marți, 23 decembrie 2008

I'm going on my way in a long journey. Hope to find myself again and to bring happiness to the people I love.

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Lista cu prioritati pe 2009

Am hotarat sa imi fac lista cu prioritati pe anul urmator.

1. Nota buna la licenta. (daca se poate peste 9)
2. Sa ma inscriu la master la Cluj sau la Bucuresti
3. Sa fac cat mai multe materiale faine pentru ziar
4. Sa imi adun toti prietenii si sa ne distram cat mai mult
5. Sa fiu iubita
6. Sa iubesc la randul meu si sa le aduc o multime de zambete celor din jurul meu
7. Sa fac scoala de soferi
8. Sa merg in Italia la mama
9. Sa citesc mai mult
10. Sa fiu fericita
11. Sa castig mai mult, dar sa nu pun mare baza pe bani
12. Sa le arat parintilor, surorii mele si prietenilor cat de mult ii iubesc
13. Sa fiu mai open minded
14. Sa fac investigatii si sa dau capete de ziar
15. Sa scriu pe blog si in micul meu jurnal
16. Sa fiu din ce in ce mai buna in ceea ce fac si sa nu imi uit principiile
17. Sa nu sufar
18. Sa nu am timp sa regret nimic din ceea ce fac
19 Sa calatoresc cat mai mult
10. Restul vor veni de la sine
.....

Poate ca ar mai fi cateva obiective de adaugat pentru anul 2009, insa acum nu imi vin toate in minte. Sper ca anul 2009 sa fie mai bun pentru mine si pentru toti cei care imi sunt dragi. Sper sa imi pastrez credinta si sa fiu o persoana mai buna, mai ambitioasa decat am fost pana acum.

:)

Scoobytza

joi, 18 decembrie 2008

Imi vreau soarele inapoi!

Vremea urata imi distruge ziua. Asa se intampla intotdeauna. Cand ma trezesc dimineata, ma uit pe fereastra. Daca cumva este innorat sau ploua, stiu sigur ca energia si cheful de viata mi-au ramas acasa.

Asa mi s-a intamplat si astăzi. Am fost ametita, am mers pe strada fara sa ma uit in stanga sau in dreapta. Desi mi-am terminat treaba la redactie, nu imi vine sa plec. Vremea de afara nu ma atrage, nu am chef nici sa respir si, totusi, o fac. E lene, e plictis. Vegetez pe un scaun in fata unui calculator si imi doresc sa vina primavara, sa vina si vara, sa mi se intoarca soarele inapoi. Soare, vino inapoi la mine!

Ieri, am insotit-o pe Luiza in Shadow. Am baut o bere cu lamaie. Redd's. E buna. M-am simtit bine inconjurata de oameni necunoscuti. Erau tocmai cei despre care am scris in postul precedent. Grin Grin, Pacalici, Mascarici, Panseluta, Maseluta... Nu ma asteptam sa ii revad tocmai pe ei, insa a fost placut sa aflu cum au devenit jongleuri si cate eforturi trebuie sa faci ca sa ii distrezi cateva minute pe oamenii care iti privesc spectacolul.

•Scoobytza

duminică, 14 decembrie 2008

Un targ special

Sambata am vizitat targul Handmade Fair care a avut loc la Casa Tranzit din Cluj Napoca. Am fost impresionata de organizare si de cat de frumos a fost. Inca de la intrarea in cladire, am fost intampinata de agitatie, zambete si culoare. Primul(sau, mai bine zis, prima care mi-a zambit a fost clovnul/ clovnerita (CLOVN -i m. Actor de circ care evoluează pe arenă cu un program excentric şi amuzant. /substantiv de gen masculin ) Grin Grin. Cu o fata plina de zambet si de expresivitate, Grin Grin mi-a spus ca a venit la Targ pentru a face ce ii place si, anume, sa le aduca pe fata zambetul celor din jur. Insotita de prietenii ei, Pacalici, Luta si Panseluta, Grin Grin a pictat floricele si fluturasi pe corpul celor care au trecut pragul Casei Tranzit si, marturisesc, ca m-am aflat printre fericiti. Am povestit putin, vreo cateva minute. "Am venit aici ca sa facem ceea ce ne place: sa ne prostim si sa jonglam", mi-a povestit micutul clovn. Prietenii lui Grin Grin au oferit si ei zambete celor 1000 de clujeni care au vizitat targul. Acestia au jonglat si i-au invatat pe spectatori sa faca acelasi lucru si au facut animalute din baloane.

Ce mi-a mai placut la Handmade Fair? Ei bine, mi-au placut multitudinea de culori,hainele unicat create de studentii Universitatii de Arte si Design, atmosfera de voie buna, cerceii colorati si floricica de pe fata mea.

www.handmadefair.blogspot.com




PS: Promit ca o sa revin cu mai multe fotografii de la targ. (nu am avut acasa pozele)

Scoobytza

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Acasa la Rio de Budesti cel europenizat



De fiecare data cand revin acasa am cel mai frumos sentiment de bucurie. De fiecare data cand revin acasa ma uit la diferentele dintre Cluj si Valcea, dintre Nord si Sud, dar nu imi pasa pentru ca... exista ceva aparte in locul asta, chiar daca nu are aceeasi cultura sau arhitectura ca si Clujul, chiar daca "granita" (cum imi spun unii colegi si amici) a fost intotdeauna intre Sibiu si Valcea.

Acasa. E cel mai frumos sentiment. Atunci cand intru pe poarta, cand simt "mirosul" de Valcea, cand stau la o poveste cu tata sau cu micuta mea Crissu.

Drumul dintre Cluj si Valcea a fost parca mult mai scurt ieri. Adi a ajuns la mine acasa pe la 6 si jumatate si am pornit imediat. Pe drum, like always, am inceput sa ne prostim, sa facem pe babele, sa ne pozam (e singurul care nu imi spune ca il deranjez la volan :P) cu fularul meu de super baba:D.

Nu stiu cum, dar tata intotdeauna intuieste cand ii pregatesc ceva. Nu i-am spus ca vin acasa, doar era surpriza de mos. Totusi, pe la 8 jumate dimineata ma suna si ma intreaba cand ajung. Again... i-am zis ca abereaza, ca e zi de lucru la "the day".
Noroc ca mi-a iesit pasienta dupa ce i-am povestit si de "protestele" la care urma sa merg si... omul m-a crezut pana s-a trezit cu his crazy girl batand in geam.:)

Surprize, surprize!

The next step a fost vaccinul antigripal pe care mi l-am facut si, acum, la numai 12 ore de atunci sunt racita cobza. Damn'!

PS: Budesti-ul e comuna "europeana". Dupa opt ani, in plina campanie electorala, strada/ satul Racovita s-a trezit cu "ulita principala" asfaltata. "Urias asfalt!", ar spune unii. Mna...ma bucur pe de-o parte ca au pus asfalt, pe de alta - gata cu saniusul, iar pe cea de-a treia... nu ma mai bucur de nimic pentru ca nu si-au finalizat treaba. Pe stradutele care se intersecteaza cu "ulita principala" nu au asfaltat, dar mai au timp pana la urmatoarele alegeri sa faca asta. Doar ce naiba! In opt/noua ani de cand m-am mutat aici, au putut oamenii sa mearga prin balti, namoale si alte cele. Si nici nu sunt mai putin de cinci kilometri pana in prea minunatul Ramnicu Valcea ca daca sar Oltul ajung pe terasa in Pizza Ok si asta e in plin centru.

