O casa goala. Prietenie. Iubire. Amintiri. Vizite. Rasete. Tigari pe balcon. Mereu prietene.
In apartamentul in care locuiesc de aproape patru ani am cele mai frumoase amintiri. E casa mea preferata. Astazi incepe o noua etapa pentru mine.
Scoobytza
duminică, 18 iulie 2010
marți, 13 iulie 2010
Amore 14 - Cum se vede iubirea la 14 ani?
Am revazut in aceasta seara un film italian de dragoste care se numeste "Amore 14". De ce Amore 14? Pentru ca este vorba despre trei adolescente de 14 ani care experimenteaza primul sarut si care incep sa isi pun intrebari despre sexualitate. Evident, toate intrebarile lor nu sunt discutate cu parintii ci intre prietene. Personajul principal este Carolina, o fata blonda, cu ochii albastri si foarte frumoasa. Pe parcursul filmului urmarim transformarea Carolinei pe parcursul unui an, din momentul cand a experimentat primul sarut si este pe punctul de a-si pierde virginitatea. Filmul - Amore 14 - a fost realizat in anul 2009 dupa un roman al lui Federico Moccia si are in prim-plan adolescentii si intrebarile pe care acestia si le pun.Prin Carolina se intrevede de fapt o tipologie a adolescentelor din anul 2010, care la o varsta din ce in ce mai frageda incep sa isi descopere sexualitatea. Povestea este simpla. Carolina il cunoaste pe Massi intr-o librarie/magazin de cd-uri. El ii ofera un cd al lui James Blunt, iar piesa "Shine On" devine un motto al povestii de iubire. Se plimba, el ii cumpara un telescop, ii scrie numarul lui pe vitrina unui magazin. Fata isi noteaza numarul in telefon, dar este furata in autobuz. Din acest moment, povestea se dezvolta pana in punctul in care cei doi se regasesc si devin iubiti. Ultimele secvente o prezinta pe Carolina pregatita sa faca pasul cel mare, sa isi piarda virginitatea. Surpriza: Massi o inseala cu prietena ei cea mai buna.
Finalul este trist, dar nu fara speranta pentru ca fata-aproape femeie isi da seama ca are doar 14 ani si, prin urmare, timp suficient sa se indragosteasca.
Scoobytza
Finalul este trist, dar nu fara speranta pentru ca fata-aproape femeie isi da seama ca are doar 14 ani si, prin urmare, timp suficient sa se indragosteasca.
Scoobytza
marți, 6 iulie 2010
Vara...amintiri din copilarie
Vremea rea din ultima perioada nu face altceva decat sa ma indispuna. Nu stiu cati dintre voi au aceeasi senzatie, insa eu fara soare simt ca sunt moarta.
M-am nascut vara si de asta iubesc anotimpul asta extraordinar de mult. Imi place vara sa ma plimb, sa stau pe o teresa in Piata Muzeului sau pe Eroilor. Vara imi aduce aminte de copilaria mea, de zilele cand m-am mutat in Valcea, la Budesti.
In spatele casei mele se afla o padure. Tot din apropierea casei mele porneste o carare care te duce intr-un loc absolut minunat. E un fel de foisor. Acolo, intre doi copaci, cred ca stejari, este un leagan unde toti copiii din sat mergeau.
Vara imi luam cu mine o carte si citeam pe terasa, in gradina sau pe un dig de unde se vede prea frumosul Ramnicu Valcea. Cand m-am mutat la casa le reprosam parintilor mei ca au vrut sa ma transforme intr-o "taranca". Nu a fost asa. Ei au vrut sa imi dea linistea pe care niciun oras, nicio cutie de chibrituri (un apartament) nu mi-o poate oferi. Nu am muncit niciodata la fel de mult cum ar fi facut-o un copil de la tara. Vara il ajutam pe tata sa culeaga corcoduse (zarzane - cum se numesc la Valcea) sau, pur si simplu, stateam pe langa el cand muncea cate ceva prin gradina. Imi placea sa stau cu el si sa ii ascult povestile, aventurile din copilarie. Era frumos si cand era mama pe langa noi. Isi mai amintea si ea cate o nazbatie pe care a facut-o cu ani in urma.
