Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările

miercuri, 4 aprilie 2012

Despre sinucideri....

"Vreau sa mor", "Viata mea nu mai are niciun sens", "Sunt un ratat", "Nu pot trai fara el/ea", "Nu merit sa traiesc". Aceste cuvinte si, nu numai, ar trebui sa ne puna in garda atunci cand cineva apropiat le rosteste. Uneori niste vorbe aruncate in vant, spuse chiar in spirit de gluma exprima chiar sentimentele unui om aflat in depresie, sentimentele unui om care se afla pe marginea prapastiei.

In ultimele zile, la Cluj, au avut loc trei sinucideri, cea a unei studente de la Teatru, a unui artist de la Opera Maghiara si a unui barbat care locuia intr-o comuna din afara Clujului. Dupa fiecare dintre aceste triste evenimente am discutat in redactie, am incercat sa gasim motivatii, am incercat sa ne dam seama care au fost resorturile care i-au impins pe acesti oameni la un gest atat de extrem. Am incercat sa compar supararile pe care acesti oameni le-ar fi avut cu suparari personale sau ale unor oameni care, cred eu, chiar au suferit niste drame. Nu pot sa imi dau seama ce anume te poate aduce la o asemenea stare de disperare, la o asemenea stare de tristete. Nici nu vreau sa judec. Am aflat ca nu este bine sa judeci oamenii pentru faptele lor, chiar daca nu le gasesti nicio motivatie morala.

Dupa o discutie cu un medic psihiatru am aflat ca pentru 15% dintre sinucideri este de vina depresia. Apoi, cum stiam si de la alti oameni, mi s-a spus ca evenimentele negative de viata, pierderile, stresul si consumul de alcool in exces sau de droguri pot duce la sinucidere. Mai mult, unii beau sau se drogheaza pentru a-si face curaj sa duca gestul pana la final. Desi lucrez la un ziar si lumea isi inchipuie ca ziaristii vor numai "crime, sinucideri si scandaluri", eu nu imi doresc asta. Nu imi plac vestile proaste, nu imi plac stirile despre sinucideri sau crime, desi astea fac cele mai multe citiri. Nu vreau sa scriu sau sa citesc despre oameni care isi iau viata si ii trag dupa ei si pe copiii lor.

Nu vreau sa mai scriu despre asta si, din acest motiv, ridic si eu un semnal de alarma: Oameni buni, prieteni ai unor oameni, familii, fiti atenti la cei din jurul vostru si, in caz de nevoie, indrumati-i catre un specialist: medic de familie, psiholog sau psihiatru!

Din discutiile avute in ultimele zile, mi-am dat seama ca multi dintre oamenii aceia care ne par zambitori, care par veseli tot timpul pot avea, de fapt, o masca. O masca sub care se poate ascunde o mare de tristete.


The Suicide -Edouard Manet (1877-1881)

Scoobytza

joi, 22 octombrie 2009

Am visat ca am murit

Noaptea asta am avut pentru a doua oara in viata un vis de-a dreptul sinistru. Am visat ca am murit. Cum? Urcam un munte, iar tata era langa mine. La un moment dat, ne-am oprit pe o stanca, iar ceva - cred ca zapada- ca o avalansa m-a impins spre prapastie. Povestea cu moartea din somn mi-o mai amintesc in inca o varianta. Am mers la doctor si m-a diagnosticat cu cancer sau cu o alta boala din care se moare. M-am intalnit cu o cunostinta, nu mai stiu cine, din redactie si am zis ca sunt pe moarte. apoi am murit. imi mai aduc aminte si ca moarta fiind vroiam sa atrag atentia asupra mea, ca nu am plecat. Asa ca din cauza ca nu puteam vorbi cu sora mea scriam pe foi. luam creioane si scriam. O alta parte de care imi aduc aminte este ca vroiam ca lumea sa stie ca nu mai sunt, vroiam sa ii vad la inmormantarea mea, insa foarte putini din cei la care ma asteptau au fost prezenti. Il cautam pe un prieten foarte bun peste tot, desi ma asteptam sa fie acolo, nu a venit. nici alti prieteni foarte buni nu erau. M-am trezit intr-un final si mi-am dat seama ca a fost doar un vis.

Prin liceu am mai avut un vis de genul asta, insa atunci am visat ca ma uitam la mine moarta din afara cosciugului. Eram un fel de spirit, ca si acum.

scoobytza