Cah!!!-

Scoobytza

(In curand, voi avea pe blog fotografiile cu straduta si cu baticul de super baba, pana una-alta merg si alea de pe drum - primele)

miercuri, 3 decembrie 2008

E si Craciunul lor


Mos Craciun cu plete dalbe... si-a dorit intotdeauna sa vina la toti copii, la cei bogati si la cei saraci, la cei fericiti si la cei nefericiti. Aduceti-va aminte cum va doreati cate ceva cu ardoare, amintiti-va cum mergeati cu parintii de mana prin magazine si spuneati "Vreau aia, aia si aia". V-ati amintit?
Ei bine, in lumea asta exista milioane de copiii carora nimeni nu le cumpara nimic, carora nimeni nu le daruieste o ciocolata, un zambet sau o imbratisare. In Cluj, exista multi copii care putea fi fericiti macar o data pe an.

Daca vreti sa contribuiti cu mici cadouri, dulciuri, jucarii sau hainute pentru copiii fara posibilitati din Cluj, puteti face donatii la sediul redacţiei ziarului Monitorul de Cluj, în Sigma Business Center, strada Republicii, nr. 109, etaj 6, zilnic, între orele 12 şi 18, până în 18 decembrie 2008. Mai multe detalii despre campanie veti gasi pe http://www.esicraciunullor.blogspot.com/.


Scoobytza

luni, 1 decembrie 2008

1 Decembrie dupa alegeri

Am trecut si de alegeri dupa ce ieri mi-am petrecut jumatate de zi la sediul Biroului Electoral Judetean de Circumscriptie. Rezultatele s-au aflat deja in toata tara. PSD e pe primul loc, fiind urmat de PD-L si PNL.

Naspa.


Lui Denis nu-i plac blogurile.


ATAT.

Ziua buna si LA MULTI ANI! Uite ca s-au implinit 90 de ani de la Marea Unire. As fi vrut sa ma nasc in acea vreme. (probabil ca as fi scris mult)

Scoobytza

joi, 27 noiembrie 2008

Lene si plictis

Sunt intr-o totala lipsa de inspiratie. De cateva zile, simt ca sunt cuprinsa de o foarte mare lene. Plictis total.
• Scoobytza

luni, 17 noiembrie 2008

Unde mi-am lăsat copilăria?

I lost my summer, I lost the fall and now it comes my winter.

Mă uit în urmă şi îmi dau seama cât de uşor trec toate, cum trece timpul pe lânga mine.
Aş vrea să retrăiesc unele momente din viaţa mea la nesfârşit. Să fac în aşa fel încât clipele de fericire, de iubire şi de râsete să se repete continuu. Aş vrea atât de mult să am aceeaşi naivitate de copil, să pun întrebări şi să mă uit cu ochii mari la interlocutorul meu aşteptând un răspuns.

Toate îmi par atât de îndepărtate şi aş vrea să aflu unde mi-am lăsat copilaria.

Scoobytza

duminică, 9 noiembrie 2008

Aberatii de prin presa valceana

Ziua de azi este dedicata aberatiilor din ziarele valcene.


Aberatia nr. 1

Cine a mai vazut titlu de 5 randuri? Acum, serios. Nu ma consider un adevarat om de presa pentru ca nu am experienta de mult prea multi pe care o au altii, dar imi pot da si eu seama cand ceva nu e ok. Spre exemplu, acest supratitlu/titlu/subtitlu:

"In aceeasi zi, managerul Dan Dragomir, premiat la Topul judetean al firmelor, dar si la Bucuresti
ProImsat, cel mai bun in judet, dar si in tara
au mai fost premiate Oltchim, CET Govora, Nurvil, Urban, Carvil, Boromir, Ind Vilmar, Baile Govora, Calimanesti �Caciulata, Ardava, Annabella"

Puteti citi articolul dand un click aici. De precizat, articolul a fost scris de directorul ziarului.


Aberatia nr. 2

Va las pe voi sa decideti daca am sau nu dreptate. AICI


Copilutz e de acord cu mine.

"Scoobytza: si ce parere ai despre articolul ala?
un copilutz: inca nu l-am lecturat.
un copilutz: hai ca ma pun acuma.
un copilutz: poza e geniala
un copilutz: asta prima data
un copilutz: Pentru a afla cum s-au petrecut lucrurile am stat de vorba cu victima:
un copilutz: :))))
Scoobytza: =))
Scoobytza: doua puncte
un copilutz: "Acest coleg este mai agresiv din fire si este pentru a doua oara cand am de suferit din cauza acestuia. Spun acest lucru deoarece in primul an de liceu am mai avut o altercatie cu acesta." acest(uia) - 3 ori in 2 propozitii
Scoobytza: si apoi numai victima voroveste
Scoobytza: =))
un copilutz: "La vremea respectiva, intr-o pauza, in timp ce stateam rezemat de calorifer, pe coridor, m-am pomenit lovit la picioare, apoi trantit la pamant de acest coleg, care chiar nu stiu ce are cu mine. Atunci m-am lovit destul de puternic cu capul de ciment. Am incercat sa nu fac taraboi, cu toate ca aveam dureri destul de mari, in speranta ca nu voi mai avea alte surprize neplacute din partea acestui coleg. " acest(ui) - 2 ori
Scoobytza: stai ca apare si deoarece de vreo 3-4
un copilutz: n-am fost atent
Scoobytza: ;;)
Scoobytza: nu conteaza
Scoobytza: razi acolo
un copilutz: de 13 ori e "acest" in text
un copilutz: da un ctrl+f pe material
un copilutz: ))
un copilutz: ))))))
un copilutz: genial
un copilutz: "a mai adaugat Cristian Nitu
un copilutz: la sfarsit
un copilutz: de parca nu numa' el o tot adaugat
un copilutz: multam
Scoobytza: )
Scoobytza: a precizat, a conchis tanarul agresat"


Aberatia nr. 3 apartine Ziarului de Valcea. De fapt, este vorba de o fotografie care nu are nici o legatura cu textul.

ALooo? Nenea de la Ziarul de Valcea? Unde ti-e editorul foto? Ce treaba au realizarile lui Francu cu maicutele?

Puteti vizualiza textul aici.

Am scris textul in urma cu vreo saptamana...

Scoobytza

joi, 6 noiembrie 2008

The Posies - I Guess you're right

Muzica buna de cu dimineata.



I guess you're right
And there's nothing I would say to you this time
You told me just what I had to live for
And there's no flight in my fight
And more than that it's so all right, it's so all right

If I meet more than your eye
I guess you're right
If I wake up in your mind
I guess you're right

I guess you're smart
Cause I'm taken by you taking me apart
I could best believe I died to live for
For the hour dictates the need and I am speaking like I'm spoken only for

If I meet more than your eye
I guess you're right
If I wake up in your mind
I guess you're right
If I sink into your sleep and make it deep
I guess you're right
If I never let you go I'll know you so and oh so right

If I meet more than your eye
I guess you're right
If I wake up in your mind
I guess you're right
Can I crawl around your bones and make my home
Would that be right?
If I never let you go I know you so
And you're so right

Take it as a sign
Take in every sound you hear, take every sigh
Take my desire, take it all, take it as proof
Take me in this life I've taken you

• Scoobytza

duminică, 2 noiembrie 2008

No coment!


Acesta imagine am primit-o de la colegul meu, Ovidiu Cornea.

Mesajul fotografiei este unul simplist: natura trebuie protejata, iar textul din fotografie spune prea multe ca sa imi permit sa mai comentez asupra lui.

Primiti cu Halloween-ul?

