"Gardianul lansează un concurs pentru toţi studenţii de la Facultatea
de Jurnalism .Tot ce au de făcut este să trimită un subiect pentru un
material de investigaţie în presa scrisă, subiect pe care să îl
argumenteze cât mai bine. Acestea vor fi trimise pe adresa
mia.tira@gardianul. ro pana la data de 12.11.2008. Câştigătorul va fi
anunţat în cadrul Conferinţei din 13.11.2008, organizată de Gardianul
la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării,
în sala II/2, începând cu ora 12:00.
Câştigătorul va fi premiat şi va avea ocazia să se alăture
echipei Gardianul."
Acest mesaj a fost postat astăzi de Cornel pe grupul celor din Anul 3 Jurnalism. E cineva interesat? :P
Scoobytza
miercuri, 29 octombrie 2008
Cearta ca la uşa cortului la Consiliul Judeţean
Ziua de azi a fost mult prea lungă. Încă de dimineaţă, am fost la o şedinţă a Prefectului cu primarii din judeţul Cluj care a durat vreo două ore, iar apoi mi-am petrecut patru ore la sedinţa Consiliului Judeţean Cluj. Acolo a fost un adevărat "show". Presedintele CJ, Alin Tise, şi consilierul PSD, Dănuţ Canta s-au certat ca la uşa cortului. Conflictul a culminat cu un "Dumneavoastră sunteţi un nesimţit" adresat consilierului PSD de către Alin Tişe.
Din câte mi-am dat seama, politicienilor le place să se certe în şedinţe, în loc să găsească soluţii comune. Este cea de-a treia zi în care scriu pe departamentul Administraţie şi nu cred că ăsta va fi primul "show" la care asist. Voi scrie şi de altele. Sigur.
Despre şedinţa de azi dimineaţă de la Prefectura... Toate bune. S-a discutat mai mult despre organizarea alegerilor din 30 noiembrie în localităţile clujene, despre faptul că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale va asigura comunicarea între Autorităţi şi Secţiile de Votare prin telefonie fixă, mobilă sau staţii radio. Continuarea va fi pe www.ziuadecj.ro
Scoobytza
Din câte mi-am dat seama, politicienilor le place să se certe în şedinţe, în loc să găsească soluţii comune. Este cea de-a treia zi în care scriu pe departamentul Administraţie şi nu cred că ăsta va fi primul "show" la care asist. Voi scrie şi de altele. Sigur.
Despre şedinţa de azi dimineaţă de la Prefectura... Toate bune. S-a discutat mai mult despre organizarea alegerilor din 30 noiembrie în localităţile clujene, despre faptul că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale va asigura comunicarea între Autorităţi şi Secţiile de Votare prin telefonie fixă, mobilă sau staţii radio. Continuarea va fi pe www.ziuadecj.ro
Scoobytza
marți, 28 octombrie 2008
Night music
Piesele serii apartin trupei rock Paramore. So...Misery Business si Crush pe blog.:)
Misery Business
& Crush
Misery Business
& Crush
duminică, 26 octombrie 2008
Auz de SuperBABA
Inca o data s-a dovedit ca pensionarii se trezesc bine de dimineata si pornesc inspre piata, iar cartierul cel mai plin de aceste persoane este Grigorescu.
Ascult muzica. Am castile in urechi si ma aflu in autobuzul cu numarul 30. Am pornit din cartierul Grigorescu inspre Marasti. In fata mea pe doua scaune se afla o nepotica impreuna cu bunica ei. Draguta priveliste, imi spun. O noua oprire, iar in autobuz se inghesuie alti pensionari. Intre ei, o doamna. Ma impinge ca sa isi faca loc. Eu ma asez intre cele 4 scaune paralele din autobuz si ii zambesc bunicutei. Apoi, concentrata ascult muzica. Ceva de la Vama. Doamna care abia se suise in autotobuz imi face semne disperate. "Poti da muzica mai incet? Cum poti sa asculti muzica asa tare", imi spune ea. O privesc surprinsa. Ma uit in jos, dau volumul mai incet, iar bunicuta si nepoata imi zambesc. Iarasi semne. De data asta, din partea bunicutei. Citesc printre randuri. "E nebuna", imi zice. Zambesc si tac. Se apropie statia Memorandumului. Prima coboara doamna care are un auz mai ceva ca Superman, apoi bunica. "Nu se auzea nimic", imi zice razand bunica.
