marți, 6 noiembrie 2012

Cum imi place sa imi petrec timpul?

Azi a trebuit, dupa mult timp,  sa raspund la intrebarea "Cum imi place sa imi petrec timpul?" si primul imbold a fost sa raspund ca nu-mi place sa fac nimic, insa raspunsul, in fapt, a fost ca imi place sa ma uit la seriale si sa citesc stiri. Cam ciudat, nu?

Chiar nu imi mai place sa fac nimic altceva decat sa stau? Asta e intrebarea pe care mi-o pun in acest moment. Mi se pare ca m-am schimbat destul de mult si ca, uneori, sunt cu mult mai lipsita de chef pentru a face ceva decat in trecut. Totusi, azi am reusit sa ma mobilizez si am mers la un curs de letona cu prietena mea Florina, dupa care am invatat si am facut chestionare ca sa ma scap, in sfarsit, de scoala de soferi.


Revenind la intrebarea cu care am inceput acest text pe blog, trebuie sa spun ca ador sa ma uit la seriale si, chiar, in perioada asta, cand am de invatat, m-a prins NCSI-ul, imi place "sa ma dau pe net" si, da, imi place sa si citesc, doar ca n am mai pus mana pe o carte buna de cel putin doua luni. Imi propun sa ma reapuc de citit sa nu ma prinda iarna fara sa fi citit vreo 2 carti, altele decat cele de legislatie rutiera:)), mai ales ca pe noptiera de langa patul meu am cel putin doua romane care asteapta sa fie digerate.

Acestea fiind spuse, sper sa ma tina perioada de mobilizare. Asa ca GO, Scooby, do some good things for yourself!

Scoobytza

duminică, 4 noiembrie 2012

Apropo de vise

The Script - Hall of fame




Scoobytza

Fara vise...

Am ramas fara vise, nu reusesc sa imi impun un obiectiv pe care sa il duc la indeplinire.Parca nimic nu are sens in jurul meu si imi doresc doar sa stau sub plapuma si sa ma ascund, sa nu discut cu nimeni, sa fiu doar eu cu mine.

Am ramas fara vise si nu stiu de ce. Nu stiu unde m -am pierdut pe mine, zambetul a ramas pe fata, insa parca nu pot sa am un obiectiv pe care sa imi doresc din tot sufletul sa il indeplinesc...

E trist sa iti dai seama ca nu mai ai niciun vis. Sper sa imi revina dorinta de a visa si sper sa ma adun cat de curand, cat mai curand...

Scoobytza

joi, 20 septembrie 2012

Despre prietenie...

O sa imi fie dor. Deja imi este. Ne cunoastem de cand eu aveam vreo 13 ani, iar ea 15. A fost langa mine la bine, la rau, m-a sfatuit si, intotdeauna, m-a facut sa rad atunci cand eu credeam ca nimeni si nimic nu imi poate readuce zambetul pe buze.

Pleaca. A ales sa plece in Franta. S-a luptat mult ca sa reuseasca in cariera. A lucrat la banca, apoi la o firma de constructii, a facut doua facultati in paralel, una in Franta, iar alta, aici, in Cluj. Da, maine dimineata pleaca sa lucreze acolo. Intre timp, eu o sa raman un pic mai singura. Nu de tot, pentru ca prieteniile adevarate reusesc sa treaca peste timp si distanta. Chiar si asa, o sa imi fie dor.


Iti mai aduci aminte, Alinush, draga mea, de vremurile cand asteptam autobuzul in statie si povesteam despre scoala si baieti? :)) Ce vremuri frumoase. Cand prima mea dragoste m-a lovit din plin si, apoi, m-a umplut de tristete, tu, Alina, ai fost acolo. Si eu am fost langa tine. Amintirile noastre nu o sa se stearga niciodata, iar timpul si distanta niciodata nu vor reusi sa le distruga si sa ne indeparteze.



Alina era la facultate, prin anul doi, cand eu am dat bacul. Vroiam sa ma duc la Jurnalism in Bucuresti. Nu concepeam sa imi continui studiile in alt oras si ea m-a convins sa incerc si la Cluj. Am ramas aici pentru ca mi-a placut orasul si inceputul vietii de studenta mi-a fost usurat de faptul ca aveam o prietena la Cluj cu care sa imi petrec timpul. Am locuit patru ani impreuna, poate mai mult. Apartamentul de pe strada Dunarii are impregnate amintirile noastre in toti peretii. Balconul si bucataria sunt locurile unde povesteam cel mai mult, unde radeam. Apartamentul de pe Dunarii e plin de amintiri, chefuri, rasete, povesti de fete. O sa imi fie dor de tine. La fel de mult dor o sa simt ca si atunci cand ma gandesc la sora mea.