Azi dimineata,un copilut de vreo zece ani a batut la mine la usa. Sora mea i-a deschis, nestiind ce vrea. Pustiul: "Primiti cu Halloween-ul?" Sora mea, surprinsa, ii raspunde: "Nu".

Ce sa intamplat cu "Primiti cu colindul"? Ce s-a intamplat cu traditiile noastre. Ne-am americanizat. Halloween, Valentine's Day, 4 Iulie... Astea nu sunt sarbatorile noastre.
Spre exemplu, cine isi aduce aminte ca, de fapt, azi a fost "Ziua Mortilor" si nu "Halloween-ul"? De "Ziua mortilor" bunica mea, intotdeauna, a pregatit mancare pe care a dus-o la biserica, unde a dat-o de "pomana". Tot azi, ca in fiecare an, stiu sigur ca bunica mea a fost cu lumanari si flori la mormantul bunicului, strabunicului si al celui de-al doilea sot. Acesta este Halloween-ul nostru. Aici, copii nu merg din usa in usa ca sa primeasca dulciuri. Si nici nu sunt costumati. (cu toate ca asta fac din ce in ce mai multi, iar pe 31 octombrie toate cluburile au petreceri tematice)

De Dragobete a mai auzit cineva? E pe 24 februarie. (eu am un motiv in plus sa nu uit de ziua asta.:P Prietenul meu cel mai bun, Adi Porcushor, e nascut tocmai de Dragobete) Ce se intampla de Dragobete? Hmmm... N-am idee. Cred ca ar trebui sa iti arati dragostea un pic mai mult decat in restul anului.

STOP! Dragobetele nu este exportat. Isi mai aduce, totusi, cineva aminte de el?

Nu prea. Ca doar e Valentine's Day-ul pe 14 februarie, cu toate kitsch-urile lui, cu inimioare si bibelouri hidoase, cu tarabe in piata pline de uratanii.

CAhhh! Naspa! Aiurea!

In urma cu ceva timp, amicul meu ALEX scria despre traditii si ce nu ii place la ele. Si a avut dreptate intr-o oarecare masura. La fel ca si el, urasc nuntile cu strigare, lautarii care canta manele la nunti, sutele de euro aruncate aiurea pentru o dedicatie din partea nu stiu carui manelist.

Din nefericire, toata lumea ii categorizeaza pe "sudisti". Tocmai din cauza celor care iubesc kitsch-ul.

Scoobytza

miercuri, 29 octombrie 2008

Gardianul angajeaza studenti la Jurnalism

"Gardianul lansează un concurs pentru toţi studenţii de la Facultatea
de Jurnalism .Tot ce au de făcut este să trimită un subiect pentru un
material de investigaţie în presa scrisă, subiect pe care să îl
argumenteze cât mai bine. Acestea vor fi trimise pe adresa
mia.tira@gardianul. ro pana la data de 12.11.2008. Câştigătorul va fi
anunţat în cadrul Conferinţei din 13.11.2008, organizată de Gardianul
la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării,
în sala II/2, începând cu ora 12:00.

Câştigătorul va fi premiat şi va avea ocazia să se alăture
echipei Gardianul."


Acest mesaj a fost postat astăzi de Cornel pe grupul celor din Anul 3 Jurnalism. E cineva interesat? :P

Scoobytza

Cearta ca la uşa cortului la Consiliul Judeţean

Ziua de azi a fost mult prea lungă. Încă de dimineaţă, am fost la o şedinţă a Prefectului cu primarii din judeţul Cluj care a durat vreo două ore, iar apoi mi-am petrecut patru ore la sedinţa Consiliului Judeţean Cluj. Acolo a fost un adevărat "show". Presedintele CJ, Alin Tise, şi consilierul PSD, Dănuţ Canta s-au certat ca la uşa cortului. Conflictul a culminat cu un "Dumneavoastră sunteţi un nesimţit" adresat consilierului PSD de către Alin Tişe.


Din câte mi-am dat seama, politicienilor le place să se certe în şedinţe, în loc să găsească soluţii comune. Este cea de-a treia zi în care scriu pe departamentul Administraţie şi nu cred că ăsta va fi primul "show" la care asist. Voi scrie şi de altele. Sigur.


Despre şedinţa de azi dimineaţă de la Prefectura... Toate bune. S-a discutat mai mult despre organizarea alegerilor din 30 noiembrie în localităţile clujene, despre faptul că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale va asigura comunicarea între Autorităţi şi Secţiile de Votare prin telefonie fixă, mobilă sau staţii radio. Continuarea va fi pe www.ziuadecj.ro

Scoobytza

marți, 28 octombrie 2008

duminică, 26 octombrie 2008

Auz de SuperBABA

Inca o data s-a dovedit ca pensionarii se trezesc bine de dimineata si pornesc inspre piata, iar cartierul cel mai plin de aceste persoane este Grigorescu.


Ascult muzica. Am castile in urechi si ma aflu in autobuzul cu numarul 30. Am pornit din cartierul Grigorescu inspre Marasti. In fata mea pe doua scaune se afla o nepotica impreuna cu bunica ei. Draguta priveliste, imi spun. O noua oprire, iar in autobuz se inghesuie alti pensionari. Intre ei, o doamna. Ma impinge ca sa isi faca loc. Eu ma asez intre cele 4 scaune paralele din autobuz si ii zambesc bunicutei. Apoi, concentrata ascult muzica. Ceva de la Vama. Doamna care abia se suise in autotobuz imi face semne disperate. "Poti da muzica mai incet? Cum poti sa asculti muzica asa tare", imi spune ea. O privesc surprinsa. Ma uit in jos, dau volumul mai incet, iar bunicuta si nepoata imi zambesc. Iarasi semne. De data asta, din partea bunicutei. Citesc printre randuri. "E nebuna", imi zice. Zambesc si tac. Se apropie statia Memorandumului. Prima coboara doamna care are un auz mai ceva ca Superman, apoi bunica. "Nu se auzea nimic", imi zice razand bunica.

Cred si eu.:))

O lume nebuna, nebuna de tot. Plina de pensionari cu auz de Superman.

Kumm - 1000 de chipuri

Inca de azi dimineata aveam in minte urmatoarea piesa.

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Cluj Napoca, te iubesc!

De ce iubesc Clujul?


Pentru fiecare bucatica de istorie, pentru fiecare amintire, pentru fiecare zi frumoasa traita aici. Il iubesc pentru aerul pe care il respir in fiecare zi, pentru arhitectura lui, pentru ca nu m-am nascut aici si pentru ca, inca, nu i-am aflat toate povestile.


Eram in Marty atunci cand mi-am aruncat privirea la cladirea de peste strada. Fata sculptata a unei femei ma urmarea. Am incercat sa ii transmit ceva, dar nu puteam. Supa mi s-a racit, in timp ce ochii mei au incercat sa prinda o farama de istorie din viata acelei sculpturi. Atunci am devenit mai constienta. Zi de zi, ma plimb pe strada Horea. Merg inainte, fara sa privesc in jurul meu. Sute de oameni fac la fel.

Sculptura acelei femei are si ea o poveste. As vrea sa o cunosc. Imi pare rau ca nu am apucat sa traiesc acum 100- 200 de ani, intre calesti trase de cai, ca nu am apucat sa ii vad pe bunicii cu joben...