Vara imi aduce aminte de iubirea parintilor mei pentru mine, de momentele cand colegii din liceu si prietenii de atunci ma vizitau ca sa facem gratare in gradina. Ne placea sa ne plimbam pe dealuri si sa radem. Cum as putea uita vreodata de vizitele Cristinei, ale lui Pissy sau Nepotu'? Impreuna cu ei si cu sora'mea ieseam in oras. Imi aduc aminte de o iesire la cofetaria Trenuletul din centrul orasului... Personajele> Eu, Pissy, Nepotu' si Dan. Dupa indelungi povesti cu baietii, ne-am intors acasa tot cu ei. Si acolo am stat multe ore pe terasa bucatariei de vara. Nu imi aduc aminte ceva anume, doar linistea de atunci, fericirea din sufletul meu si convingerea ca o sa dau la facultatea de sociologie ca si Dan, care imi povestea despre interviurile luate unor detinuti. In seara aia, pisica mea a fatat patru motanei absolut superbi. Tot atunci tata era sa moara. Atunci a descoperit ca era alergic la muscatura de albine. Din fericire, dupa cateva injectii si o noapte de stat in spital s-a pus din nou pe picioare.
Vara mergeam in vizita la Ramonik. Stateam cu orele la ea. O data am organizat si un chef acolo. Ramo facuse o pasiune pentru un coleg de-al meu de clasa.:)) Eu pentru un prieten al colegului meu, iar de ziua ei am avut motiv sa chemam gasca in vizita.:)) Au trecut vreo 5 ani de atunci.:)) (maine e ziua ei)
O alta vara mi-am petrecut-o numai pe ulita din sat. Cum? foarte simplu. Veneam seara de la redactie, stateam 20 de minute acasa si apoi dispaream in sat. Uneori mergeam kilometri intregi pana in centrul comunei. Aveam un "fan" cu vreo 4 ani mai mic decat mine care ma ducea cu bicicleta pana acolo unde exista o alta gasca de-a mea formata din fratii Pistol - Cata, Ionut si Dida, Andrei "fratiorul" meu bucurestean si o multime de alti copiii ale caror nume nu mi le mai aduc aminte pe moment.
Vara insemna pentru mine si Vocea Valcii.Erau zilele cand puteam merge sa lucrez la ziar pentru ca in timpul scolii nu aveam voie.
Pentru ca ziarul nostru era bisaptamanal, eu si Claudia aveam suficient timp atat pentru munca, cat si de lenevit pe terasele din centru unde ne intalneam cu colegii de la TV Valcea 1. Toata lumea ne indragea. Eram cele mai mici din presa - eu aveam 17-18 ani, iar ea 20. Pe o arsita ingrozitoare, mergeam la spital sa facem subiecte pe sanatate sau la inspectoratul scolar - unde intotdeauna era racoare si bine. Ne placea mult cand ne ducea Romeo la cabana de la Daesti. Mergeam toata redactia, faceam gratare, ascultam muzica, dadeam de mancare cainilor, pescuiam intr-un lac artificial si radeam.
Toate astea fac parte din copilaria mea. Sunt amintiri frumoase pe care intotdeauna le voi pastra adanc inradacinate in sufletul meu. Mi-am inceput povestea de azi vrand sa scriu despre plictiseala din ultimele zile si m-am lasat cuprinsa de un pic de nostalgie. Mai e o luna pana cand voi merge din nou acasa cand voi revedea locurile dragi mie. Pacat ca, din nou, o sa fiu pe fuga. Asa cum am fost mereu in ultimii patru ani si ca nu voi avea timp sa stau pe un deal, sa ma uit la Ramnicu Valcea si sa visez cu ochii deschisi.
Scoobytza
M-am nascut vara si de asta iubesc anotimpul asta extraordinar de mult. Imi place vara sa ma plimb, sa stau pe o teresa in Piata Muzeului sau pe Eroilor. Vara imi aduce aminte de copilaria mea, de zilele cand m-am mutat in Valcea, la Budesti.
In spatele casei mele se afla o padure. Tot din apropierea casei mele porneste o carare care te duce intr-un loc absolut minunat. E un fel de foisor. Acolo, intre doi copaci, cred ca stejari, este un leagan unde toti copiii din sat mergeau.
Vara imi luam cu mine o carte si citeam pe terasa, in gradina sau pe un dig de unde se vede prea frumosul Ramnicu Valcea. Cand m-am mutat la casa le reprosam parintilor mei ca au vrut sa ma transforme intr-o "taranca". Nu a fost asa. Ei au vrut sa imi dea linistea pe care niciun oras, nicio cutie de chibrituri (un apartament) nu mi-o poate oferi. Nu am muncit niciodata la fel de mult cum ar fi facut-o un copil de la tara. Vara il ajutam pe tata sa culeaga corcoduse (zarzane - cum se numesc la Valcea) sau, pur si simplu, stateam pe langa el cand muncea cate ceva prin gradina. Imi placea sa stau cu el si sa ii ascult povestile, aventurile din copilarie. Era frumos si cand era mama pe langa noi. Isi mai amintea si ea cate o nazbatie pe care a facut-o cu ani in urma.
