O lunga saptamana se apropie de final. Zile in care am muncit cate 5,8, 10 si chiar 15 ore. Urmeaza doua zile libere si numai 14 persoane la un nou Elderhostel...Da...clipe de liniste. Asta asteptam cu totii, eu, Luiza, Lee, Davis si Jennifer.
Astazi, David ne-a spus ca pleaca acasa. Cu mult mai devreme decat stiam noi. Lee imi spusese deja ca v-a pleca in curand. Oricum, m-a intristat vestea plecarii lui. Ma obisnuisem cu micile noastre discutii. Imi placea sa servesc dimineata sau seara eternii nostri mosi cu David. I really loved that. Ma ajuta intotdeauna, chiar daca dimineata intarzia cate 15-20 de minute si ma enervam.
Today, David told us that he is leaving home. More earlier than us. The news of his leaving made me sad. I was accustomed to pur little discussions. I liked serving in the morning or in the night our "always old people" with David. I really loved that. He was helping me even if in the morning he was late 15-20 minutes and I was getting crazy.
Yes, I'm sure I will miss David.
I think I will miss everyone of the boys and girls with whom I worked this summer. Pari, Zee, Joana, Jennifer, David and Lee. Everyone of them is special in his own way. Everyone of them has a smile on his face that can make the world bright more and more.
Am scris randurile de mai sus in engleza pentru ca am vrut ca si noii mei prieteni sa stie ce simt pentru fiecare din ei, pentru ca fiecare din ei sa stie cat este de special.
Dintre toti insa... Luiza a devenit si mai speciala, si mai apropiata ca prietena.
Se afișează postările cu eticheta despartire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despartire. Afișați toate postările
duminică, 17 august 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)