Scoobytza

miercuri, 15 octombrie 2008

Medicinistii clujeni au iesit in strada

Da, domne! Inveti sase ani in facultate, apoi inca cinci in rezidentiat. Asta inseamna sa fii medic si, intamplator, sa mai fii si prost platit. Peste 100 de medici rezidenti clujeni, studenti si absolventi din acest an au iesit in strada, in fata Prefecturii, sa isi spuna pasurile. Dupa ce ca au un salariu de 750 de lei lunar plus bonuri de masa, dupa ce ca fac munca de secretariat in spitale in loc sa fie lasati sa isi invete meseria si ca nici nu pot sa se intretina, absolventii de medicina nu au pe ce posturi sa concureze. Medicinistii se plang ca in acest an au fost scoase la concurs pentru rezidentiat cu 1000 de posturi mai putine decat anul trecut. Ministerul Sanatatii considera insa ca ca locurile sunt suficiente. “Considerăm că numărul de rezidenţi este acoperitor, dacă ţinem cont de faptul că la acest concurs se vor prezenta în principal absolvenţi promoţia 2008" , au declarat reprezentanti ai MSP pt ZIUA de CLUJ. Puteti citi mai multe aici.

(Sunt revoltata!)

Scoobytza

duminică, 12 octombrie 2008

Aparat foto...stricat. Unde sa-l repar?

Mno... suparare maxima. De vreo trei zile micutul meu aparat foto Samsung s-a stricat. Dupa mii de poze si milioane de secunde faine petrecute impreuna, micutul aparat foto s-a stricat. Ce-i de facut? Sa caut strada Fabrica de Chibrituri in Cluj si, implicit, reprezentanta Samsung...


Sa speram ca voi ajunge acolo in curand... Daca nu, imi iau adio de la momentele frumoase imortalizate.
:(

Scoobytza

Bine am revenit!

M-am intors in tarisoara mea scumpa si draga in urma cu mai bine de o saptamana. Nu are rost sa povestesc despre drumul spre casa pentru ca a fost prea lung, prea ingrozitor ca sa imi aduc aminte de el. Important este ca acum sunt in Cluj, ca mi-am petrecut o saptamana de vis in Ramnicu Valcea si ca azi voi reincepe munca la Ziua de Cluj. :) Bine am revenit!:)

Scoobytza

miercuri, 1 octombrie 2008

Si... maine plec spre casa

Romania!!!Romaniaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vin acasa!

In sfarsit, dupa trei luni si trei saptamani parasesc taramul tuturor posibilitatilor. Imi iau adio de la prietenii pe care mi i-am facut in America, de la Dan, Mike, Oana, Sile, Ionut si impreuna cu Luiza pornesc spre casa. Pentru mine, acasa nu inseamna doar Ramnicu Valcea sau doar Cluj Napoca. Amandoua orasele astea sunt casa mea pentru ca acolo ii am pe cei mai dragi oameni de pe pamant.


Maine dimineata la ora 10.55 avem avionul dinspre Fort Laudardale inspre Boston unde vom ajunge la ora 13.30, iar la 19.20 vom porni inspre Londra. Aici vom petrece aproximativ 12 ore pana cand ne vom imbarca spre Budapesta unde amicul meu Adi ne va astepta. Vineri dimineata voi ajunge in Cluj, iar seara voi fi in Ramnicu Valcea.

Offfffffffffffffffffffff.... casa dulce casa. Abia astept sa ma intorc.

Scoobytza

luni, 29 septembrie 2008

Revenire de departe

Aici veti gasi primul text scris dupa aproape 4 luni pentru Ziua de Cluj. Sunt fericita. Parca ar fi pentru prima data cand vad un text de-al meu publicat in ziar.

Scoobytza

duminică, 28 septembrie 2008

Ultima zi...plusuri si minusuri


Mi-a fost greu sa decid daca sa public acest post pe blog. L-am scris in penultima zi petrecuta in Vermont, in ziua in care aproape mi-am rupt mana... Poate de asta este atat critic. Acum ca am lasat totul in urma am decis ca este timpul sa las totul in urma.




"Maine va fi ultima zi pe care o vom petrece la Mountaineer Inn. Ultima zi de munca, ultima zi in care voi depune efort fizic. Cand am plecat de acasa in urma cu mai bine de trei luni imi inchipuiam ca daca ajung in America voi stii sa ma descurc mai bine in viata sau in cariera...Ei bine, eu mi-am dat seama ca stiu mai multe lucruri decat altii care au aceeasi varsta ca si mine. Mi-am dat seama,de fapt stiam si dinainte, ca intotdeauna trebuie sa muncesti mult si trebuie sa pui suflet in ceea ce faci. Mi-am dat seama ca unii oameni au doua fete si, de cele mai multe ori, se intampla ca acesti oameni sa iti fie sefi. Da, asa este. Altfel cum as putea explica atitudinea de "parinti" a proprietarilor acestui motel vizavi de mine si Luiza, in special, cand am cunoscut oameni noi si ne-am facut prieteni. Imi vine imi minte numai propozitia: "Honey, you don't go out with strangers". Cea de-a doua fata a lor? Hmmmm.... Nu e prea greu de ghicit. Cea de patroni, de proprietari. Imi aduc aminte ca sclavia s-a abolit in urma cu 200 de ani sau, poate, mai mult. Nu regret faptul ca am muncit mult. Niciodata nu as putea regreta asta sau ca am venit aici. Sunt consternata de atitudinea unui barbat de vreo 50 de ani care nu ar intinde o mana sa ajute doua fete in timp ce cara mobila sau in timp ce curata un gratar urias. Asta ma indigneaza! Individul care se uita la noi cand ne chinuiam cu capacul gratarului in timp ce incercam sa il ridicam. Capac ce aproape ca mi-a sucit mana din cauza greutatii. Nu imi pasa daca vor citi randurile astea. Ar putea face asta dand un Google translate. Sunt consternata de atat de multe lucruri, in special de faptul ca nu stiu cum sa se comporte cu fetele. Ca doar "fetele din Romania sunt puternice" si "daca ele nu pot face asta (spre exemplu, sa spele un aragaz necuratat de 10 ani) atunci cine?".

Au avut si parti bune. Nu o sa neg. Cel mai probabil sunt indignata doar pentru moment pe ei. Am tendinta de a uita lucrurile urate si de a le ierta. Cand o sa ajung acasa sunt sigura ca voi povesti numai ce a fost frumos, numai cum am petrecut cu colegii mei, cum alergam in jurul lacului, cum am fost la clubul pustiu sau la singurul bar din sat deschis in timpul saptamanii. Astea vor fi lucrurile pe care mi le voi aminti. La fel cum imi voi aminti de coiotele pe care l-am vazut sau de ursul de langa tomberon cand ne intorceam noaptea din sat. O sa imi aduc aminte cu mare drag de discutiile filozofice cu David, de serile in care ne uitam la Daily Show sau la Colbert report. Astea sunt amintiri care vor ramane intiparite in mintea si in inima mea.

Doamne...cat de repede au trecut trei luni. Cine si-ar fi inchipuit? Parca ieri am implinit 21 de ani, ieri am primit vestea ca nu mai avem job in Cape Cod, ca avem job in Vermont.

