Incepand de maine voi avea o scurta vacanta. Voi avea timp sa stau in gradinita de acasa si sa ma joc cu Tom sau Vera. Voi putea sa ma plimb pe campul din apropierea casei mele si sa privesc orasul de acolo. Voi putea sa ma bucur de liniste si mi se va face din nou dor de agitatie.
Mi se va face dor de zilele petrecute in Cluj si de oamenii de aici.
Acasa. In camera mea.
Intru inauntru, in stanga pe un perete se afla biblioteca cu cartile mele demult rasfoite. In dreapta, am un alt corp de mobila, insa mai deosebit. Pe langa dosare, caiete si carti, acolo sunt lipite fotografii cu mine in liceu, cu oamenii dragi. Tot in acelasi loc am o rama cu doua fotografii: una cu mine - in clasa a IX-a, iar cealalta cu sora mea - probabil ca era intr-a X-a cand si-a facut poza.
Biblioteca este si ea personalizata. Pe langa cartile citite deja de destule ori, am acolo jucarii de plus. Toate le-am primit cadou. Intre ele, o jucarie este mai deosebita. Un ceas mare, smiley face, care imi arata ora 9. 20.
"E de la Nepotu'. Mi l-a daruit cand am implinit 18", imi spun. Arunc din nou o privire in partea stanga. Ma asteapta patul. Tom a intrat in casa. "Miau, miau, miau", zbiara motanul disperat. "Taci odata", ii zic si incep sa il mangai. "Ar trebui sa ii fac o baie". Privesc din nou in jurul meu. Dulapul cu haine, plin de afise cu tot felul de trupe din tinerete, televizorul, calculatorul, soba care imi incalzeste camera pe timp de iarna. Incaperea miroase ciudat, a casa nelocuita.
Si imi dau seama apoi de ce... "Nu am mai dormit aici de 4 luni".
Am venit acasa. (inca nu)
Vreau o vacanta minunata, plina de zambete si de iubire. Vreau sa intalnesc povesti din copilarie, un cires, un motan, o catelusa.
Scoobytza
miercuri, 15 aprilie 2009
miercuri, 4 martie 2009
Conflictul din Gaza, prin ochii liceenilor clujeni
Drama războiului din Fâşia Gaza a fost transpusă în imagini de liceenii clujeni de la Liceul Teoretic “Lucian Blaga”
Cristina PÎRVU
cristinapirvu@ziuadecj.ro
13 elevi de liceu ajutaţi de un profesor de română de la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” şi de pictorul Octavian Grigoraş vor merge la sfârşitul acestei luni la Festivalul Mondial al Creativităţii de la San Remo, unde se vor prezenta cu un scurt metraj de nouă minute despre Războiul din Fâşia Gaza. Adolescenţii se confruntă însă cu lipsa finanţării pentru a participa la festivalul al cărui mare premiu va fi o întâlnire cu celebrul actor Robert de Niro.
Ideea de a face un film despre Fâşia Gaza le-a venit liceenilor datorită unei colege, Al Astal Zanaiba, a cărei familie provine din zonă şi s-a luptat cu neputinţa de a părăsi locul. „Toată familia mea este din Fâşia Gaza, iar pe timpul războiului am ajuns într-o situaţie dificilă. În cele 20 şi ceva de zile cât a durat conflictul eram numai cu ochii la televizor şi dădeam telefoane pentru a afla cum sunt rudele noatre”, a declarat Al Astal Zanaiba, în vârstă de 17 ani şi personajul principal al scurtmetrajului „Five”. Fata a povestit că familia ei a ajuns în România în urmă cu 13 ani, tocmai pentru a scăpa dintr-un loc unde războiul există de peste 60 de ani. „În timpul conflictului din Gaza au murit câţiva membri ai familiei mele pe care nu îi cunoşteam foarte bine. Oamenii nu puteau să iasă din casă, nu mai aveau mâncare şi nici apă. Sper să nu mai fie război”, a încheiat tânăra, de la a cărei poveste a pornit scurtmetrajul „Five”. Acesta prezintă războiul ca dramă şi, în special, Războiul din Fâşia Gaza pe cinci planuri. „Este povestea reală a protagonistei a cărei familie a fost sechestrată în zonă. Filmul mizează puternic pe conotaţiile simbolice, are mai multe planuri care converg spre drama războiului. Sunt puse în discuţie atitudini fundamentale ale noastre, spre exemplu tipa care se uită la televizor acasă şi urmăreşte războiul. Ea se află într-o stare de neutralitate”, a declarat Adrian Mureşan, profesorul de Limba şi Literatura Română care i-a coordonat pe micii actori.
