, unde erau aşezaţi clujenii, şi-a făcut apariţia “neaşteptat” Victor Ponta, liderul social-democraţilor, care a fost asaltat de câteva zeci de reporteri şi protestatari. Ponta, împreună cu pesediştii Rovana Plumb şi Marian Vanghelie, a deschis marşul către Palatul Parlamentului. Liderul PSD a răspândit atunci zvonul că jandarmii au cu ei muniţie. Între timp, liderii sindicali îi încurajau de la microfon pe oameni să reziste frigului şi ploii.

Drumul până la sediul parlamentului a fost lung, iar oamenii îi chemau pe bucureşteni să li se alăture. “Veniţi şi voi, nu mai staţi pe margini, că vă e şi vouă foame”, scandau sindicaliştii. Pe întreg drumul ei au fost înconjuraţi de un gard viu de jandarmi. În apropierea Palatului Parlamentului, jandarmii au început să se regrupeze în şiruri de câte doi, s-au postat în faţa clădirii şi au amenajat mai multe filtre. Nici chiar ziariştii nu puteau ajunge în spatele scenei decât dacă treceau mai întâi printr-un filtru. Undeva în jurul orei 15:00, în faţa Palatului Parlamentului unii dintre protestatari au încercat să rupă gardul în spatele căruia se aflau jandarmii.

Oamenii legii erau echipaţi pentru a interveni în forţă cu gaze lacrimogene, însă nu au făcut altceva decât să strângă rândurile în jurul lor. Chiar în momentul în care un grup de protestatari a început să se împingă în jandarmi, unul dintre ei a început să strige “Nu vă mai împingeţi, suntem şi noi oameni. Nu suntem animale”. Pe fundal, ironic parcă, liderii sindicali strigau: “Fără violenţă! Fără violenţă!”. Tot ei încurajau oamenii să strige “Jandarmii sunt cu noi!”. Cu toate acestea, când liniştea s-a reinstalat un agitator cu o sticlă de Cola în mână a strigat la jandarmi şi i-a ameninţat că o va arunca înspre ei. Oamenii legii l-au lăsat în pace, însă la final au scos din mulţime 12 persoane pe care le-au amendat. Protestul s-a încheiat în jurul orei 18:00, iar în urmă au rămas mormane de gunoaie.






Scoobytza

PS: Acest text a fost publicat in cotidianul ZIUA de CLUJ.

De 6 ani cu ZIUA de CLUJ

Ziua de Cluj a implinit sase ani. Din acestia, trei au fost anii care au trecut de cand fac parte din cea mai buna echipa din presa clujeana si sunt mandra de asta.

De 6 ani cu ZIUA de CLUJ

scoobytza

Cansada de besar sapos (M-am saturat sa sarut broaste)

Filmul Cansada de besar sapos este absolut superb. De asta, il recomand tuturor celor care iubesc comediile romantice. Mie, personal, imi plac foarte mult comediile romantice care au actori tineri. Si pentru ca m-am plictisit de productiile hollywood-iene am inceput sa urmaresc filme italiene, Cansada de besar sapos este insa o productie mexicana din anul 2006 cu actori tineri si frumosi. Filmul spune povestea Marthei, o tanara al carei iubit o inseala. Satula, Martha isi paraseste iubitul si incepe sa caute dragostea pe internet prin intermediul site-ului cansadadebesarsapos.com.mx. Martha cunoaste mai multi barbati pe site, dar si un tanar actor in cafeneaua unchiului sau. De aici, povestea incepe sa se complice...

(mai departe va las pe voi sa vedeti filmul si sa imi spuneti daca v-a placut)

Scoobytza

Vara...amintiri din copilarie

Vremea rea din ultima perioada nu face altceva decat sa ma indispuna. Nu stiu cati dintre voi au aceeasi senzatie, insa eu fara soare simt ca sunt moarta.

M-am nascut vara si de asta iubesc anotimpul asta extraordinar de mult. Imi place vara sa ma plimb, sa stau pe o teresa in Piata Muzeului sau pe Eroilor. Vara imi aduce aminte de copilaria mea, de zilele cand m-am mutat in Valcea, la Budesti.

In spatele casei mele se afla o padure. Tot din apropierea casei mele porneste o carare care te duce intr-un loc absolut minunat. E un fel de foisor. Acolo, intre doi copaci, cred ca stejari, este un leagan unde toti copiii din sat mergeau.