Tot ieri pare sa fie noaptea in care am plecat spre Budapesta. Cele trei avioane schimbate din cauza intarzirilor. Budapesta, Amsterdam, Paris, Boston. Patru tari pe al caror pamant (aeroport) am calcat in aceeasi zi. Momentul ingrozitor in care am aflat ca ne-au pierdut bagajele in Paris, faptul ca in Boston ploua, iar hostelul in care am fost cazate era ingrozitor. Sa nu imi mai aduc aminte de conserva pe care o tipa din Ucraina (?!) a impartit-o cu mine sau faptul ca eu si luiza am dormit intr-o camera cu 5 necunoscute tinandu-ne in brate. In acea dimineata, ucraineanca ne-a trezit la ora 4, desi am rugat-o sa ne trezeasca la 5.(nu de alta, dar ne-am mai ratacit noi o data in metroul din Bucuresti). Aveam autobuz spre West Dover la ora 8 si noi am pazit holul hostelului pana la 6. Ingrozitor. Lizuca mea statea si dormita pe o canapea, iar tipul de la receptie ne-a oferit niste covrigi. Prima noastra masa in America.
In statia de autobuz, am cunoscut un tip de culoare care era un preot. Ne-a facut cinste cu masa la Mcdonalds si ne-a povestit despre munca lui. Dupa ce am vorbit cu el timp de vreo jumatate de ora, am pornit spre drumuri separate.

ASA a inceput aventura noastra. Urcandu-ne intr-un autobuz, la un ocean distanta de casa cum imi place sa spun. Doua fete singure, fara bagaje, care au calatorit cu autocarul/avionul timp de 27 de ore. Imi aduc aminte ca am facut vreo patru opriri pana in Brattleboro, orasul care mai apoi a devenit locul in evadarilor saptamanale. Autobuzul ne-a lasat undeva la iesire din oras. Eram singure, iar urmatorul autobuz venea peste trei ore. In mijlocul pustietatii. Noroc ca aveam un micut restaurant/ fast food "Friendly's" peste strada. Am mancat acolo prima noastra masa adevarata din acea zi, apoi am asteptat iar. Am incercat sa il sun pe tata, sa ii zic ca sunt bine, dar nu am reusit. Dupa o lunga asteptare a venit MOO-verul. Eternul MOO-ver...autobuzul vaca care ne-a lasat la "Shaws" (mall-ul tuturor supermarketurilor din Vermont), de acolo am schimbat un alt MOO-ver, iar pe masura ce vedeam iarba, padure, case din ce in ce mai putine, depresia mea se amplifica. La un moment dat, niste fete cu trasaturi asiatice au urcat in autobuz. Erau Zee si Joanna. Primele noastre colege. Primele fiinte de varsta apropiata pe care le-am vazut." - text scris in 18 septembrie 2008.

Scoobytza

joi, 25 septembrie 2008

Ascunsa in paradis



"Marea te spala si te sareaza"

Cand am iesit din aeroport, prima care m-a lovit a fost caldura. Apoi, mirosul. Un miros atat de sarat, atat de bun. Ca la mare pentru ca marea e mare si e sarata. Si albastra. Iubesc marea. As vrea sa ma scufund in ea si sa ajung intr-o alta lume. Locul acela unde delfinii inoata, unde sunt caracatite, scoici, pestisori de aur si, chiar, sirene.

Marea te spala si te sareaza atat de tare incat ai vrea sa ramai pentru o eternitate la pieptu-i pentru ca ea este asemenea unei mame: te imbratiseaza cu putere si nu vrea sa iti dea drumul. Iar tu? Tu ce faci? Fugi. Fugi in civilizatie, te ascunzi printre masini, te gandesti la probleme,la scoala, la munca, la toate acele nimicuri cotidiene. Dar marea te va primi intotdeauna inapoi...

Am ajuns. In sfarsit, am ajuns in acel loc unde apa este nesfarsita si albastra. Atat de albastra incat ar trebui pusa intr-un glob de cristal ca sa nu se murdareasca niciodata. Soarele face parte dinn peisaj. Aici, soarele rade cu marea si se joaca de-a "v-ati ascunselea" cu vantul si norii.

Stau pe plaja si ma uit in gol. Imi simt pielea arsa de soare, miros a mare si a sare. Imi place mirosul asta. Seamana cu fericirea.

Scoobytza

luni, 15 septembrie 2008

Vama - Pe sarma



Pe sarma
Vezi mai multe video din Muzica »

Iubesc piesa asta. Cel mai frumos interviu.



interviu cu Henry si Wannabe
Vezi mai multe video din Muzica »

*Scoobytza

Sk8er boys in Vermont

In urmatoarele fotografii, va prezint sk8er boy-ii din Brattleboro, Vermont. Niste pusti pusi pe fapte. Se joaca in fata blocului asa cum faceam noi in urma cu cativa ani.



Haine largi, skateboard-uri...






*
Scoobytza

duminică, 14 septembrie 2008

Azi mi-am implinit o dorinta. Nu o sa spun care, insa sunt fericita. E o senzatie de entuziasm, un vis implinit...:)

vineri, 12 septembrie 2008

Dor de casa...

Nici nu imi vine sa cred cat de tare imi e dor de casa, de prietenii mei, de munca mea la ziar. Si cine ar fi crezut?

Citesc Ziua de Cluj cu un mare drag si ma gandesc la momentul in care imi voi relua locul in echipa celui mai bun ziar clujean.:)
Ce subiecte o sa am? Pe ce departament o sa fiu? Pe sanatate, din nou? Sau pe eveniment? - toate astea sunt intrebari care imi vin in minte de fiecare data cand citesc ziarul pe internet.

Am colegi noi. Poe imi spune ca sunt multi, insa mie imi lipsesc cei vechi. Si majoritatea dintre ei au plecat. Biro, Golbi, Oana, Monica, Cosmin...Oare o sa fie aceeasi atmosfera in redactie? O sa vedem...

Pe de alta parte, in octombrie voi incepe anul trei de facultate. Ultimul. Am facut oare alegerea buna cand am dat la jurnalism? Trebuie sa imi scriu licenta si nici nu am habar cu ce se mananca o licenta.

Acasa. Dap...Primul popas pe care il voi face cand ma voi intoarce din SUA va fi acasa "unde-i cald si bine". O sa imi petrec cateva zile cu tati si cu Cristina, singura dintre prietenii mei din Valcea si din liceu, cu care am pastrat o stransa legatura si de care ma simt la fel de apropiata ca si in urma cu trei ani. Apoi, Clauditza si Vocea Valcii. Locul unde am crescut si am invatat sa vad altfel lumea. Locul in care am invatat ca orice eveniment poate fi stire, in care am invatat ca un caine care musca un om nu este stire, dar daca omul musca cainele atunci avem stirea. Ciudat. Trebuia sa invat asta la facultate. Nu a fost asa. Tot ceea ce (nu) stiu azi a fost (sau nu) invatat prin practica.

• Soarele a rasarit demult peste Ramnicu Valcea. Este ora 14 si sunt in autocar. Inima imi bate cu putere cand vad pancarta pe care scrie "Bine ati venit in Ramnicu Valcea". Acasa. In sfarsit, acasa. Am trecut cu brio peste prima luna de facultate. Atat de schimbat este totul! "Mall-ul din centru este aproape gata", imi spun cand Dacos-ul trece pe langa el. "Si au pus flori pe podul Vinerii Marii. Ahh, uite-l pe tipul blondut de la 11 F. Oare mai tine minte ca anul trecut veneam la ei in clasa in pauze sa vorbesc cu Ramona", adaug intr-o conversatie cu mine. Si autocarul merge pe strada Dacia. Inca un pic, numai 2 minute. Parcheaza.

Undeva in departare, din autocar, vad aceeasi fata parca un pic imbatranita a tatalui meu. Ii e greu fara mine. Stiu. In spatele lui e Georgiana. Mereu aranjata, machiata. Frumoasa si cu un zambet mare. Le fac cu mana. Tata zambeste. Deodata a intinerit. Nu se mai simte singur. Am venit acasa si are cu cine vorbi din nou. Eu ii pot spune inca o data cat de mult il iubesc. Cat de mult ii iubesc pe amandoi, pe toti trei chiar daca mami e atat de departe.

