luni, 29 septembrie 2008

Revenire de departe

Aici veti gasi primul text scris dupa aproape 4 luni pentru Ziua de Cluj. Sunt fericita. Parca ar fi pentru prima data cand vad un text de-al meu publicat in ziar.

Scoobytza

duminică, 28 septembrie 2008

Ultima zi...plusuri si minusuri


Mi-a fost greu sa decid daca sa public acest post pe blog. L-am scris in penultima zi petrecuta in Vermont, in ziua in care aproape mi-am rupt mana... Poate de asta este atat critic. Acum ca am lasat totul in urma am decis ca este timpul sa las totul in urma.




"Maine va fi ultima zi pe care o vom petrece la Mountaineer Inn. Ultima zi de munca, ultima zi in care voi depune efort fizic. Cand am plecat de acasa in urma cu mai bine de trei luni imi inchipuiam ca daca ajung in America voi stii sa ma descurc mai bine in viata sau in cariera...Ei bine, eu mi-am dat seama ca stiu mai multe lucruri decat altii care au aceeasi varsta ca si mine. Mi-am dat seama,de fapt stiam si dinainte, ca intotdeauna trebuie sa muncesti mult si trebuie sa pui suflet in ceea ce faci. Mi-am dat seama ca unii oameni au doua fete si, de cele mai multe ori, se intampla ca acesti oameni sa iti fie sefi. Da, asa este. Altfel cum as putea explica atitudinea de "parinti" a proprietarilor acestui motel vizavi de mine si Luiza, in special, cand am cunoscut oameni noi si ne-am facut prieteni. Imi vine imi minte numai propozitia: "Honey, you don't go out with strangers". Cea de-a doua fata a lor? Hmmmm.... Nu e prea greu de ghicit. Cea de patroni, de proprietari. Imi aduc aminte ca sclavia s-a abolit in urma cu 200 de ani sau, poate, mai mult. Nu regret faptul ca am muncit mult. Niciodata nu as putea regreta asta sau ca am venit aici. Sunt consternata de atitudinea unui barbat de vreo 50 de ani care nu ar intinde o mana sa ajute doua fete in timp ce cara mobila sau in timp ce curata un gratar urias. Asta ma indigneaza! Individul care se uita la noi cand ne chinuiam cu capacul gratarului in timp ce incercam sa il ridicam. Capac ce aproape ca mi-a sucit mana din cauza greutatii. Nu imi pasa daca vor citi randurile astea. Ar putea face asta dand un Google translate. Sunt consternata de atat de multe lucruri, in special de faptul ca nu stiu cum sa se comporte cu fetele. Ca doar "fetele din Romania sunt puternice" si "daca ele nu pot face asta (spre exemplu, sa spele un aragaz necuratat de 10 ani) atunci cine?".

Au avut si parti bune. Nu o sa neg. Cel mai probabil sunt indignata doar pentru moment pe ei. Am tendinta de a uita lucrurile urate si de a le ierta. Cand o sa ajung acasa sunt sigura ca voi povesti numai ce a fost frumos, numai cum am petrecut cu colegii mei, cum alergam in jurul lacului, cum am fost la clubul pustiu sau la singurul bar din sat deschis in timpul saptamanii. Astea vor fi lucrurile pe care mi le voi aminti. La fel cum imi voi aminti de coiotele pe care l-am vazut sau de ursul de langa tomberon cand ne intorceam noaptea din sat. O sa imi aduc aminte cu mare drag de discutiile filozofice cu David, de serile in care ne uitam la Daily Show sau la Colbert report. Astea sunt amintiri care vor ramane intiparite in mintea si in inima mea.

Doamne...cat de repede au trecut trei luni. Cine si-ar fi inchipuit? Parca ieri am implinit 21 de ani, ieri am primit vestea ca nu mai avem job in Cape Cod, ca avem job in Vermont.