Vara imi luam cu mine o carte si citeam pe terasa, in gradina sau pe un dig de unde se vede prea frumosul Ramnicu Valcea. Cand m-am mutat la casa le reprosam parintilor mei ca au vrut sa ma transforme intr-o "taranca". Nu a fost asa. Ei au vrut sa imi dea linistea pe care niciun oras, nicio cutie de chibrituri (un apartament) nu mi-o poate oferi. Nu am muncit niciodata la fel de mult cum ar fi facut-o un copil de la tara. Vara il ajutam pe tata sa culeaga corcoduse (zarzane - cum se numesc la Valcea) sau, pur si simplu, stateam pe langa el cand muncea cate ceva prin gradina. Imi placea sa stau cu el si sa ii ascult povestile, aventurile din copilarie. Era frumos si cand era mama pe langa noi. Isi mai amintea si ea cate o nazbatie pe care a facut-o cu ani in urma.

Vara imi aduce aminte de iubirea parintilor mei pentru mine, de momentele cand colegii din liceu si prietenii de atunci ma vizitau ca sa facem gratare in gradina. Ne placea sa ne plimbam pe dealuri si sa radem. Cum as putea uita vreodata de vizitele Cristinei, ale lui Pissy sau Nepotu'? Impreuna cu ei si cu sora'mea ieseam in oras. Imi aduc aminte de o iesire la cofetaria Trenuletul din centrul orasului... Personajele> Eu, Pissy, Nepotu' si Dan. Dupa indelungi povesti cu baietii, ne-am intors acasa tot cu ei. Si acolo am stat multe ore pe terasa bucatariei de vara. Nu imi aduc aminte ceva anume, doar linistea de atunci, fericirea din sufletul meu si convingerea ca o sa dau la facultatea de sociologie ca si Dan, care imi povestea despre interviurile luate unor detinuti. In seara aia, pisica mea a fatat patru motanei absolut superbi. Tot atunci tata era sa moara. Atunci a descoperit ca era alergic la muscatura de albine. Din fericire, dupa cateva injectii si o noapte de stat in spital s-a pus din nou pe picioare.

Vara mergeam in vizita la Ramonik. Stateam cu orele la ea. O data am organizat si un chef acolo. Ramo facuse o pasiune pentru un coleg de-al meu de clasa.:)) Eu pentru un prieten al colegului meu, iar de ziua ei am avut motiv sa chemam gasca in vizita.:)) Au trecut vreo 5 ani de atunci.:)) (maine e ziua ei)

O alta vara mi-am petrecut-o numai pe ulita din sat. Cum? foarte simplu. Veneam seara de la redactie, stateam 20 de minute acasa si apoi dispaream in sat. Uneori mergeam kilometri intregi pana in centrul comunei. Aveam un "fan" cu vreo 4 ani mai mic decat mine care ma ducea cu bicicleta pana acolo unde exista o alta gasca de-a mea formata din fratii Pistol - Cata, Ionut si Dida, Andrei "fratiorul" meu bucurestean si o multime de alti copiii ale caror nume nu mi le mai aduc aminte pe moment.

Vara insemna pentru mine si Vocea Valcii.Erau zilele cand puteam merge sa lucrez la ziar pentru ca in timpul scolii nu aveam voie.
Pentru ca ziarul nostru era bisaptamanal, eu si Claudia aveam suficient timp atat pentru munca, cat si de lenevit pe terasele din centru unde ne intalneam cu colegii de la TV Valcea 1. Toata lumea ne indragea. Eram cele mai mici din presa - eu aveam 17-18 ani, iar ea 20. Pe o arsita ingrozitoare, mergeam la spital sa facem subiecte pe sanatate sau la inspectoratul scolar - unde intotdeauna era racoare si bine. Ne placea mult cand ne ducea Romeo la cabana de la Daesti. Mergeam toata redactia, faceam gratare, ascultam muzica, dadeam de mancare cainilor, pescuiam intr-un lac artificial si radeam.