Acasa. Sunt acasa din nou.
• Scoobytza

luni, 8 septembrie 2008

Reintoarcere in adolescenta


17 ani
(Vama)

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideam.

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succes, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Destertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinït…

Am postat versurile piesei "17 ani infinit" a trupei Vama pentru ca am un sentiment frumos vizavi de adolescenta...Imi lipsesc tare mult visele pe care le aveam la 17 ani. Vise de iubire, de fericire, dreptate in lume si in viata mea. Uneori imi doresc sa nu fi trecut niciodata peste acea varsta. Imi doresc sa fi oprit timpul in loc intr-o zi frumoasa la scoala stand la povesti cu prietenele mele din liceu. Imi doresc sa fii oprit timpul in ziua cand mama a plecat in Italia sau in ziua in care m-am indragostit sau in ziua in care am simtit ca sunt cu adevarat fericita.Imi doresc ca timpul sa se fi oprit atunci cand ai mei au divortat si sa il intorc inapoi intr-un loc unde mi-am petrecut primii 13(2+11) ani din viata. As vrea sa opresc timpul undeva in adolescenta mea, in acel moment in care nu aveam griji sau responsabilitati, cand credeam in iubire adevarata si un Fat-Frumos pe un cal alb. As vrea sa opresc timpul in loc...

Nu regret anii ce au trecut, insa imi dau seama ca perioada cea mai frumoasa din viata mea (o parte din perioada) a fost intre 17 si 20 de ani. Iubesc tot ceea ce inseamna copilarie... si cand te gandesti ca am numai 21 de ani...

Am iubit zilele cand eram cea mai mica "ziarista" de la Vocea Valcii sau de la Ziua de Cluj...ei bine, de acum incolo nu o sa mai fiu "copilul". Si am dat piept cu viata.

Scrisoare catre Fat-Frumos (Vama)

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

•SCOOBYTZA

Despre ce s-a mai intamplat...

Ce s-a mai intamplat pe la Mountaineer Inn? pai... echipa Mountaineer Inn formata la inceput din mine, Luiza, Zee, Joanna, Pari, Jennifer, David si Lee se destrama. Primele care au plecat au fost cele trei fete din Singapore. Apoi, David care ne-a parasit in urma cu doua saptamani. Vineri a fost randul lui "maple syrup" Lee James "Blunt -fancy pants" Taylor sa evadeze. Lee va sta timp de cinci zile in Wachington DC, iar apoi va petrece trei zile in New York. Sper sa se distreze.
Urmatoarea care va pleca va fi Jennifer. Pe 15 septembrie va porni intr-un tur al Americii ce se va incheia in Miami.

Pe 20 septembrie, eu si Luiza evadam in Florida. Cand spun Florida ma imaginez pe plaja cu un coctail in mana.

Intre timp am urmarit premiile MTV. A fost un show interesant cu Rihana cantand un cantec pe fundalul piesei "Dragostea din tei" a trupei O-zone. Britney Spears a castigat trei premii cu "Piece of me". Lil (whatever!?) si-a aratat indispensabilii pe scena. Pussycat dolls au castigat si ele u premiu - pentru cel mai bun dans intr-un videoclip. Am aflat cine canta "All summer long" (Sweet Alabama) --> Kid Rock, iar Katy Perry-> "I kissed a girl" este unul dintre cele mai noi hituri in SUA.



• Scoobytza

vineri, 29 august 2008

De ce VEGAN?

In primul rand, ar trebui sa definim termenii de "vegan" si "vegetarian" pentru a ne putea da seama ce inseamna fiecare dintre acestia si de ce am vrut sa fiu "VEGAN" pentru o zi.
"Vegan" inseamna conform www.123urban.ro " - (persoana) care se hrăneşte exclusiv cu vegetale(nu admite pe lângă carne nici un fel de produse de origine animală-ouă,lactate,miere,gelatină)
-spiritual : un mod de viaţă care exclude orice formă de cruzime şi exploatare a animalelor—pentru hrană sau îmbrăcăminte,etc"


De asemenea, am mai gasit urmatoarea explicatie pe site-ul www.topsanatate.ro: "Termenul de vegetarian strict poate sa faca referire la o dieta a veganilor (vegetarienii puri/stricti, care exclud consumarea oricarui produs animal si evita pana si purtarea hainelor din acest tip de produse), insa in alte cazuri poate insemna o dieta lacto-ovo-vegetariana (vegetarienii care nu consuma carnea, dar accepta laptele si ouale). Semi-vegetarian este un termen folosit pentru a descrie o persoana care nu consuma carne (deloc sau poate doar putina), dar mananca peste. Aceste persoane sunt numite uneori pesco-vegetarieni."

Toata povestea cu "Vegan pentru o zi" a pornit de la o doamna foarte nesuferita pe care o avem la Mountaineer Inn. Judy (acesta este numele ei) si sotul sau sunt VEGANI, motiv pentru care se plang de mancarea lor de fiecare cand sunt serviti.
"Off, iar avem burgeri de soia! Eu nu mananc asa ceva la cina" sau "Vrem numai fructe organice, nu mancam chimicale".


Prietenul meu David (cel care a plecat deja de cateva zile) este la randul lui vegan si, din cate mi-a spus, isi cumpara incaltamintea de la un magazin special pentru vegetarieni.

Am vrut sa incerc modul lor de viata o zi. Le inteleg principiile si le respect. Nu vor sa omoare animale si nici nu vor sa contribuie la exploatarea lor, insa refuza si acele produse animaliere cu care oamenii s-au hranit din totdeauna precum cum: oul si laptele.

Judy a tinut teorii tuturor persoanelor de la Elderhostel, le-a explicat cum trebuie sa se hraneasca...


EU: Nu cred ca as putea fi vreodata vegetarian pentru ca nu imi plac legumele in mod deosebit, nu suport gustul de soia (cred ca este cel mai utilizata pentru a imita gustul de branza, carne) - mi se pare ca are gust de chimicale.

PS: Ieri, Judy, cea care sustinea ca nu mananca unt, lapte, ulei (?!!! pentru ca ar putea contine urme de grasime animala), a mancat paine cu unt si usturoi pe ea. Azi manca o briosa cu mare pofta.(M-am uitat pe ambalajul brioselor si: "surpriza". Sunt facute cu oua.) Aaaa, si azi doamna imi povestea despre nepoatele ei. Una are 18 ani si este vegan convins, iar cealalta este semi-vegan pentru ca inca mai mananca peste, dar spera sa o convinga sa renunte.

• Scoobytza

miercuri, 27 august 2008

VEGAN pentru o zi


Am hotarat sa devin VEGAN pentru o zi.(motivele acestei decizii vor fi expuse pe larg in cursul unui urmator post)

In Vermont este ora 11.20 a.m. si pana acum m-am hranit numai cu oatmeal, banane si o Brownie si jumatate (prajiturile astea se gatesc cu apa.

Astazi voi manca numai fructe si legume.

"Be kind to animals, do not eat them" scrie pe una dintre masinile oaspetilor de Mountaineer Inn.

Sa vedem daca voi reusi sa tin aceasta dieta.:))


• Scoobytza

duminică, 24 august 2008

La multi ani, Crissule!