Alinush draga, iti doresc tot binele si sper sa fie bine in Franta. Abia astept sa te vizitez si sa radem impreuna de oamenii de acolo, de experientele tale. O sa imi fie un dor MAXIM! Sper ca Orange-ul sa aiba cat mai multe optiuni cu minute internationale, iar Skype-ul  si Messengerul sa functioneze fara intrerupere numai ca sa povestim la fel de des ca si acasa.

Si, in caz ca nu stiai, TE IUBESTE, prietena ta Scooby.

Scoobytza

sâmbătă, 4 august 2012

Ce filme am mai vazut :)

A venit week-end-ul si vreau sa va arat, prin intermediul trailerelor, ce filme am mai vazut si mi-au placut.:)

1. Lista lui Schindler - Nu are rost sa ii fac vreo descriere pentru ca este un film prea bun despre care toti am auzit. Eu dupa ce am vazut filmul, care m-a impresionat extraordinar de mult, mi-am cumparat cartea cu acelasi nume a lui Thomas Keneally pe care o citesc cu mult interes.:)



2. Fantasma de Buenos Aires - un film destul de dragut, o semi-comedie despre o fantoma cum insusi titlul filmului ne transmite.



3. Lol - o comedie americana destul de simpatica. In rolurile principale sunt Miley Cirus si Demi Moore.





Scoobytza


marți, 17 iulie 2012

Vremuri frumoase

Mi-e dor...
de zilele frumoase din studentie cand locuiam cu prietenele mele, mi-e dor de America si de indrazneala pe care am avut-o cand, impreuna cu Luiza,  am plecat in lume...
Simt un dor nebun fata de tot ceea ce a reprezentat copilaria mea si simt, de multe ori, ca nu ma identific cu viata de adult...

Scoobytza

sâmbătă, 30 iunie 2012

Day 3 @ The Londoner

Vineri a fost a treia zi de la deschiderea pub-ului englezesc The Londoner si... a fost foarte fain. Muzica buna, bere, cocteilurile casei si multi, multi oameni frumosi. Cum sa nu iti placa acolo? De serviciu la bar, ieri, a fost Arnold care iti prepara niste cocteiluri "de mori", iar de servit s-au ocupat simpaticele Andreea si Ana, doua pustoaice faine cu un zambet larg pe buze.

Au fost multi, multi oameni aseara, insa cei trei s-au descurcat foarte bine si au facut fata comezilor. In seara asta, urmeaza o noua noapte cu specific englezesc la The Londoner, iar maine doritorii pot urmari finala Campionatului European de Fotbal. Si pentru ca am fost aseara pe la bar, am decis sa va arat si cateva poze de acolo.:)






vineri, 29 iunie 2012

The Londoner, un loc drag mie

Oameni buni si dragi, mari cititori de bloguri sunt happy. De ce? Pai... de vreo doua zile, in Cluj-Napoca, pe Emile Zola, nr. 5, s-a nascut pubul englezesc The Londoner. E un local frumos, plin de oameni faini si cu o atmosfera cum numai in Anglia poti gasi. Preturile sunt decente, puteti gasi "berea casei" - Londoner si puteti degusta cateva zeci de cocteiluri pe care nu le veti mai intalni in niciun alt bar din Cluj.

The Londoner are un design cu totul inedit. Aici, puteti sa va "plimbati" cu autobuzul turistic rosu care numai prin Londra circula si sa admirati o piateta specific englezeasca. Cum? Pur si simplu. Baietii de la The Londoner au avut grija sa aduca in Cluj un local ca o boare de aer racoros si englezesc pentru ca au creat un separeu asemenea unui autobuz englezesc, iar pe peretele din apropiere au realizat o pictura a unei piatete din Londra. Intr-un alt separeu, esti pe podul de deasupra Tamisei si admiri din departare Big-Ben-ul. Cum sa nu te simti ca in Anglia, cand ai si un Fan Zone cu caricaturi ale unor fotbalisti celebri care joaca la echipe englezesti? Si pentru ca un pub englezesc nu are cum sa fie asa ceva fara bere englezeasca, cei doi baieti care se ocupa de bar au avut grija sa ofere clientilor posibilitatea de a gusta cele mai bune beri de la "mama lor" la niste preturi, zic eu, destul de bune.