Tot ieri pare sa fie noaptea in care am plecat spre Budapesta. Cele trei avioane schimbate din cauza intarzirilor. Budapesta, Amsterdam, Paris, Boston. Patru tari pe al caror pamant (aeroport) am calcat in aceeasi zi. Momentul ingrozitor in care am aflat ca ne-au pierdut bagajele in Paris, faptul ca in Boston ploua, iar hostelul in care am fost cazate era ingrozitor. Sa nu imi mai aduc aminte de conserva pe care o tipa din Ucraina (?!) a impartit-o cu mine sau faptul ca eu si luiza am dormit intr-o camera cu 5 necunoscute tinandu-ne in brate. In acea dimineata, ucraineanca ne-a trezit la ora 4, desi am rugat-o sa ne trezeasca la 5.(nu de alta, dar ne-am mai ratacit noi o data in metroul din Bucuresti). Aveam autobuz spre West Dover la ora 8 si noi am pazit holul hostelului pana la 6. Ingrozitor. Lizuca mea statea si dormita pe o canapea, iar tipul de la receptie ne-a oferit niste covrigi. Prima noastra masa in America.
In statia de autobuz, am cunoscut un tip de culoare care era un preot. Ne-a facut cinste cu masa la Mcdonalds si ne-a povestit despre munca lui. Dupa ce am vorbit cu el timp de vreo jumatate de ora, am pornit spre drumuri separate.

ASA a inceput aventura noastra. Urcandu-ne intr-un autobuz, la un ocean distanta de casa cum imi place sa spun. Doua fete singure, fara bagaje, care au calatorit cu autocarul/avionul timp de 27 de ore. Imi aduc aminte ca am facut vreo patru opriri pana in Brattleboro, orasul care mai apoi a devenit locul in evadarilor saptamanale. Autobuzul ne-a lasat undeva la iesire din oras. Eram singure, iar urmatorul autobuz venea peste trei ore. In mijlocul pustietatii. Noroc ca aveam un micut restaurant/ fast food "Friendly's" peste strada. Am mancat acolo prima noastra masa adevarata din acea zi, apoi am asteptat iar. Am incercat sa il sun pe tata, sa ii zic ca sunt bine, dar nu am reusit. Dupa o lunga asteptare a venit MOO-verul. Eternul MOO-ver...autobuzul vaca care ne-a lasat la "Shaws" (mall-ul tuturor supermarketurilor din Vermont), de acolo am schimbat un alt MOO-ver, iar pe masura ce vedeam iarba, padure, case din ce in ce mai putine, depresia mea se amplifica. La un moment dat, niste fete cu trasaturi asiatice au urcat in autobuz. Erau Zee si Joanna. Primele noastre colege. Primele fiinte de varsta apropiata pe care le-am vazut." - text scris in 18 septembrie 2008.

Scoobytza

joi, 25 septembrie 2008

Ascunsa in paradis



"Marea te spala si te sareaza"

Cand am iesit din aeroport, prima care m-a lovit a fost caldura. Apoi, mirosul. Un miros atat de sarat, atat de bun. Ca la mare pentru ca marea e mare si e sarata. Si albastra. Iubesc marea. As vrea sa ma scufund in ea si sa ajung intr-o alta lume. Locul acela unde delfinii inoata, unde sunt caracatite, scoici, pestisori de aur si, chiar, sirene.

Marea te spala si te sareaza atat de tare incat ai vrea sa ramai pentru o eternitate la pieptu-i pentru ca ea este asemenea unei mame: te imbratiseaza cu putere si nu vrea sa iti dea drumul. Iar tu? Tu ce faci? Fugi. Fugi in civilizatie, te ascunzi printre masini, te gandesti la probleme,la scoala, la munca, la toate acele nimicuri cotidiene. Dar marea te va primi intotdeauna inapoi...