21 de ani!!! Babuto!!! Iti multumesc pentru ca mi-ai fost prietena atata timp, ca esti persoana care ma cunoaste cel mai bine si fiinta careia nu imi este teama sa ii impartasesc orice. Sa-mi traiesti si abia astept sa ne vedem acasa...


Iti multumesc pentru toate lucrurile frumoase pe care le faci pentru mine: un tort pe care scria "Bine venisi", excursiile pana la Cluj si Sibiu cu sora mea ca sa ne vedem, interesul cu care imi asculti toate pasurile. Iti multumesc pentru toate astea si pentru un milion de alte lucruri. La multi ani, scumpica mea prietena! Te iubesc mult.




• Scoobytza

marți, 19 august 2008

La multi ani, sis!!!



Am doar 19 ani, sunt nebuna, iubesc si nu am bani!!! (Hmmm...parca versurile sunau altfel)

LA MULTI ANI, surioaro!

As vrea sa imi pot aduce aminte de ziua in care "barza" mi-a adus acasa o surioara, persoana cu care urma sa impart totul: jucarii, suparari, pana si certurile din partea parintilor atunci cand greseam. E minunat sa ai pe cineva alaturi, chiar daca vrei sa fii singur, sa incerce sa iti ridice moralul sau, uneori, sa te enerveze atat de tare incat sa iti vina sa explodezi. E minunat sa te protejeze cineva. Asta am simtit eu intotdeauna. Oricat as fi incercat sa o protejez pe surioara mea, de cele mai multe ori, ea a avut grija de mine. Pentru asta o iubesc. Ma cunoaste de 19 ani si imi e prietena de tot atata timp. Este singura care m-a suportat si, poate, una dintre putinele persoane care ma cunosc cu adevarat. Ea imi stie toate toanele. Stie cum ma enervez si cum ma calmez. O iubesc pentru ca rareori m-a parat parintilor cand o bateam(:)) aveam grija sa o impac inainte sa vina mami si tati acasa), pentru ca in orice clipa din zi si din noapte o pot suna si ii pot spune: "Am nevoie de tine!", iar intr-o secunda Georgiana este langa mine.

La multi ani, Georgi!

duminică, 17 august 2008

D'ale obezitatii pe meleaguri americane




M-am nascut in Romania si's Mandra.

sau "Mandra floare- trandafir, da' m-a facut mama olteanca":))

La noi acasa fetele nu's grase. Hmmm... de cand lumea imi tot fac probleme pentru greutatea mea. Da, stiu. Am 53 de kilograme si 1,57 metri. Toata lumea imi spune: "Nu esti grasa!!! Calmeaza-te". Cu toate astea, de cand am ajuns in state am inceput sa renunt la cina, am inceput sa alerg in jurul lacului din apropiere. Ce sa mai... Am devenit "sportiva".
Ca mine sunt insa multe fete din Romania. Complexate de greutatea lor, fete care se infometeaza incercand sa slabeasca, fete care se ambitioneaza sa mearga la sala sau izbugnesc in plans inainte de a merge intr-un club sau la o petrecere pentru ca isi pun problema ca sunt grase.

Ei, bine, fetelor din Romania am o veste pentru voi. Sunteti slabe si frumoase indiferent ca aveti 40 de kilograme sau 80. Ar trebui sa veniti toate in America si sa va cruciti de amploarea pe care a luat-o fenomenul obezitatii in "taramul tuturor posibilitatilor". Magazinele vand haine de marimea mea la departamentul pentru copii... Daca va cautati ceva de imbracat aici, slabe sanse sa gasiti la raionul imbracaminte pentru femei, dar aveti totusi un avantaj. Hainele pentru copii sunt mai ieftine si, chiar, frumoase.
Blugii...De cand am ajuns aici, mi-am cumparat o pereche de blugi scurti. Restul ce i-am vazut sunt oribili si numai in marimi XXXXXL.

Ieri m-am simtit mai mica, mai slaba ca orice fata de pe pamant - pardon- ca orice americanca de pe pamant. Va pot descrie numai imaginea.

Eu - 1,57 m, 53 kg - adunam tichetele de masa pentru participantii la un festival ce a avut loc la Mountaineer Inn week-end-ul asta.
Ea - 1,75 m, 200 kg (pe putin) - inca mai ciudata a fost faza in care tipa i-a spus Luizei (ea servea in acea seara) sa ii puna din toate felurile de mancare in farfurie pentru ca nu a mancat de la trei dimineata. (am servit cina la 5 di jumatate dupa amiaza). I-am gasit si o porecla fetei: "Frigiderul". Nu a fost ideea mea, ci a lui Royal.

Un alt exemplu de obezitate... Eu la dentist. Stand pe scaun. Din spatele meu, incet- incet - un obiect (?!) - pardon, o burta enorma a rasarit - ghiciti cine: DENTISTUL, de 300 de kilograme. De la "dr. Ruhl" - numele medicului, am aflat ca s-a ajuns la "dr.cruel" datorita greutatii si faptului ca tipul sufera de o boala care il face sa adoarma uneori la "datorie". (asta-i o barfa ce-am aflat-o de la unul dintre bucatarii care ne frecventeaza bucataria la Mountainer Inn)

Fata de 13 ani. Tatal ei, bucatar ocazional pe la Mountaineer Inn o tot lauda. "Fata lui frumoasa, fata lui care e dansatoare, fata lui, fata lui..." In seara in care am cunoscut-o pe pustoaica am ramas cu gura cascata. Inalta, cu vreo 10 centimetri mai inalta decat mine si supraponderala. Nu era deloc cum m-as fi asteptat sa fie o fata care practica dansuri de la cinci ani. Imi aduc aminte de colegele mele din scoala generala care erau dansatoare. Tipele tineau diete tot timpul, desi aratau foarte bine.

Prietena mea, Iulia, a scris pe blog in urma cu ceva timp despre fetele care se infometeaza in cautarea frumusetii si a fericirii vesnice. Am o veste proasta. Fericirea nu e vesnica, iar frumusetea e efemera. O ai acum si o poti pierde in cinci minute.

Si ce ma enerveaza in America!!! Au prea multe reclame cu mancare, prea multe reclame cu fast food-uri, prea multe reclame cu KFC, McDonalds, Subway, Taco Bell si multe, multe alte localuri care servesc mancare de genul asta.

Pe de alta parte, in magazinele in care am fost pana acum. Shaws si Wal-mart cele mai bine vandute produse alimentare sunt cele fara grasimi. Au "no fat cheese", "fat free nu stiu ce", oua fara colesterol, cola fara cafeina, cola dietetica (din asta avem si noi). Fratilor, mai lasati-ma!!! Vreau mancare normala. Nu mai vreau paine dulce sau paine neagra.
Doua extreme - mancarea de la fast-food si mancare care se vrea sanatoasa, dar care este plina de chimicale. Plus ca aici totul este congelat. Pana si painea. Imi e dor de painea de la brutaria din Budesti sau de mancarea de acasa.

•Scoobytza

News about us - Lost in the wildness of Vermont's West Dover

O lunga saptamana se apropie de final. Zile in care am muncit cate 5,8, 10 si chiar 15 ore. Urmeaza doua zile libere si numai 14 persoane la un nou Elderhostel...Da...clipe de liniste. Asta asteptam cu totii, eu, Luiza, Lee, Davis si Jennifer.

Astazi, David ne-a spus ca pleaca acasa. Cu mult mai devreme decat stiam noi. Lee imi spusese deja ca v-a pleca in curand. Oricum, m-a intristat vestea plecarii lui. Ma obisnuisem cu micile noastre discutii. Imi placea sa servesc dimineata sau seara eternii nostri mosi cu David. I really loved that. Ma ajuta intotdeauna, chiar daca dimineata intarzia cate 15-20 de minute si ma enervam.