Toate astea fac parte din copilaria mea. Sunt amintiri frumoase pe care intotdeauna le voi pastra adanc inradacinate in sufletul meu. Mi-am inceput povestea de azi vrand sa scriu despre plictiseala din ultimele zile si m-am lasat cuprinsa de un pic de nostalgie. Mai e o luna pana cand voi merge din nou acasa cand voi revedea locurile dragi mie. Pacat ca, din nou, o sa fiu pe fuga. Asa cum am fost mereu in ultimii patru ani si ca nu voi avea timp sa stau pe un deal, sa ma uit la Ramnicu Valcea si sa visez cu ochii deschisi.
Scoobytza

23 de ani fericiti!:)

Am avut cea mai frumoasa zi de nastere, motiv pentru care le multumesc prietenilor care au facut ca seara de sambata sa fie asa: Luiza, Alina, Costelia, Florin, Sebi, Razvan, Dana, Oana, Grecu, Burty, Florina, Mircea, Golby, Alin,M.M, Aida, Cheli, Narcis, Priky, Claudiu, Adelina, Raluca, Liviu si Lavinia... (plus Ionut - pacat ca nu ai mai ajuns)






Scoobytza

Piesa zilei: Azi nu :)

"Azi nu" se numeste piesa pe care am ascultat-o non-stop de ieri incoace. Am ascultat-o in biroul unui amic.



Scoobytza

Autobiografia lui Ceausescu

Asta seara am avut ocazia sa vad un documentar extraordinar care reflecta viata lui Nicolae Ceausescu prin intermediul camerelor de filmat care l-au urmarit pe parcursul evolutiei sale, la conferinte, intalniri cu presedintii americani Carter si Nixon, dar si in minutele dinaintea executiei sale. Pentru filmul in regia lui Andrei Ujica s-a lucrat mai bine de trei ani, iar pelicula de trei ore a fost realizata dintr-o selectie de 200 de ore de filmari. Durata documentarului este destul de mare si poate plictisi pe alocuri, insa ideea sa si felul cum il reflecta pe dictatorul Nicolae Ceausescu este exceptional. In documentar ni se prezinta omul Nicolae Ceausescu, cu ticuri verbale, omul care atunci cand le face cu mana stanga romanilor poate fi confundat usor cu o foca. Totodata, sunt prezentate momente interesante din viata dictatorului... emotiile sale sunt vizibile intr-o conferinta, cand fata pare a-i fi transpirata sau cand participa la inmormantarea mamei sale. Desi, nu schiteaza absolut nicio lacrima, Ceausescu pare trist. Filmul ne arata si ca dictatorul nu poseda abilitati de sportiv, cand in timpul unui meci de volei Ceausescu nu reusea sa arunce mingea peste fileu. Sotii Ceausescu sunt surprinsi si in timpul unei vacante, moment in care il vedem pe didactor fericit, amuzat. O alta imagine care mie mi-a placut extraordinar de tare a fost cea care il surprinde pe Ceausescu intr-o vizita in Coreea sau China, iar o coreanca incepe sa cante in romaneste. Atunci, dictatorul roman isi da ochii peste cap de uimire. Ultima secventa a documentarului este o continuare a inceputului, este o rama pentru intreaga poveste expusa pe parcursul celor 180 de minute. Practic, la final, avem in fata noastra un Ceausescu imbatranit, fara putere, caruia i se iau declaratii si caruia i se cere socoteala pentru genocidul de la Timisoara.

XX Ma bucur foarte tare ca am reusit sa prind la TIFF un film care sa imi placa cu adevarat si pe care sa il pot recomanda mai departe tuturor.

XX "Autobiografia lui Ceausescu" este un film realizat din imagini de arhivă preluate de la TVR şi Arhiva Naţională de Filme.

Mitingul disperarii (?!?)

Peste 2.000 de clujeni au protestat, ieri, timp de trei ore în Piaţa Lucian Blaga din Cluj Napoca şi apoi în faţa Prefecturii cerând să nu le fie reduse salariile şi pensiile. Oamenii au scandat lozinci împotriva premierului Emil Boc şi a preşedintelui Traian Băsescu cerându-le demisia.
„Emiluţ, Emiluţ te-am crescut şi tu ne uiţi!”, „Jos Băsescu, Boc!”, „ După Cluj, în toată ţara!”, „Băsescu şi Boc la Gherla un loc!”, „Băsescu după Ceauşescu!”, „Singura soluţie încă o revoluţie!”,Băsescu şi pentru tine există un pluton de execuţie”, „Băsescu, Băsescu, România nu e nava ta!”, „Jos piratul! Jos Chiorul!”, „Criminalii”, Boc, Boc fraieru’ ai minţit tot Ardealu’!” - asta le-au strigat clujenii guvernanţilor. Sindicaliştii au adus cu ei şi steag PCR pe care au scris „PCR=PD-L=Dictatură”. Totodată,clujenii i-au cântat lui Boc o versiune nouă a cântecului „Puşca şi cureaua lată”: „Puşca şi cureau lată, ce primar aveam o dată! Şi l-am dat la Capitală să ne facă de ocară!”.





