Trebuie sa privim cu atentie lumea in care traim. Nu se stie niciodata ce surpriza vom avea! Numai cunoscand ceea ce ne inconjoara vom afla ce este viata si care este telul nostru in viitor...
Bucatele desprinse din viata mea.
Volumul "Raul" al lui Jan Guillou a aparut la editura Humanitas, iar mie mi-a placut foarte tare. Romanul prezinta lupta lui Erik, un adolescent in varsta de 14 ani, impotriva violentei de acasa si de la scoala.
Prezentarea celor de la editura Humanitas pentru acest volum suna astfel: "Suedia in anii '50: asolescentul Erik incearca sa inteleaga mecanismele violentei, ale viciului, ale raului. Si se descopera prins intr-un cerc> intre violenta sistematica a tatalui vitreg (dezlantuita obsesiv pe acordurile din Chopin ale unei mame care refuza sa vada) si, cea ierarhica, tentaculara, cu care se confrunta in viata de gimnaziu. Prima descoperire e ca violenta contamineaza, a doua - si cea mai importanta - e ca exista nuante, dar nu exista un "dincolo" de bine si de rau". Asta au scris reprezentantii editurii Humanitas. Eu pot spune ca "Raul" este o carte pe care am citit-o cu mult interes pentru ca mi-a placut. E o carte care reda uneori fragmente dureroase, dar care prezinta lupta unui copil cu ceea ce simbolizeaza "raul" adica violenta. Sper sa aveti o lectura placuta daca veti citi acest volum.
"Nori grei deasupra castelului Blandings" a lui P.G. Woodhouse este ultimul volum pe care l-am citit in acest sfarsit de saptamana. Cartea am inceput-o de vreo doua-trei saptamani, dar niciodata nu mi-am gasit timp pentru a-mi finaliza lectura. Poate si pentru ca nu am fost impresionata de aceasta carte. Un rezumat al acestui volum l-am gasit pe site-ul www.cartedesucces.ro. O sa redau acest rezumat de pe acest portal pentru ca imi este prea lene sa fac unul la aceasta ora:
- De ce nu mi-a placut volumul? Actiunea era mult prea obositoare, incalcita. Probabil ca o ecranizare a "Nori grei deasupra castelului Blandings" ar fi destul de faina.
Totodata, week-endul asta am putut vedea "The Girl with de Dragon tatto" si "The Girl who played with the fire" ecranizarile a doua dintre cele trei volume ale romanului "Barbati care urasc femeile" al jurnalistului suedez Stieg Larson. Atat filmele cat si cartea din care, deocamdata, am apucat sa citesc doar un volum sunt foarte interesante si, chiar, reusesc sa te prinda. Cartea, mai putin 50 de pagini, am citit-o in cinci ore, pe drumul spre Iasi. O sa postez aici trailerele de la cele doua filme si va anunt ca in cinematografele clujene deja ruleaza ecranizarea celui de-al treilea volum scris de Stieg Larson "The girl who kicked the hornest nest". 1. The girl with the Dragon tatto:
2. The girl who played with the fire
De asemenea, sambata am vazut comedia "You again", care m-a cam dezamagit, desi credeam ca va fi pe gustul meu. O sa postez un trailer si pentru acest film, insa mie mi se pare ca trailerul este mai bun decat insasi pelicula.
Asta seara am vazut un film romantic destul de dragut - "The Switch" pe care il recomand. :) Scoobytza
In numai 2-3 ore, am citit duminică şi luni, o carte extraordinară: Ferma animalelor a lui George Orwell. Poate că unii vor comenta că este prea târziu să fi citit acest volum la 23 de ani, însă întotdeauna mi-am dorit să citesc cartea, ştiam subiectul ei, dar nu am avut "Ferma animalelor" in mână.
Despre ce este vorba? Ce fel de carte este Ferma animalelor? Ei bine, "Ferma animalelor" este o fabula politică în care oamenii sunt asemuiţi cu animalele, în special cu porcii. Povestea începe după ce un porc bătrân visează că animalele trebuie să facă o revoluţie împotriva oamenilor care nu au grijă de ele şi care nu le oferă suficientă mâncare. Imediat după ce îl alungă pe domnul Jones de la Ferma Conacu, animalele acestuia se organizează întocmai asemenea unui stat democratic, unde toată lumea are aceleaşi drepturi şi se ghidează după nişte precepte bine stabilite. Pe măsură ce porcii, care pot foarte bine să fie asimilaţi politicienilor din ziua de azi şi din toate generaţiile, capătă putere, îşi doresc din ce în ce mai mult, iar democraţia se transformă în totalitarism, în dictatură. Animalele îşi dau seama de schimbările care s-au produs însă se lasă minţite. Singurii care sunt capabili să îşi dea seama de cât de importante sunt schimbările prin care trec sunt caii Clover şi Boxer, dar şi măgarul Benjamin. Boxer reprezintă omul care crede în sistem, omul care are încredere fără margini în conducătorul său. El este cel care are motto-urile "Trebuie să muncesc mai mult" şi "Napoleon are intotdeauna dreptate". Tot el este cel care moare "de mâna" conducatorilor.