Pentru cei pe care i-am facut curiosi, va pot spune numarul de telefon pentru rezervari de la The Londoner care este 0727 77 96 07. Fotografii puteti gasi AICI.

luni, 11 iunie 2012

Un sfert de secol...

25 de ani. Implinesc 25 de ani si ma simt la fel de copila ca si cum as avea 18 ani... Anii care au trecut au fost frumosi si sper ca si viitorii 25 sau 50 sa fie la fel de faini. In 12 iunie 1987, la ora 1 dimineata, bunica mea plangea. Era asistenta la pediatrie si asista la nasterea primului nepot: eu. A plans cand m-am nascut. Avea emotii.

Inca de cand eram copila m-am obisnuit ca ziua mea sa fie cea mai importanta. Le-am povestit colegilor mei ca pentru mine ziua mea e cea mai importanta din an si chiar asa simt. Asa am fost educata. Mereu de ziua mea, parintii mei mi-au aratat cat de important a fost momentul in care am aparut. La fel au procedat si cu sora mea. Nu stiu cat de multe am realizat pana acum, dar imi doresc ca viata mea sa fie in continuare plina de impliniri. Imi doresc ca viitorul meu sa fie unul frumos, imi doresc sa port mereu un zambet pe buze si sa nu ma schimb niciodata ca om. De ziua mea imi doresc sa am prieteni frumosi langa mine, oameni care sa ma iubeasca si care sa ma faca fericita. De ziua mea sper ca soarele sa imi zambeasca si sa fiu vesela.




Si pentru ca peste mai putin de o ora va fi ziua mea...

Scoobytza

duminică, 8 aprilie 2012

Lykke Li - Tonight



Lykke Li este o artista care a devenit cunoscuta in Romania anul trecut, prin 2012, cu piesa I follow rivers. Mie mi-a placut foarte mult de ea si am ascultat mai multe albume ale ei asa că vă doresc să vă bucurați de Tonight.