Scoobytza

Zi de sambata cu nemasurata lene

Mi-e lene. Imi e atat de lene incat abia ma pot urni din pat, unde stau cu laptopul in brate. La 8 si jumatate am primit un sms de "Buna dimineata". Urasc sms-urile si telefoanele sambata dimineata cand ar trebui sa fie unul dintre momentele dedicate mie si somnului. Afara e un soare extraordinar. Am iesit pe balcon cu fetele, le-am povestit ceva din serialul care mi-a furat serile si am filozofat pe seama sentimentalismelor prostesti care ne caracterizeaza. E sambata. E perioada mea preferata din fiecare an. E perioada in care ma simt fericita, stau la soare si imi intalnesc mai des amicii. Da...e sambata, aproape inceput de iunie, e liniste. Atat de liniste incat o sa ascult o piesa frumoasa la maxim.



Scoobytza

Proteste Bucuresti

Aproximativ 30.000 de sindicalisti din intreaga tara au protestat martea trecuta impotriva reducerii cu 25% a salariilor angajatilor din sistemul bugetar si cu 15% a pensiilor.





FOTO: Cristina Pirvu
Aici puteti citi mai multe despre protestul din Bucuresti.

Scoobytza

Happy music

Am descoperit o piesa foarte simpatica zilele trecute cand m-am uitat la "The Bounty Hunter". Piesa asta se aude la finalul filmului.

Keisha - Your love is my drug

Scoobytza

Paris, je t'aime & New York, I love you

Sambata trecuta si astazi am vazut doua filme absolut superbe. Sunt o serie de scurt-metraje legate intre ele, o serie de povesti de dragoste vazute prin ochii a doua orase superbe: Paris si New York. Le recomand cu mare drag.

Paris, je t'aime



New York, I love you



Scoobytza

Jurnal de stiri - anul 2 de facultate

In urma cu cateva zile, colegul meu Denis mi-a spus ca am devenit "vedeta" si ca promovez facultatea de jurnalism. De ce? Cum?
In urma cu un an si jumatate, am participat la un atelier TV impreuna cu cativa colegi care era sustinut de Rhoda Lipton, o producatoare de stiri din SUA si profesoara la Columbia University din New York. Profesoara ne-a trimis pe teren, ne-a pus sa facem stiri tv de la cap la coada, iar examenul final a constat in buletinul de stiri de mai jos.




Scoobytza

22. Iubire. Timp. Transformare

Ieri am implinit 22 de ani. Am mai imbatranit cu un an.:) M-am simtit foarte bine datorita lui Vlad, prietenilor si colegilor mei. A fost tare fain cheful de aseara intrerupt insa din cauza a doi politisti care ne-au vizitat. Adi a venit si el la Cluj. M-am bucurat extraordinar de tare cand mi-a dat vestea: a luat viza catre SUA si miercuri pleaca in aventura vietii sale. Mi-e dor de momentele de acum un an cand eu eram in febra pregatirilor, de ziua mea de atunci - care a devenit mai frumoasa acum pentru ca il am pe EL langa mine, de aventurile de atunci. Intreaga saptamana am fost semi-depresiva, nu am stiut prea bine ce vreau, nu stiam daca sunt fericita sau nu, m-am gandit la anul care s-a scurs si la clipele pe care le-am trait. A fost un an minunat, plin de impliniri pe de-o parte, de iubire - pana in momentul cand a venit criza. El mi-a arata ca tine la mine, asa cum intotdeauna o face. Si sunt fericita.

In 2008, la 21 de ani, am plecat pentru prima data din tara - in SUA, la un ocean distanta de casa. Tot atunci am continuat sa lucrez la ZIUA de CLUJ, am ramas la buget la facultate, l-am cunoscut pe EL, m-am distrat foarte tare, am cunoscut oameni noi si interesanti. In 2008, am evoluat un pic, mi-am demonstrat mie ca sunt capabila sa trec peste orice si sa ma descurc in situatii cu adevarat grele, mi-am dat seama inca o data ca tata si sora mea- sunt oamenii care imi vor fi alaturi mereu si care ma vor accepta chiar si atunci cand ma crizez mai tare. In anul asta - eu si Crissu - am inceput sa iubim din nou si sa fim iubite. Ne-am indepartat un pic, insa de fiecare data cand voi merge acasa ea va fi primul pe care imi voi dori sa il vizitez. La 21 de ani am inceput sa iubesc, tata la 44 a inceput si el sa fie fericit si sa iubeasca din nou. M-am confruntat cu multe probleme, am devenit mama surorii mele si prietena ei in acelasi timp.
Apoi a inceput 2009 cu datorii, prieteni extraordinari, zambete, probleme, ziar din nou, licenta, iubit,eforturi, stres, kilograme in minus - vreo 5. Nu stiu cum va fi restul anului, inceputul varstei de 22 de ani. Nu stiu ce va urma in viata mea si cu ce probleme ma voi confrunta. Stiu insa ca m-am maturizat si ca multi altii de varsta mea nu au trecut printr-atatea experiente ca mine. Sunt mai puternica, am mult bun simt - prea mult uneori, stiu ca trebuie sa imi cer drepturile, ca trebuie sa ma manifest mai puternic, sa nu mai fiu atat de moale si sensibila.