Scurt metrajul liceenilor începe cu imaginea tristă a unor blocuri, apoi spectatorul este transpus în casa adolescenţilor ce vor deveni personajele principale ale războiului. De fapt, aceştia sunt imaginea a peste 1.000 de persoane din Fâşia Gaza care au fost prinse într-un război ce nu este al lor şi unde au trebuit să facă totul ca să îşi salveze vieţile. Pe parcursul filmului, toate cele cinci planuri se întrepătrund pentru a da o notă de real. Vedem două păpuşi care vorbesc una cu cealaltă despre tragedia războiului şi felul în care oamenii se omoară între ei. Păpuşile nu cunosc motivul şi pot simboliza tocmai oamenii prinşi în mirajul războiului, oamenii nevinovaţi care sunt în pericol de a-şi pierde vieţile. Un alt plan prezent este cel al normalităţii, al cotidianului, reprezentat prin adolescenta care se uită la televizor şi urmăreşte imagini din război, fără să se întrebe însă ce este în spatele acelor imagini. Pe de altă parte, spectatorul este introdus în imaginea dură a războiul tocmai prin intermediul televizorului care se contopeşte cu viaţa copiilor din Fâşia Gaza care se ascund de bombe şi aleargă pentru a-şi salva viaţa. În imagini îşi face apariţia adolescentul care se joacă pe calculator tocmai un joc violent. Un alt plan ne prezintă copilul care se taie la un deget în timp ce decupa bucăţi de hârtie, iar mama îl îngrijeşte cu drag. Apare în imagini tânărul – victimă a războiului şi cel care învaţă să tragă cu pistolul. Toate aceste planuri îmbinate reprezintă munca care a durat aproape o lună a unor liceeni. „Noi ne-am înscris la secţiunea free topic a Festivalului Mondial al Creativităţii şi am fost singurii din ţară selectaţi pentru a participa”, a declarat Cosmin Gherman, în vârstă de 18 ani, unul dintre protagoniştii filmului. Ziua de 13 februarie a fost cu noroc pentru liceeni clujeni, care au trimis, în acea zi, prin poştă, plicul cu DVD-ul filmului juriului. „N-am prea avut condiţii pentru a realiza filmul. Am lucrat cu două camere video semiprofesioniste, iar când trebuia să trimitem filmul juriului ne-am dus la poştă şi i-am rugat să aştepte până am terminat montarea acestuia”, povesteşte pictorul Octavian Grigoraş, cel care alături de profesorul Adrian Mureşan au scris şi regizat scurt metrajul. Liceenii întâmpină însă probleme. Pentru a putea merge la San Remo ca să reprezinte România au nevoie de bani pentru cazare şi transport. „Finala festivalului are loc între 18 şi 22 martie la San Remo, însă am întâmpinat probleme cu finanţarea. Am făcut mai multe demersuri pentru a obţine bani de la Primărie, însă nu am primit nici un răspuns. Cazarea au plătit-o părinţii copiilor. Premiul cel mare va fi o întâlnire cu Robert de Niro”, a declarat profesorul Adrian Mureşan. Pentru a putea participa la competiţie, liceeni trebuie să plătească 165 de euro cazarea la care se adaugă încă 100 de euro de persoană pentru transport.