Am ajuns. In sfarsit, am ajuns in acel loc unde apa este nesfarsita si albastra. Atat de albastra incat ar trebui pusa intr-un glob de cristal ca sa nu se murdareasca niciodata. Soarele face parte dinn peisaj. Aici, soarele rade cu marea si se joaca de-a "v-ati ascunselea" cu vantul si norii.

Stau pe plaja si ma uit in gol. Imi simt pielea arsa de soare, miros a mare si a sare. Imi place mirosul asta. Seamana cu fericirea.

Scoobytza

luni, 15 septembrie 2008

Vama - Pe sarma



Pe sarma
Vezi mai multe video din Muzica »

Iubesc piesa asta. Cel mai frumos interviu.



interviu cu Henry si Wannabe
Vezi mai multe video din Muzica »

*Scoobytza

Sk8er boys in Vermont

In urmatoarele fotografii, va prezint sk8er boy-ii din Brattleboro, Vermont. Niste pusti pusi pe fapte. Se joaca in fata blocului asa cum faceam noi in urma cu cativa ani.



Haine largi, skateboard-uri...






*
Scoobytza

duminică, 14 septembrie 2008

Azi mi-am implinit o dorinta. Nu o sa spun care, insa sunt fericita. E o senzatie de entuziasm, un vis implinit...:)

vineri, 12 septembrie 2008

Dor de casa...

Nici nu imi vine sa cred cat de tare imi e dor de casa, de prietenii mei, de munca mea la ziar. Si cine ar fi crezut?

Citesc Ziua de Cluj cu un mare drag si ma gandesc la momentul in care imi voi relua locul in echipa celui mai bun ziar clujean.:)
Ce subiecte o sa am? Pe ce departament o sa fiu? Pe sanatate, din nou? Sau pe eveniment? - toate astea sunt intrebari care imi vin in minte de fiecare data cand citesc ziarul pe internet.

Am colegi noi. Poe imi spune ca sunt multi, insa mie imi lipsesc cei vechi. Si majoritatea dintre ei au plecat. Biro, Golbi, Oana, Monica, Cosmin...Oare o sa fie aceeasi atmosfera in redactie? O sa vedem...

Pe de alta parte, in octombrie voi incepe anul trei de facultate. Ultimul. Am facut oare alegerea buna cand am dat la jurnalism? Trebuie sa imi scriu licenta si nici nu am habar cu ce se mananca o licenta.

Acasa. Dap...Primul popas pe care il voi face cand ma voi intoarce din SUA va fi acasa "unde-i cald si bine". O sa imi petrec cateva zile cu tati si cu Cristina, singura dintre prietenii mei din Valcea si din liceu, cu care am pastrat o stransa legatura si de care ma simt la fel de apropiata ca si in urma cu trei ani. Apoi, Clauditza si Vocea Valcii. Locul unde am crescut si am invatat sa vad altfel lumea. Locul in care am invatat ca orice eveniment poate fi stire, in care am invatat ca un caine care musca un om nu este stire, dar daca omul musca cainele atunci avem stirea. Ciudat. Trebuia sa invat asta la facultate. Nu a fost asa. Tot ceea ce (nu) stiu azi a fost (sau nu) invatat prin practica.

• Soarele a rasarit demult peste Ramnicu Valcea. Este ora 14 si sunt in autocar. Inima imi bate cu putere cand vad pancarta pe care scrie "Bine ati venit in Ramnicu Valcea". Acasa. In sfarsit, acasa. Am trecut cu brio peste prima luna de facultate. Atat de schimbat este totul! "Mall-ul din centru este aproape gata", imi spun cand Dacos-ul trece pe langa el. "Si au pus flori pe podul Vinerii Marii. Ahh, uite-l pe tipul blondut de la 11 F. Oare mai tine minte ca anul trecut veneam la ei in clasa in pauze sa vorbesc cu Ramona", adaug intr-o conversatie cu mine. Si autocarul merge pe strada Dacia. Inca un pic, numai 2 minute. Parcheaza.