Scoobytza

secrete

Sunt trista. Sunt dificila. Sunt greu de inteles. Nu ii inteleg pe ceilalti si imi doresc mereu sa am eu dreptate. Sunt diferita. Sunt vesela si port mereu o masca. Imi ascund singuratatea. Nu stiu ce vreau atunci cand ar trebui sa stiu. Iau decizii mai mult sau mai putin gresite. Ma bucur de singuratate, mai ales atunci cand stiu ca nu sunt singura. Mi-e teama de tot felul de prostii. Simt nevoia sa fiu in centrul atentiei cuiva. Cand nu sunt in centrul atentiei lui, ma doare. Ma pierd. Sunt nefericita, iar apoi sunt din nou fericita. Vreau liniste, dar mi-e teama de prea multa. Sunt nesigura, desi pe dinafara pot parea, uneori, plina de mine. Sub masca unui om mereu fericit, ma ascund eu. Nici macar cei mai apropiati oameni nu stiu cu adevarat ce e in sufletul meu. Atunci cand sunt trista, cand sunt deprimata, simt nevoia sa vorbesc cu oricine, simt nevoia sa scriu. Si totusi nu vorbesc cu sora mea despre lucrurile care ma dor. Atunci cand sunt linistita, nu spun nimanui nimic despre viata mea sau spun lucruri banale, chestii neinteresante. Cand sunt ranita, imi place sa vorbesc, pentru ca asa ma exteriorizez. Am putine secrete. Le tin pe ale celorlalti, dar la ale mele nu ma pricep. Sunt un om deschis, dar care greseste mult. Am pierdut tot pentru ca am fost prea deschisa si apoi am castigat. Ma dor cuvintele urate. Ma doare tonul ridicat al oricarei persoane atunci cand e indreptat spre mine. Nu suport ca cineva sa imi vorbeasca cu un ton ridicat. Nu imi place sa mananc. Nu imi place ciocolata. Sunt mofturoasa la mancare. Cand vreau sa uit un lucru sau o persoana, evit sa ma mai gandesc la el/ea. Trebuie sa ies din casa, sa stau pe o terasa sau sa dansez ca sa simt ca traiesc. Sunt atasata de parintii mei, in special de taica'meu, si o iubesc la nebunie pe sora mea. Cand suntem impreuna insa suntem ca soarecele si pisica. Nu suport sa fiu singura, in sensul de a nu avea pe nimeni caruia sa ii pese de mine. Iubesc marea si caldura. Urasc oamenii care intarzie, desi mai demult nu eram nici eu punctuala. Dorm cu sosete in picioare pentru ca imi e frig noaptea. Am un urs pe care il tin in brate in fiecare seara. Am multi prieteni, poate mult prea multi, dar cei adevarati si cei pe care ii iubesc cu adevarat ii numar pe degete. Imi place sa stau vara pe terasa. In fiecare an imi propun sa petrec cateva zile la casa mea din Valcea, sa ma plimb pe dealuri si sa citesc cum faceam candva. Imi cumpar carti pe care mi-ar placea sa le citesc si le uit luni intregi in biblioteca. Nu ma despart niciodata de laptop. Am pe el peste 30 de giga de poze pentru ca am pierdut din pozele mele din copilarie si vreau sa vad peste ani cum m-am dezvoltat. Am aspiratii. Uneori incerc sa par mai desteapta decat sunt, mai ales cu cei din familie. Intotdeuna imi vars supararea pe oamenii cei mai apropiati. Cand eram mica ma ascundeam in dulap ca sa plang daca eram suparata. Ma ascundeam in dulap sau in spatiul dintre un alt dulap si perete pentru ca nu vroiam sa ma vada nimeni. Am iubit cu pasiune si cu calm. Am tinut jurnale. Ziua mea de nastere este pentru mine cel mai important moment al anului. Sunt egoista. Uneori nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Ascult aceeasi melodie de un milion de ori. Imi plac filmele europene, dar si cele sud americane. Imi plac italiana, spaniola si franceza. Mi-e greu sa spun "te iubesc". As vrea sa fac mai mult sport si sa ma mobilizez sa fac mai multe lucruri. Uneori, primavara sunt alergica...la praf, la nici nu stiu ce. Iau pastile sau fac o injectie si totul trece. Imi ador verisorii. Imi placea sa ma sui in ciresul din gradina, sa alerg. Mi-e dor de prietenele mele din liceu care s-au schimbat atat de tare si s-au maturizat prea mult. Mi-e dor sa imi simt picioarele in nisip. Imi plac cocteilurile si berea deloc. Imi place Coca-Cola. Rar mananc prajituri. Imi place sa scriu. Imi place sa fac poze. Urasc mitocanii. Urasc sa imi incalc principiile si nu vreau sa judec oamenii. Urasc sa merg cu autobuzul 2 statii pana la munca, dar ma gandesc si ca distanta ar fi putut fi mai mare. Incerc sa imi tin promisiunile. Nu stiu sa gestionez unele lucruri. Nu stiu sa spun nu in unele situatii. Iubesc copiii si deseori ma comport ca si cum abia as fi intrat la liceu. Iubesc muzica. Urasc rautatea. Ma dor rautatile. Sunt sensibila, uneori prea sensibila.



Sunt lucruri despre mine...vulnerabilitati.

Scoobytza

Quasi amici - Intouchables

Tocmai am vazut filmul francez "Intouchables" sau "Quasi amici"(in traducere italiana) si mi-a placut la nebunie. "Quasi amici" este un comedie realizata dupa o poveste adevarata. Tanarul de culoare Driss, un delincvent smecheras, se angajeaza ca asistent al lui Phillipe, un aristocrat care a ajuns in scaunul cu rotile dupa un accident de parasutism. Driss este simpatic, glumet, atipic. Nu se aseamana deloc cu toti cei intervievati de Philipe care cauta un individ care sa il ingrijeasca.

Povestea celor doi este emotionata. Filmul a obtinut nota 8,4 pe IMDB.



Si pentru ca azi am simtit nevoia sa o ascult pe Lykke Li... "Tonight" este una din piesele mele preferate.


Scoobytza

miercuri, 4 aprilie 2012

Despre sinucideri....

"Vreau sa mor", "Viata mea nu mai are niciun sens", "Sunt un ratat", "Nu pot trai fara el/ea", "Nu merit sa traiesc". Aceste cuvinte si, nu numai, ar trebui sa ne puna in garda atunci cand cineva apropiat le rosteste. Uneori niste vorbe aruncate in vant, spuse chiar in spirit de gluma exprima chiar sentimentele unui om aflat in depresie, sentimentele unui om care se afla pe marginea prapastiei.