Cristina PÎRVU
cristinapirvu@ziuadecj.ro
13 elevi de liceu ajutaţi de un profesor de română de la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” şi de pictorul Octavian Grigoraş vor merge la sfârşitul acestei luni la Festivalul Mondial al Creativităţii de la San Remo, unde se vor prezenta cu un scurt metraj de nouă minute despre Războiul din Fâşia Gaza. Adolescenţii se confruntă însă cu lipsa finanţării pentru a participa la festivalul al cărui mare premiu va fi o întâlnire cu celebrul actor Robert de Niro.
Ideea de a face un film despre Fâşia Gaza le-a venit liceenilor datorită unei colege, Al Astal Zanaiba, a cărei familie provine din zonă şi s-a luptat cu neputinţa de a părăsi locul. „Toată familia mea este din Fâşia Gaza, iar pe timpul războiului am ajuns într-o situaţie dificilă. În cele 20 şi ceva de zile cât a durat conflictul eram numai cu ochii la televizor şi dădeam telefoane pentru a afla cum sunt rudele noatre”, a declarat Al Astal Zanaiba, în vârstă de 17 ani şi personajul principal al scurtmetrajului „Five”. Fata a povestit că familia ei a ajuns în România în urmă cu 13 ani, tocmai pentru a scăpa dintr-un loc unde războiul există de peste 60 de ani. „În timpul conflictului din Gaza au murit câţiva membri ai familiei mele pe care nu îi cunoşteam foarte bine. Oamenii nu puteau să iasă din casă, nu mai aveau mâncare şi nici apă. Sper să nu mai fie război”, a încheiat tânăra, de la a cărei poveste a pornit scurtmetrajul „Five”. Acesta prezintă războiul ca dramă şi, în special, Războiul din Fâşia Gaza pe cinci planuri. „Este povestea reală a protagonistei a cărei familie a fost sechestrată în zonă. Filmul mizează puternic pe conotaţiile simbolice, are mai multe planuri care converg spre drama războiului. Sunt puse în discuţie atitudini fundamentale ale noastre, spre exemplu tipa care se uită la televizor acasă şi urmăreşte războiul. Ea se află într-o stare de neutralitate”, a declarat Adrian Mureşan, profesorul de Limba şi Literatura Română care i-a coordonat pe micii actori.
Scurt metrajul liceenilor începe cu imaginea tristă a unor blocuri, apoi spectatorul este transpus în casa adolescenţilor ce vor deveni personajele principale ale războiului. De fapt, aceştia sunt imaginea a peste 1.000 de persoane din Fâşia Gaza care au fost prinse într-un război ce nu este al lor şi unde au trebuit să facă totul ca să îşi salveze vieţile. Pe parcursul filmului, toate cele cinci planuri se întrepătrund pentru a da o notă de real. Vedem două păpuşi care vorbesc una cu cealaltă despre tragedia războiului şi felul în care oamenii se omoară între ei. Păpuşile nu cunosc motivul şi pot simboliza tocmai oamenii prinşi în mirajul războiului, oamenii nevinovaţi care sunt în pericol de a-şi pierde vieţile. Un alt plan prezent este cel al normalităţii, al cotidianului, reprezentat prin adolescenta care se uită la televizor şi urmăreşte imagini din război, fără să se întrebe însă ce este în spatele acelor imagini. Pe de altă parte, spectatorul este introdus în imaginea dură a războiul tocmai prin intermediul televizorului care se contopeşte cu viaţa copiilor din Fâşia Gaza care se ascund de bombe şi aleargă pentru a-şi salva viaţa. În imagini îşi face apariţia adolescentul care se joacă pe calculator tocmai un joc violent. Un alt plan ne prezintă copilul care se taie la un deget în timp ce decupa bucăţi de hârtie, iar mama îl îngrijeşte cu drag. Apare în imagini tânărul – victimă a războiului şi cel care învaţă să tragă cu pistolul. Toate aceste planuri îmbinate reprezintă munca care a durat aproape o lună a unor liceeni. „Noi ne-am înscris la secţiunea free topic a Festivalului Mondial al Creativităţii şi am fost singurii din ţară selectaţi pentru a participa”, a declarat Cosmin Gherman, în vârstă de 18 ani, unul dintre protagoniştii filmului. Ziua de 13 februarie a fost cu noroc pentru liceeni clujeni, care au trimis, în acea zi, prin poştă, plicul cu DVD-ul filmului juriului. „N-am prea avut condiţii pentru a realiza filmul. Am lucrat cu două camere video semiprofesioniste, iar când trebuia să trimitem filmul juriului ne-am dus la poştă şi i-am rugat să aştepte până am terminat montarea acestuia”, povesteşte pictorul Octavian Grigoraş, cel care alături de profesorul Adrian Mureşan au scris şi regizat scurt metrajul. Liceenii întâmpină însă probleme. Pentru a putea merge la San Remo ca să reprezinte România au nevoie de bani pentru cazare şi transport. „Finala festivalului are loc între 18 şi 22 martie la San Remo, însă am întâmpinat probleme cu finanţarea. Am făcut mai multe demersuri pentru a obţine bani de la Primărie, însă nu am primit nici un răspuns. Cazarea au plătit-o părinţii copiilor. Premiul cel mare va fi o întâlnire cu Robert de Niro”, a declarat profesorul Adrian Mureşan. Pentru a putea participa la competiţie, liceeni trebuie să plătească 165 de euro cazarea la care se adaugă încă 100 de euro de persoană pentru transport.