Cele şapte precepte originale ale democraţiei din Ferma Animalelor erau următoarele: 1. Oricine merge pe două picioare e duşman 2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten 3. Niciun animal nu va purta haine 4. Niciun animal nu va dormi într-un pat 5. Niciun animal nu va bea alcool 6. Niciun animal nu va ucide un alt animal 7. Toate animalele sunt egale
Toate aceste precepte ajung să fie încălcate şi apoi schimbate de cel care conduce Ferma Animalelor, porcul Napoleon.
Mie mi-a plăcut extraordinar de tare aceasta carte şi cred că oricine are ceva de învăţat din ea. Cartea este o lecţie a modului în care se face politică în zilele noastre şi, chiar, în trecut. Aici puteti citi cartea online: http://www.scribd.com/doc/3295830/Orwell-George-Ferma-animalelor.
Doar cateva ore. Atat mi-a trebuit ca sa citesc povestea cutremuratoare a lui Suad, o tanara musulmanca, nascuta si crescuta pana la varsta de 17 ani in Cisiordania.
Cartea "Arsa de vie" m-a ajutat sa imi fac o imagine despre drama de a te fi nascut femeie intr-o lume musulmana, unde o femeia valoreaza mai putin decat o vaca sau decat o capra pentru ca "nu aduc bani". "Arsa de vie" este un roman exceptional, pe parcursul caruia m-am transpus in pielea personajului principal - tanara fata maltratata, care traieste o poveste de iubire intr-o tara unde simplul contact vizual cu un barbat este interzis. Intr-o tara in care barbatul este rege, iar a fi femeie este o tragedie - Suad trebuie sa supravietuiasca nedreptatilor. Pentru ea, casatoria este libertatea de putea iesi pe poarta casei neinsotita, bucuria de a merge pana la magazin pentru a cumpara o paine sau de a purta pantofi. O femeie musulmana casatorita are mai multe drepturi decat una fara sot. Suad stie sa faca tot ceea ce trebuie intr-o casa - munceste pe camp, are grija de animale, stie sa faca branza sau paine, stie si sa spele. De fapt, tanara povesteste ca o singura greseala in activitatile zilnice i-ar fi adus o bataie ingrozitoare cu cureaua. In volum este descris si momentul in care Suad culege din greseala o rosie necoapta, iar tatal ei observa asta. Fata este trasa de par si batuta atat de tare incat fiecare parte a corpului ei doare. La un moment dat, pentru ca oile au ajuns inaintea lor acasa, Suad si sora ei mai mica Hanan sunt batute, iar apoi legate de un stalp si lasate sa doarma in staulul vacilor. Toate momentele de violenta la care este supusa Suad sunt descrise in detaliu astfel incat cititorul sa isi poata da seama care este calvarul prin care tanara fata a trecut. Pentru ea casatoria o reprezinta o salvare, iar in momentul cand afla ca vecinul ei Fayez a cerut-o de sotie este mai mult decat fericita. Parintii ei insa refuza cererea in casatorie pentru ca fata are o sora mai mare. La cativa ani dupa aceasta cerere, Suad reuseste sa discute cu Fayez si il roaga sa o ia de sotie. El accepta si ii promite ca va merge la parintii ei. Fata isi pierde virginitatea cu Fayez si ramane gravida. Fayez insa nu o vrea de sotie si o paraseste. Din acest moment incepe calvarul fetei... Pentru a proteja onoarea familiei, cumnatul Hussein incearca sa o ucida pe Suad. Se foloseste pentru crima sa de foc, insa tanara supravietuieste. Ea este dusa intr-un final, unde frantuzoaica Jaqueline, voluntara la Terres des Homes, reuseste sa o salveze. In roman este descris si un alt moment al unei "crime de onoare" - cel in care fratele ei ostranguleaza pe sora lor, Hanan.
Suad devine cea care spune tuturor cosmarul zilnic prin care trec femeile musulmance, femei care sunt tratate mai rau decat sclavii.
Romanul "Arsa de vie" este de-a dreptul exceptional, iar cand ma gandesc ca acesta este o carte-document si ca exista in lume locuri unde femeile sunt tratate atat de ingrozitor, pielea mi se face de gaina. Suad a supravietuit focului, la fel si fiul ei nelegitim, a trait si, probabil, traieste inca in corpul unei femei distruse din punct de vedere fizic si psihic.
E joi. M-am trezit mai devreme decat deobicei. Imi place soarele care m-a mangaiat in somn. E vara, e 8 si jumatate si trebuie sa ma pregatesc pentru munca. Ascult muzica.
De cateva zile am inceput sa citesc doua carti superbe - prima este un ghid despre o tara pe care mi-ar placea sa o vizitez, iar cea de-a doua este "Vrajitoarea din Portobelo" a lui Paolo Coelho. Povestea lui Coelho imi place extraordinar de tare, desi nu am terminat cartea. In prim-planul povestii se afla tanara Sherine care isi spune Atena. Femeia se afla in cautarea sinelui tocmai in Transilvania pentru ca Atena a fost adoptata inca de cand avea cateva luni de o familie bogata din Liban. Felul in care este construita imaginea Atenei imi place. Incetul cu incetul incep sa descopar personajul principal al cartii prin prisma marturiilor celor care au cunoscut-o> fostul sot, un preot, mama adoptiva, mama naturala, un ziarist...
Toti creeaza o imagine a Atenei, Vrajitoarea din Portobelo.