In ultimele zile, la Cluj, au avut loc trei sinucideri, cea a unei studente de la Teatru, a unui artist de la Opera Maghiara si a unui barbat care locuia intr-o comuna din afara Clujului. Dupa fiecare dintre aceste triste evenimente am discutat in redactie, am incercat sa gasim motivatii, am incercat sa ne dam seama care au fost resorturile care i-au impins pe acesti oameni la un gest atat de extrem. Am incercat sa compar supararile pe care acesti oameni le-ar fi avut cu suparari personale sau ale unor oameni care, cred eu, chiar au suferit niste drame. Nu pot sa imi dau seama ce anume te poate aduce la o asemenea stare de disperare, la o asemenea stare de tristete. Nici nu vreau sa judec. Am aflat ca nu este bine sa judeci oamenii pentru faptele lor, chiar daca nu le gasesti nicio motivatie morala.

Dupa o discutie cu un medic psihiatru am aflat ca pentru 15% dintre sinucideri este de vina depresia. Apoi, cum stiam si de la alti oameni, mi s-a spus ca evenimentele negative de viata, pierderile, stresul si consumul de alcool in exces sau de droguri pot duce la sinucidere. Mai mult, unii beau sau se drogheaza pentru a-si face curaj sa duca gestul pana la final. Desi lucrez la un ziar si lumea isi inchipuie ca ziaristii vor numai "crime, sinucideri si scandaluri", eu nu imi doresc asta. Nu imi plac vestile proaste, nu imi plac stirile despre sinucideri sau crime, desi astea fac cele mai multe citiri. Nu vreau sa scriu sau sa citesc despre oameni care isi iau viata si ii trag dupa ei si pe copiii lor.

Nu vreau sa mai scriu despre asta si, din acest motiv, ridic si eu un semnal de alarma: Oameni buni, prieteni ai unor oameni, familii, fiti atenti la cei din jurul vostru si, in caz de nevoie, indrumati-i catre un specialist: medic de familie, psiholog sau psihiatru!

Din discutiile avute in ultimele zile, mi-am dat seama ca multi dintre oamenii aceia care ne par zambitori, care par veseli tot timpul pot avea, de fapt, o masca. O masca sub care se poate ascunde o mare de tristete.


The Suicide -Edouard Manet (1877-1881)

Scoobytza

duminică, 1 aprilie 2012

Pink - So what?

Sunt zile. Sunt zile in care ma simt trista. Sunt zile in care as vrea sa nu ma mai intristez si sa nu ma las doborata de nimicuri...


Scoobytza

miercuri, 28 martie 2012

Mutarea de la Sfantu Gheorghe

Anul asta se implinesc 12 ani de cand m-am mutat din Sfantu Gheorghe. 12 ani de cand aveam 13 ani si tot atata vreme de cand nu am mai vazut multi oameni dragi si de cand am parasit locul pe care eu il consideram la acel moment "acasa".

Mi-e dor de mine cum eram atunci si imi e dor de copilaria frumoasa pe care am avut-o. Vestea mutarii din Sfantu Gheorghe in Ramnicu Valcea am primit-o cu o mare tristete. Inca imi aduc aminte cum am primit vestea. Venisem acasa de la scoala, iar taica meu m-a informat scurt: "Peste o saptamana ne mutam". Am inceput sa plang. Auzisem discutiile astea de mai mult timp la noi in casa, dar nu credeam vreodata ca se vor concretiza. Am plecat atunci de acasa plangand. Era iunie si lacrimile imi invadau ochii, am traversat strada cu neatentie, iar o masina aproape ca era sa ma loveasca. Din fericire, soferul a oprit la timp. M-am oprit doar cand am ajuns acasa la prietenele mele Roxana si Geta, iar Ana, prietena mea cea mai buna de atunci, a venit si ea sa imi fie alaturi. Plangeam si nu intelegeam de ce. De ce trebuie sa imi parasesc casa, de ce trebuie sa plec? Nu am inteles foarte multa vreme lucrul asta. "Ne mutam ca sa fim mai aproape de casa, mai aproape de bunici", imi spunea tata. Parintii mei nu intelegeau atunci ca nu avem acelasi "acasa".

M-a durut ingrozitor mutarea. Ultima saptamana petrecuta la scoala din Sfantu Gheorghe a fost printre cele mai placute, lucru care a ingreunat mutarea. In fiecare zi radeam cu colegii si mi-am petrecut ziua de nastere cu ei. Erau prezenti la ziua mea Adi "Pirjolica", Diana, Ana, Roxi, Geta si multi, multi altii de care acum nu imi mai amintesc. De la diriginta mea am primit atunci primul meu jurnal, primul din multe altele in care imi scriam gandurile de copil.