luni, 2 martie 2009
Simple Plan - I'm just a KID
Am descoperit un cantec "emo" al carui sound imi place foarte tare. Din pacate, versurile sunt mult prea triste pentru starea mea de spirit.
PS: This is not the song of the day, but I like it's sound.
Scoobytza
PS: This is not the song of the day, but I like it's sound.
Scoobytza
sâmbătă, 28 februarie 2009
Medic prins in flagrant in timp ce lua mita
Urias scandal la Cluj cu un medic ce a fost prins in flangrant luand mita de la tatal unei fetite de doi ani pentru a efectua o interventie chirurgicala.
ZIUA de CLUJ a relatat pe larg subiectul AICI.
In ceea ce ma priveste , mi-as dori ca in spitalele din Romania sa ramana acei medici buni si cinstiti, acei medici care, inainte de a cere bani, se gandesc la pacientii lor si la viitorul acestora. Medicul despre care am scris impreuna cu colegul meu Denis Barabas a cerut banii de la o familie de romi, fara prea multe mijloace materiale. Fapta este oricum reprobabila chiar daca ar fi cerut bani unei familii mai bogate. Indraznesc sa cred ca medicii ar trebui sa isi faca datoria de a salva vietile oamenilor asa cum si eu imi fac datoria de a scrie despre tot ceea ce nu este normal in tara asta.
Cazul medicului clujean nu este unul singular in Romania, insa el intineaza onoarea tuturor doctorilor care isi fac meseria cu pasiune si pentru care munca cu pacientul inseamna mai mult decat orice. Pe acei oameni eu ii respect.
Scoobytza
ZIUA de CLUJ a relatat pe larg subiectul AICI.
In ceea ce ma priveste , mi-as dori ca in spitalele din Romania sa ramana acei medici buni si cinstiti, acei medici care, inainte de a cere bani, se gandesc la pacientii lor si la viitorul acestora. Medicul despre care am scris impreuna cu colegul meu Denis Barabas a cerut banii de la o familie de romi, fara prea multe mijloace materiale. Fapta este oricum reprobabila chiar daca ar fi cerut bani unei familii mai bogate. Indraznesc sa cred ca medicii ar trebui sa isi faca datoria de a salva vietile oamenilor asa cum si eu imi fac datoria de a scrie despre tot ceea ce nu este normal in tara asta.
Cazul medicului clujean nu este unul singular in Romania, insa el intineaza onoarea tuturor doctorilor care isi fac meseria cu pasiune si pentru care munca cu pacientul inseamna mai mult decat orice. Pe acei oameni eu ii respect.
Scoobytza
Muzica populara night
Tatal meu mi-a dat o idee extraordinara asta seara. Ascult muzica populara.:) So... Va daruiesc o basma.
Scoobytza
Scoobytza
miercuri, 18 februarie 2009
Mamă, lasă-mă-n Bamboo cu clasa!