Undeva in departare, din autocar, vad aceeasi fata parca un pic imbatranita a tatalui meu. Ii e greu fara mine. Stiu. In spatele lui e Georgiana. Mereu aranjata, machiata. Frumoasa si cu un zambet mare. Le fac cu mana. Tata zambeste. Deodata a intinerit. Nu se mai simte singur. Am venit acasa si are cu cine vorbi din nou. Eu ii pot spune inca o data cat de mult il iubesc. Cat de mult ii iubesc pe amandoi, pe toti trei chiar daca mami e atat de departe.

Acasa. Sunt acasa din nou.
• Scoobytza

luni, 8 septembrie 2008

Reintoarcere in adolescenta


17 ani
(Vama)

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideam.

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succes, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Destertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinït…

Am postat versurile piesei "17 ani infinit" a trupei Vama pentru ca am un sentiment frumos vizavi de adolescenta...Imi lipsesc tare mult visele pe care le aveam la 17 ani. Vise de iubire, de fericire, dreptate in lume si in viata mea. Uneori imi doresc sa nu fi trecut niciodata peste acea varsta. Imi doresc sa fi oprit timpul in loc intr-o zi frumoasa la scoala stand la povesti cu prietenele mele din liceu. Imi doresc sa fii oprit timpul in ziua cand mama a plecat in Italia sau in ziua in care m-am indragostit sau in ziua in care am simtit ca sunt cu adevarat fericita.Imi doresc ca timpul sa se fi oprit atunci cand ai mei au divortat si sa il intorc inapoi intr-un loc unde mi-am petrecut primii 13(2+11) ani din viata. As vrea sa opresc timpul undeva in adolescenta mea, in acel moment in care nu aveam griji sau responsabilitati, cand credeam in iubire adevarata si un Fat-Frumos pe un cal alb. As vrea sa opresc timpul in loc...

Nu regret anii ce au trecut, insa imi dau seama ca perioada cea mai frumoasa din viata mea (o parte din perioada) a fost intre 17 si 20 de ani. Iubesc tot ceea ce inseamna copilarie... si cand te gandesti ca am numai 21 de ani...

Am iubit zilele cand eram cea mai mica "ziarista" de la Vocea Valcii sau de la Ziua de Cluj...ei bine, de acum incolo nu o sa mai fiu "copilul". Si am dat piept cu viata.

Scrisoare catre Fat-Frumos (Vama)

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

•SCOOBYTZA

Despre ce s-a mai intamplat...

Ce s-a mai intamplat pe la Mountaineer Inn? pai... echipa Mountaineer Inn formata la inceput din mine, Luiza, Zee, Joanna, Pari, Jennifer, David si Lee se destrama. Primele care au plecat au fost cele trei fete din Singapore. Apoi, David care ne-a parasit in urma cu doua saptamani. Vineri a fost randul lui "maple syrup" Lee James "Blunt -fancy pants" Taylor sa evadeze. Lee va sta timp de cinci zile in Wachington DC, iar apoi va petrece trei zile in New York. Sper sa se distreze.
Urmatoarea care va pleca va fi Jennifer. Pe 15 septembrie va porni intr-un tur al Americii ce se va incheia in Miami.

Pe 20 septembrie, eu si Luiza evadam in Florida. Cand spun Florida ma imaginez pe plaja cu un coctail in mana.

Intre timp am urmarit premiile MTV. A fost un show interesant cu Rihana cantand un cantec pe fundalul piesei "Dragostea din tei" a trupei O-zone. Britney Spears a castigat trei premii cu "Piece of me". Lil (whatever!?) si-a aratat indispensabilii pe scena. Pussycat dolls au castigat si ele u premiu - pentru cel mai bun dans intr-un videoclip. Am aflat cine canta "All summer long" (Sweet Alabama) --> Kid Rock, iar Katy Perry-> "I kissed a girl" este unul dintre cele mai noi hituri in SUA.



• Scoobytza