Cred si eu.:))
O lume nebuna, nebuna de tot. Plina de pensionari cu auz de Superman.
Ascult muzica. Am castile in urechi si ma aflu in autobuzul cu numarul 30. Am pornit din cartierul Grigorescu inspre Marasti. In fata mea pe doua scaune se afla o nepotica impreuna cu bunica ei. Draguta priveliste, imi spun. O noua oprire, iar in autobuz se inghesuie alti pensionari. Intre ei, o doamna. Ma impinge ca sa isi faca loc. Eu ma asez intre cele 4 scaune paralele din autobuz si ii zambesc bunicutei. Apoi, concentrata ascult muzica. Ceva de la Vama. Doamna care abia se suise in autotobuz imi face semne disperate. "Poti da muzica mai incet? Cum poti sa asculti muzica asa tare", imi spune ea. O privesc surprinsa. Ma uit in jos, dau volumul mai incet, iar bunicuta si nepoata imi zambesc. Iarasi semne. De data asta, din partea bunicutei. Citesc printre randuri. "E nebuna", imi zice. Zambesc si tac. Se apropie statia Memorandumului. Prima coboara doamna care are un auz mai ceva ca Superman, apoi bunica. "Nu se auzea nimic", imi zice razand bunica.
Cred si eu.:))
O lume nebuna, nebuna de tot. Plina de pensionari cu auz de Superman.
sâmbătă, 25 octombrie 2008
Cluj Napoca, te iubesc!
De ce iubesc Clujul?
Pentru fiecare bucatica de istorie, pentru fiecare amintire, pentru fiecare zi frumoasa traita aici. Il iubesc pentru aerul pe care il respir in fiecare zi, pentru arhitectura lui, pentru ca nu m-am nascut aici si pentru ca, inca, nu i-am aflat toate povestile.
Eram in Marty atunci cand mi-am aruncat privirea la cladirea de peste strada. Fata sculptata a unei femei ma urmarea. Am incercat sa ii transmit ceva, dar nu puteam. Supa mi s-a racit, in timp ce ochii mei au incercat sa prinda o farama de istorie din viata acelei sculpturi. Atunci am devenit mai constienta. Zi de zi, ma plimb pe strada Horea. Merg inainte, fara sa privesc in jurul meu. Sute de oameni fac la fel.
Sculptura acelei femei are si ea o poveste. As vrea sa o cunosc. Imi pare rau ca nu am apucat sa traiesc acum 100- 200 de ani, intre calesti trase de cai, ca nu am apucat sa ii vad pe bunicii cu joben...
Scoobytza
Pentru fiecare bucatica de istorie, pentru fiecare amintire, pentru fiecare zi frumoasa traita aici. Il iubesc pentru aerul pe care il respir in fiecare zi, pentru arhitectura lui, pentru ca nu m-am nascut aici si pentru ca, inca, nu i-am aflat toate povestile.
Eram in Marty atunci cand mi-am aruncat privirea la cladirea de peste strada. Fata sculptata a unei femei ma urmarea. Am incercat sa ii transmit ceva, dar nu puteam. Supa mi s-a racit, in timp ce ochii mei au incercat sa prinda o farama de istorie din viata acelei sculpturi. Atunci am devenit mai constienta. Zi de zi, ma plimb pe strada Horea. Merg inainte, fara sa privesc in jurul meu. Sute de oameni fac la fel.
Sculptura acelei femei are si ea o poveste. As vrea sa o cunosc. Imi pare rau ca nu am apucat sa traiesc acum 100- 200 de ani, intre calesti trase de cai, ca nu am apucat sa ii vad pe bunicii cu joben...
Scoobytza
miercuri, 15 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)