La piel que habito

Un film al cunoscutului regizor spaniol Pedro Almodovar. O drama. Un film care merita vazut.




Scoobytza

De ce presa?

Pentru ca imi place. Pentru ca iubesc adrenalina, stresul, dar si momentele relaxante in care stau pe terasa redactiei si rad cu colegii sau ma gandesc la ceea ce urmeaza sa fac sau sa scriu azi. Pentru ca o data la cateva zile ma intreb: "Oare ce sa mai scriu astazi?". Pentru ca zilele nu sunt intotdeauna la fel si pentru ca un text scris frumos, cu suflet ma face fericita. Pentru ca inca imi place sa vin dimineata la birou.

Saptamana asta a fost una grea pentru mine. Au fost alegeri la Universitatea Babes-Bolyai, dezbateri, apoi, ieri, dupa amiaza am mers la Tarnita ca sa scriu despre cei trei oameni gasiti pe fundul lacului. Da, stiu. Suna ingrozitor sa spui: Am fost acolo cand oamenii aia au fost scosi din lac. Pentru un om obisnuit poate parea ingrozitoare detasarea pe care o capeti fata de evenimente de genul asta atunci cand esti ziarist. Ideea e ca la momentul in care tu esti acolo, trebuie sa iti tii sentimentele in frau, sa iti faci meseria, iar cand ajungi la birou sa scrii ceea ce ai vazut. Mai departe, fiecare dintre noi, cand ajunge acasa se gandeste la ceea ce a vazut, la ceea ce a simtit...

Vineri a fost o zi ingrozitoare pentru mine. Dimineata am venit la birou, oamenii nu imi raspundeau la telefoane. Aveam de facut mai multe interviuri. Raspunsurile nu soseau in timp util. M-am certat cu unul dintre colegii mei, desi nu sunt genul de om certaret. Simteam ca explodez de suparare si de frustrare. Tigara fumata pe terasa statea intr-o mana subtire si tremuranda. Sunt curioasa cum aratam in fata unui om care ma priveste din exterior. Apoi, am primit vestea cu oamenii de la Tarnita. Am plecat, nu m-am gandit prea mult, iar ajunsa acolo am dat de rude indurerate, de tristete. Mi-am facut treaba apoi la ziar. Ieri a fost o zi ingrozitoare sau, cel putin, asa mi se parea mie. Stiu ca intotdeauna o sa reusesc, ca nimic nu e atat de rau cum imi pare in momentele in care cred eu ca nu imi iese subiectul, dar totusi uneori lucrurile astea ma afecteaza. Pun suflet in ceea ce fac si cred ca asta e bine. Ziua de ieri pe care o consideram atat de urata si-a schimbat cursul dupa ce unul dintre oamenii pe care ii apreciez eu cel mai mult si pe care ii respect mi-a spus atat: "Bravo!" Restul nu a mai contat.

Imi place ceea ce fac. Imi place presa si eu nu o vad atat de neagra si urata cum poate o fac altii. Imi plac zilele mele la redactie. Imi plac zilele insorite cand ajung la birou, imi iau doza obisnuita de cola si il rog pe vreun coleg sa stea cu mine la soare, sa povestim. Pentru mine lucrul la ziar nu este ceva obisnuit. Mi se pare mult mai "cool" sa lucrezi la ziar decat intr-o multinationala sau intr-o banca unde, cum imi spunea o prietena, nu ai libertate de miscare.


Scoobytza

Am fost la Muzeul Farmaciei

Prietena mea Andra m-a scos din casa ieri. Era vineri si imi era lene sa ies in oras dupa nenumarate iesirile din ultimele doua luni si dupa o saptamana in care m-am lamentat ca as fi lucrat prea mult la proiectul pentru sesiunea de comunicari stiintifice a doctoranzilor de la jurna. So...Vineri seara, Andra m-a sunat dupa cum stabilisem si m-a chemat la Muzeul Farmaciei. Acolo a fost o atmosfera speciala. Am avut bucuria sa ii revad pe Andrei si Mironeasca, iar apoi sa vizitez salile muzeului si laboratorul unde in urma cu sute de ani se preparau leacuri pentru diferite boli de catre spiterii medievali ai Clujului si, cel mai important pentru sufletul omenesc, elixirul dragostei, care de fapt era un vin rosu amestecat cu tot felul de plante afrodisiace.

Mi-a placut la Muzeul Farmaciei. Intrarea a fost 3,1 lei. O suma mai mult decat modica. O suma de nimic. Ghidul nostru a fost o doamna tinerica si foarte simpatica. Ne-a spus ca Muzeul Farmaciei a fost chiar prima farmacie din Cluj din 1700 si ceva, daca bine retin. Eu va recomand ca, din cand in cand, atunci cand aveti chef sa iesiti. Sa mergeti in muzeele Clujului, sa mergeti la Muzeul Farmaciei, unde este o atmosfera mai mult decat placuta.



PS. Ieri a avut loc la Muzeul Farmaciei primul concert din istoria acestuia. It was nice!

Scoobytza

Despre iubire...

Cum vad eu iubirea?


Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care cineva il poate trai,dar in acelasi timp si cel mai dureros.

Pentru mine iubirea inseamna fluturasi, zambete, respect, bucuria de a-l revedea zi de zi pe cel pe care il iubesti. Iubirea inseamna emotii, ganduri, veselie. Iubirea inseamna pentru mine curaj. Sa ai curajul sa lupti pentru cel pe care il iubesti si sa ii fii alaturi indiferent de ce s-ar intampla. Iubirile sunt diferite. Toate iubirile pe care le-am trait fiecare dintre noi sunt diferite. Unele sunt pline de pasiune, iar in momentul in care acea pasiune s-a stins in urma lor ramane doar cenusa. Unele iubiri incep altfel. Unele iubiri se nasc din prietenie, din lucruri impartasite si sunt, poate, acelea care dureaza cel mai mult. Iubirea doare. Atunci cand moare dintr-o parte, cand intr-o iubire nu mai sunt doi, ci doar unul, iubirea doare la o intensitate maxima. Uneori, intr-o iubire esti singur, nehoratarat, temator si iei decizii gresite. Nimeni nu te poate judeca atunci cand iei decizii cu inima, insa cand deciziile in iubire se iau cu capul consecintele pot fi extraordinar de urate.

Eu cred in iubire. Am avut parte de dezamagiri. Unele prea mari, altele mai mici. Nu stiu cum ar trebui sa fie dragostea ideala, nu stiu si nici nu o mai caut.

Scoobytza

Cel mai prost film din lume

Aseara am vazut impreuna cu Georgiana si Razvan cel mai prost film care poate exista in aceasta lume si anume "Johnny English". Nu il recomand nimanui pentru ca e plin de glume expirate.



Scoobytza

Lykke Li - I follow rivers

De cateva luni, melodia mea preferata este urmatoarea:



Este o piesa pentru sufletul meu.

Scoobytza