Vara imi aduce aminte de iubirea parintilor mei pentru mine, de momentele cand colegii din liceu si prietenii de atunci ma vizitau ca sa facem gratare in gradina. Ne placea sa ne plimbam pe dealuri si sa radem. Cum as putea uita vreodata de vizitele Cristinei, ale lui Pissy sau Nepotu'? Impreuna cu ei si cu sora'mea ieseam in oras. Imi aduc aminte de o iesire la cofetaria Trenuletul din centrul orasului... Personajele> Eu, Pissy, Nepotu' si Dan. Dupa indelungi povesti cu baietii, ne-am intors acasa tot cu ei. Si acolo am stat multe ore pe terasa bucatariei de vara. Nu imi aduc aminte ceva anume, doar linistea de atunci, fericirea din sufletul meu si convingerea ca o sa dau la facultatea de sociologie ca si Dan, care imi povestea despre interviurile luate unor detinuti. In seara aia, pisica mea a fatat patru motanei absolut superbi. Tot atunci tata era sa moara. Atunci a descoperit ca era alergic la muscatura de albine. Din fericire, dupa cateva injectii si o noapte de stat in spital s-a pus din nou pe picioare.
Vara mergeam in vizita la Ramonik. Stateam cu orele la ea. O data am organizat si un chef acolo. Ramo facuse o pasiune pentru un coleg de-al meu de clasa.:)) Eu pentru un prieten al colegului meu, iar de ziua ei am avut motiv sa chemam gasca in vizita.:)) Au trecut vreo 5 ani de atunci.:)) (maine e ziua ei)
O alta vara mi-am petrecut-o numai pe ulita din sat. Cum? foarte simplu. Veneam seara de la redactie, stateam 20 de minute acasa si apoi dispaream in sat. Uneori mergeam kilometri intregi pana in centrul comunei. Aveam un "fan" cu vreo 4 ani mai mic decat mine care ma ducea cu bicicleta pana acolo unde exista o alta gasca de-a mea formata din fratii Pistol - Cata, Ionut si Dida, Andrei "fratiorul" meu bucurestean si o multime de alti copiii ale caror nume nu mi le mai aduc aminte pe moment.
Vara insemna pentru mine si Vocea Valcii.Erau zilele cand puteam merge sa lucrez la ziar pentru ca in timpul scolii nu aveam voie.
Pentru ca ziarul nostru era bisaptamanal, eu si Claudia aveam suficient timp atat pentru munca, cat si de lenevit pe terasele din centru unde ne intalneam cu colegii de la TV Valcea 1. Toata lumea ne indragea. Eram cele mai mici din presa - eu aveam 17-18 ani, iar ea 20. Pe o arsita ingrozitoare, mergeam la spital sa facem subiecte pe sanatate sau la inspectoratul scolar - unde intotdeauna era racoare si bine. Ne placea mult cand ne ducea Romeo la cabana de la Daesti. Mergeam toata redactia, faceam gratare, ascultam muzica, dadeam de mancare cainilor, pescuiam intr-un lac artificial si radeam.
Toate astea fac parte din copilaria mea. Sunt amintiri frumoase pe care intotdeauna le voi pastra adanc inradacinate in sufletul meu. Mi-am inceput povestea de azi vrand sa scriu despre plictiseala din ultimele zile si m-am lasat cuprinsa de un pic de nostalgie. Mai e o luna pana cand voi merge din nou acasa cand voi revedea locurile dragi mie. Pacat ca, din nou, o sa fiu pe fuga. Asa cum am fost mereu in ultimii patru ani si ca nu voi avea timp sa stau pe un deal, sa ma uit la Ramnicu Valcea si sa visez cu ochii deschisi.
Scoobytza
joi, 1 iulie 2010
O dimineata superba cu Vrajitoarea din Portobelo
E joi. M-am trezit mai devreme decat deobicei. Imi place soarele care m-a mangaiat in somn. E vara, e 8 si jumatate si trebuie sa ma pregatesc pentru munca. Ascult muzica.