Today, David told us that he is leaving home. More earlier than us. The news of his leaving made me sad. I was accustomed to pur little discussions. I liked serving in the morning or in the night our "always old people" with David. I really loved that. He was helping me even if in the morning he was late 15-20 minutes and I was getting crazy.

Yes, I'm sure I will miss David.

I think I will miss everyone of the boys and girls with whom I worked this summer. Pari, Zee, Joana, Jennifer, David and Lee. Everyone of them is special in his own way. Everyone of them has a smile on his face that can make the world bright more and more.

Am scris randurile de mai sus in engleza pentru ca am vrut ca si noii mei prieteni sa stie ce simt pentru fiecare din ei, pentru ca fiecare din ei sa stie cat este de special.

Dintre toti insa... Luiza a devenit si mai speciala, si mai apropiata ca prietena.

sâmbătă, 9 august 2008

"Ethics in the age of self-interest" , discutii despre Dumnezeu s'alte chestii

Unul dintre noii mei prieteni din America mi-a recomandat sa citesc urmatoarea carte "How are we to live? Ethics in the age of self-interest", a lui Peter Singer. Nu imi place filozofia si, cel mai probabil, dupa ce voi mai citi cateva pagini din aceasta carte ma voi da batuta. Not my tipe of writing.

Pentru cei care sunt interesati de "Com trebuie sa traim? Etica in epoca egoismului", pe site-ul urmator pot gasi cateva informatii: http://www.amazon.com/How-Are-We-Live-Self-Interest Tot el mi-a spus ca Dumnezeu nu exista si incearca sa ma convinga cu argumentele lui extraordinare "ca doar d'aia a studiat filozofie si politica timp de trei ani" cat de tare ma insel eu pentru ca am incredere intr-o entitate despre a carei existenta nu exista dovezi viabile inexistenta si despre care nu exista dovezi solide. Discutiile noastre au pornit de la un ton calm, tolerant (din partea mea) pana la un ton agresiv, in care unul dintre noi - adica David a incercat sa isi impuna opinia (You didn't buy me the book that you promise to change my mind). My dear friend, I don't care if you don't belive in God, but don't say that the other ones that don't share your opinion are closed minded. (asta a fost "pe englezeste" ca sa nu fiu acuzata ca scriu in Romana ca sa nu inteleaga cei de aici)

Timpul la Mountaineer Inn trece repede intre servit, housekeeping si alte chestii asemenea gasim timp sa citim, sa ne uitam la Tv, sa mergem in Brattleboro sau Wilmington,sa alergam, sa facem exercitii in "Ned's room", sa purtam discutii mai mult sau mai putin filozofice si, cel mai important, sa ne gandim la timpul pe care il mai avem pana ne intoarcem acasa.

Scoobytza

miercuri, 6 august 2008

Despre "clubbing" si barmani ciudati





In urma cu vreo doua zile, anuntam entuziasmata ca am primit o invitatie de a merge la o petrecere cu un dj. Ei bine, numai petrecere nu a fost.
Impreuna cu Luiza, David si Lee am pornit spre Silo in jurul orei 21 si, dupa ce am mers pe jos vreo 3-4 kilometri, am ajuns la destinatie. Silo este un restaurant (aflat vis-a-vis de unicul bar din West Dover - "Dover Bar & Grill")cu o incapere pentru jocuri automate si, in timpul iernii, este locul celor mai "tari" petreceri.
Marti seara... patru tineri. Au pornit incet catre "club", numai ca la zece si ceva noaptea, ora la care incep deobicei petrecerile, la Silo nu era nici o tipenie de om. David, curios, a deschis usa care ducea catre incaperea cu jocurile si "clubul". Liniste totala. Dupa ce am facut cateva fotografii inauntru si, dupa ce David, a inceput sa strige: "Hello, is anyone inside?", am hotarat sa ne indreptam catre unicul bar din West Dover.

La nici 10 minute, am observat ca in afara restaurantului Silo a aparut o masina de politie. Apoi inca una. Hello!!!!!!!!!!!!!!!!! Is anyone inside?


Nu am facut nici o miscare si nici nu am mers sa ii lamurim ca, de fapt, noi am vrut doar sa vedem daca e deschis clubul.

A doua zi, noul bucatar de la Mountaineer Inn, Teddy, ne-a spus ca am ratat petrecerea care a inceput la 6 si jumatate dupa-amiaza la Silo cu Dj John. Acum ma intreb: Cine naiba se duce intr-un club la ora aia? Cine naiba a mai auzit de asemenea petreceri?


Ahhhhhhhhhh.... Si ca sa nu imi aduc aminte ca a aparut un nou barman la Dover Bar.(local pe care l-am frecventat numai de trei ori. Atat este de deprimant si atat de tare imi aduce aminte ca sunt intr-un "oras", pardon sat, fata de care Budesti-ul de acasa imi pare metropola, ca sa nu mai spun de Cluj.) Individul care serveste acum la Dover Bar & Grill este un ciudat din seria ciudatilor intalniti in Vermont (abia astept sa fac o lista) si care la nici 30 de secunde de cand am intrat in local mai ca nu a urlat sa ii aratam pasapoartele sa vada cati ani avem. Calm down, man!!!

•Scoobytza

Blog de 1 an :D

In urma cu cateva zile, blogul meu a implinit un an. La multi ani si sa am ce scrie in continuare.:)

•Scoobytza

marți, 5 august 2008

Changes in my blog

Scoobytza's si-a schimbat fata.Culori noi, calde, fonturi noi... Poate pana la sfarsitul verii voi schimba intregul format al blogului meu...Ramane de vazut.

Scoobytza's has changed his face. New warm colors, new fonts... Maybe until the end of the summer I'll change all the format of my blog...We'll see.

PS: In acesta seara un Dj va mixa in apropiere de Mountaineer Inn. Mergem la o petrecere!!!OOOOOOOOOOOOOOOOOOO!:)) Yupeeeeeee....
•Scoobytza

duminică, 3 august 2008

Si...am aparut pe Europa Fm

Azi am primit un comentariu de la Florin Avram.

"Ai apărut pe europafm.ro la Revista Presei pe Bloguri. http://www.europafm.ro/stiri/itc/cele-mai-interesante-postari-pe-bloguri-in-perioada-28-iulie-3-august~n19410/".

Ta-tam. Ma bucur ca lumea este interesata de ceea ce scriu si apreciaza gandurile si faptele mele.


Scoobytza

Mesaj pentru valceni...

Am primit acest mesaj pe messenger...

"Vino cu un bax de apa plata...UNDE ? In fata Prefecturii Valcea..este amplasat un cort...CAND ? de azi pana duminica 03 August...DE CE ? PENTRU MARAMURES, BUCOVINA SI MOLDOVA. APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI (ATAT CAT LE DA GUVERNUL) Pentru ca NE PASA ! VII, DEPUI APA SI PLECI. ANONIMI, UMANITARI CUM POT FI VALCENII CAND LE PASA. CITESTE SI DA MAI DEPARTE ! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI ! AVEM trei zile sa aratam ca INTERNETUL ROMANESC ESTE O FORTA SI IN JUDETUL NOSTRU!!!...NU IGNORATI ACEST MESAJ...SI NOI PUTEAM FI IN LOCUL LOR!!!VA MULTUMIM"

.....


•Scoobytza