În lipsă de clienţi, reprezentanţii clubului au primit un ajutor nesperat de la Inspectoratul Şcolar pentru ca elevii să poată intra la Bamboo în fiecare duminică pentru “a-şi face temele”.
Excursiile cu clasa şi ieşitul la picnic vor fi istorie pentru elevii clujeni: Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Cluj a semnat pentru ei un contract de parteneriat cu Clubul Bamboo, prin care elevii de liceu din Cluj-Napoca îşi vor putea petrece fiecare duminică în cel mai tare club de “fiţe”. Mai departe puteti citi AICI.
Scoobytza
Excursiile cu clasa şi ieşitul la picnic vor fi istorie pentru elevii clujeni: Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Cluj a semnat pentru ei un contract de parteneriat cu Clubul Bamboo, prin care elevii de liceu din Cluj-Napoca îşi vor putea petrece fiecare duminică în cel mai tare club de “fiţe”. Mai departe puteti citi AICI.
Scoobytza
marți, 17 februarie 2009
Jurnalul copilariei mele
Fiecare dintre momentele importante ale vietii mele sunt notate in agende, jurnale, documente din laptopul meu si pe acest blog. Am incercat sa imi suprind viata in cat mai multe imagini pentru ca, mai tarziu, sa le pot arata urmasilor mei bucatele din viata mea.
De fapt, totul a inceput in vacanta din clasa a VI-a spre a VII-a cand m-am mutat din Sfantu Gheorghe. Atunci, de ziua mea - implineam 13 ani- diriginta mi-a facut cadou un jurnal mic portocaliu cu lacatel. Mi-a spus sa imi scriu povestile acolo, sa imi adun gandurile si amintirile in micul jurnal. Si asta am facut. In fiecare zi am scris cat de tare imi era dor de casa, cat de mult uram mutarea in Ramnicu Valcea si ca nu imi placea scoala de "fite" la care invatam.
Tot in acel jurnal, pe care il mai am si acum in biblioteca de acasa, am scris plangand cand am aflat de moartea iepurasului meu "Tutzi Inimioara Pirvu". (asta era un nume URIAS:)))
Apoi, cand timpul a trecut, iar paginile acelei agende s-au umplut, mi-am cumparat noi agendute, caietele colorate in care mi-am scris gandurile. Puneam in ele si fotografii ale mele, ale prietenilor sau, chiar, floricele.
De fiecare data cand le citesc, zambesc. Toate imi aduc aminte de un copil timid, apoi indraznet. O fetita cu ochii caprui care intotdeauna si-a dorit sa creasca mare si sa scrie. Eram eu. "Printesa lui tata" transformata intr-o femeie.
Scoobytza
De fapt, totul a inceput in vacanta din clasa a VI-a spre a VII-a cand m-am mutat din Sfantu Gheorghe. Atunci, de ziua mea - implineam 13 ani- diriginta mi-a facut cadou un jurnal mic portocaliu cu lacatel. Mi-a spus sa imi scriu povestile acolo, sa imi adun gandurile si amintirile in micul jurnal. Si asta am facut. In fiecare zi am scris cat de tare imi era dor de casa, cat de mult uram mutarea in Ramnicu Valcea si ca nu imi placea scoala de "fite" la care invatam.
Tot in acel jurnal, pe care il mai am si acum in biblioteca de acasa, am scris plangand cand am aflat de moartea iepurasului meu "Tutzi Inimioara Pirvu". (asta era un nume URIAS:)))
Apoi, cand timpul a trecut, iar paginile acelei agende s-au umplut, mi-am cumparat noi agendute, caietele colorate in care mi-am scris gandurile. Puneam in ele si fotografii ale mele, ale prietenilor sau, chiar, floricele.
De fiecare data cand le citesc, zambesc. Toate imi aduc aminte de un copil timid, apoi indraznet. O fetita cu ochii caprui care intotdeauna si-a dorit sa creasca mare si sa scrie. Eram eu. "Printesa lui tata" transformata intr-o femeie.
Scoobytza
Abonați-vă la:
Postări (Atom)