De cateva zile am inceput sa citesc doua carti superbe - prima este un ghid despre o tara pe care mi-ar placea sa o vizitez, iar cea de-a doua este "Vrajitoarea din Portobelo" a lui Paolo Coelho. Povestea lui Coelho imi place extraordinar de tare, desi nu am terminat cartea. In prim-planul povestii se afla tanara Sherine care isi spune Atena. Femeia se afla in cautarea sinelui tocmai in Transilvania pentru ca Atena a fost adoptata inca de cand avea cateva luni de o familie bogata din Liban. Felul in care este construita imaginea Atenei imi place. Incetul cu incetul incep sa descopar personajul principal al cartii prin prisma marturiilor celor care au cunoscut-o> fostul sot, un preot, mama adoptiva, mama naturala, un ziarist...
Toti creeaza o imagine a Atenei, Vrajitoarea din Portobelo.
Scoobytza
De cateva zile am inceput sa citesc doua carti superbe - prima este un ghid despre o tara pe care mi-ar placea sa o vizitez, iar cea de-a doua este "Vrajitoarea din Portobelo" a lui Paolo Coelho. Povestea lui Coelho imi place extraordinar de tare, desi nu am terminat cartea. In prim-planul povestii se afla tanara Sherine care isi spune Atena. Femeia se afla in cautarea sinelui tocmai in Transilvania pentru ca Atena a fost adoptata inca de cand avea cateva luni de o familie bogata din Liban. Felul in care este construita imaginea Atenei imi place. Incetul cu incetul incep sa descopar personajul principal al cartii prin prisma marturiilor celor care au cunoscut-o> fostul sot, un preot, mama adoptiva, mama naturala, un ziarist...
Toti creeaza o imagine a Atenei, Vrajitoarea din Portobelo.
Scoobytza
sâmbătă, 26 iunie 2010
Scurta recenzie pentru Remeber Me
Un film cu durata de doua ore al carui final este de-a dreptul emotionant. Remember Me prezinta o poveste de dragoste intre un tanar rebel, Taylor, si Ally, fiica unui politist din New York. Taylor este arestat si batut de tatal fetei, iar apoi observa ca Ally ii este colega de scoala. Se cunosc, se indragostesc, se cearta - totul pe fondul unor traume emotionale de care sufera fiecare dintre personaje.
Fratele mai mare al lui Taylor s-a sinucis, sora lui mai mica are 12 ani si este tot timpul batjocorita de colegele de clasa motiv pentru care devine introvertita. Tatal lui Taylor este un afacerist care isi are biroul in World Trade Center si care, aparent, nu da doi bani pe copiii sai.
Ally are si ea propriile traume. Mama ei a fost ucisa, iar Ally a fost singurul martor al crimei. Are un tata mult prea protector si de asta simte nevoia de a evada.
Filmul este bun, povestea este foarte bine construita chiar daca pe alocuri, din cauza lungimii sale, filmul poate plictisi. Mie mi-a placut in ciuda finalului trist. De fapt, cred ca finalul este cel care ii da valoare filmului.
Motto-ul Remember Me pare este: "Whatever you do in life will be insignificant. But it’s very important that you do it"
Scoobytza
Fratele mai mare al lui Taylor s-a sinucis, sora lui mai mica are 12 ani si este tot timpul batjocorita de colegele de clasa motiv pentru care devine introvertita. Tatal lui Taylor este un afacerist care isi are biroul in World Trade Center si care, aparent, nu da doi bani pe copiii sai.
Ally are si ea propriile traume. Mama ei a fost ucisa, iar Ally a fost singurul martor al crimei. Are un tata mult prea protector si de asta simte nevoia de a evada.
Filmul este bun, povestea este foarte bine construita chiar daca pe alocuri, din cauza lungimii sale, filmul poate plictisi. Mie mi-a placut in ciuda finalului trist. De fapt, cred ca finalul este cel care ii da valoare filmului.
Motto-ul Remember Me pare este: "Whatever you do in life will be insignificant. But it’s very important that you do it"
Scoobytza
Ce film sa mai privesc?
In ultima vreme am vazut foarte multe filme. Problema mea e ca majoritatea filmelor pe care le-am vazut sunt foarte proaste, motiv pentru care astept recomandarile voastre.
scoobytza
scoobytza
Muzica de suflet
Imi place foarte tare piesa "Separat impreuna" cantata de Mirona. O sa postez o filmare pe care am gasit-o pe youtube cu Mirona si care mi se pare senzationala. Trebuie sa ajung si eu la un concert de-al ei daca o sa fie vreunul in curand. Nu imi place doar vocea ei, ci si versurile piesei. De fapt, multe dintre piesele pe care le ascult imi plac datorita versurilor lor.
Scoobytza
Scoobytza
Abonați-vă la:
Postări (Atom)