PS: Le multumesc prietenilor mei ca au fost langa mine atunci cand a trebuit. Le multumesc celor care m-au tinut in brate, mi-au daruit din puterea lor si m-au facut sa zambesc. :) Lor trebuie sa le spun ca ii iubesc.


Scoobytza

Lista cu prioritati pe 2009

Am hotarat sa imi fac lista cu prioritati pe anul urmator.

1. Nota buna la licenta. (daca se poate peste 9)
2. Sa ma inscriu la master la Cluj sau la Bucuresti
3. Sa fac cat mai multe materiale faine pentru ziar
4. Sa imi adun toti prietenii si sa ne distram cat mai mult
5. Sa fiu iubita
6. Sa iubesc la randul meu si sa le aduc o multime de zambete celor din jurul meu
7. Sa fac scoala de soferi
8. Sa merg in Italia la mama
9. Sa citesc mai mult
10. Sa fiu fericita
11. Sa castig mai mult, dar sa nu pun mare baza pe bani
12. Sa le arat parintilor, surorii mele si prietenilor cat de mult ii iubesc
13. Sa fiu mai open minded
14. Sa fac investigatii si sa dau capete de ziar
15. Sa scriu pe blog si in micul meu jurnal
16. Sa fiu din ce in ce mai buna in ceea ce fac si sa nu imi uit principiile
17. Sa nu sufar
18. Sa nu am timp sa regret nimic din ceea ce fac
19 Sa calatoresc cat mai mult
10. Restul vor veni de la sine
.....

Poate ca ar mai fi cateva obiective de adaugat pentru anul 2009, insa acum nu imi vin toate in minte. Sper ca anul 2009 sa fie mai bun pentru mine si pentru toti cei care imi sunt dragi. Sper sa imi pastrez credinta si sa fiu o persoana mai buna, mai ambitioasa decat am fost pana acum.

:)

Scoobytza

Reintoarcere in adolescenta

17 ani (Vama)

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideam.

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succes, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Destertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinït…

Am postat versurile piesei "17 ani infinit" a trupei Vama pentru ca am un sentiment frumos vizavi de adolescenta...Imi lipsesc tare mult visele pe care le aveam la 17 ani. Vise de iubire, de fericire, dreptate in lume si in viata mea. Uneori imi doresc sa nu fi trecut niciodata peste acea varsta. Imi doresc sa fi oprit timpul in loc intr-o zi frumoasa la scoala stand la povesti cu prietenele mele din liceu. Imi doresc sa fii oprit timpul in ziua cand mama a plecat in Italia sau in ziua in care m-am indragostit sau in ziua in care am simtit ca sunt cu adevarat fericita.Imi doresc ca timpul sa se fi oprit atunci cand ai mei au divortat si sa il intorc inapoi intr-un loc unde mi-am petrecut primii 13(2+11) ani din viata. As vrea sa opresc timpul undeva in adolescenta mea, in acel moment in care nu aveam griji sau responsabilitati, cand credeam in iubire adevarata si un Fat-Frumos pe un cal alb. As vrea sa opresc timpul in loc...

Nu regret anii ce au trecut, insa imi dau seama ca perioada cea mai frumoasa din viata mea (o parte din perioada) a fost intre 17 si 20 de ani. Iubesc tot ceea ce inseamna copilarie... si cand te gandesti ca am numai 21 de ani...

Am iubit zilele cand eram cea mai mica "ziarista" de la Vocea Valcii sau de la Ziua de Cluj...ei bine, de acum incolo nu o sa mai fiu "copilul". Si am dat piept cu viata.

Scrisoare catre Fat-Frumos (Vama)

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

•SCOOBYTZA