A doua zi m-am mutat. Era 13 iunie 2000. Cea mai trista zi pentru mine a fost atunci. Mi-am luat la revedere de la Ana, care a trecut pe la mine inainte de ore. Am plans mult. Poate mai mult ca oricand... A trebuit sa imi schimb viata, sa cunosc alti oameni, sa am o noua casa.

Dupa cativa ani petrecuti in Valcea, am decis sa ma mut din nou. De data asta decizia a fost a mea. Am ales Clujul sau Clujul m-a ales pe mine. Nu regret decizia, ci ma bucur de ea in fiecare zi. As fi putut pleca din tara si inca mai pot. Am unde merge, dar mie, deocamdata, imi place aici si ma simt bine in noua mea casa. Clujul e pentru mine acasa pentru ca am multi oameni dragi care imi sunt alaturi.

Scoobytza

Amar a morir



Aseara am urmarit productia columbiano-mexicana "Amar a morir". Filmul este minunat.:)




• Scoobytza

luni, 26 martie 2012

La otra familia si Volverte a Ver

De vreo doi-trei ani am facut o pasiune pentru filmele sud-americane si se pare ca nu m-am inselat. Tocmai am terminat de vizionat pelicula "La otra familia" care ii are in rolurile principale pe actorii Ana Serradilla (a mai jucat in filmul Cansada de besar sapos), Luis Guzman (cunoscut mai degraba pentru roluri in telenovele, insa nu imi amintesc vreuna pe moment -n.red), Jorge Salinas (si el cunoscut pentru roluri in telenovele). Hendrix, un copil de sapte ani, a fost abandonat de mama sa (Nina) care este dependenta de droguri. Ivana, prietena cea mai buna a Ninei, incearca sa il ajute pe micut asa incat ii roaga pe prietenii sai, cuplul de gay format din Chema si Jean Paul, sa il ingrijeasca pe copil. Cei doi se ataseaza de Hendrix, il inscriu la scoala si ii ofera toate conditiile pe care acasa nu le-ar fi avut niciodata. Din pacate, se lovesc de prejudecatile oamenilor care nu vad cu ochi buni ideea ca un cuplu de gay sa creasca un copil si, pe langa asta, iubitul drogat al mamei lui Hendrix il rapeste pe copil si il vinde unei familii "normale".

"La otra familia" este un film minunat care are un scenariu deosebit si reuseste sa iti capteze atentia. Nu am mai vazut inca un film atat de bun ca si acesta pe ideea adoptiei unui copil de catre un cuplu de gay, dar si pe ideea prejudecatilor pe care oamenii le au cu privire la acesti oameni.



Aseara am vazut un alt film mexican care se numeste "Volverte a Ver". Sud-americanii fac niste filme foarte faine, chiar extraordinare, insa sunt destul de greu de gasit. "Volverte a Ver" este o poveste de dragoste simpatica intre un designer si o moderatoare de la radio. Eu am vazut acest film direct de pe youtube.com pentru ca nu l-am gasit in alta parte.




Dupa ce am vazut "Volverte a Ver" am descoperit si trupa de fantasy-pop Belanova care interpreteaza o melodie care mi-a placut si pe care am ascultat-o intreaga zi:



Scoobytza

vineri, 23 martie 2012

Linistita (text fara inceput si sfarsit)

Dupa suficient timp sunt linistita...stau in pat cu laptopul in brate. Imi place caldura pe care o emana laptopul, iar langa mine se afla ursuletul de plus. Langa el e si un catelus. Stau in pat si citesc bloguri. Imi place sa fac lucrul asta. Urmeaza sa ma uit si la un serial-doua in timp ce voi rontai cateva felii dintr-un pomelo. Sunt singura, insa nu mai resimt singuratatea asta asa cum as fi facut in urma cu ceva timp. Faptul ca m-am impacat cu mine, imi permite "luxul" de a ma simti bine cand sunt singura.

Saptamana asta mi-am dedicat-o iesirilor si intalnirilor cu prietenii. Am simtit ca trebuie sa fac lucrul asta pentru ca nu vreau sa ma afund, din nou, in ceea ce inseamna doar omul de langa mine. Aproape mereu cand am fost intr-o relatie m-am implicat atat de mult incat am uitat de prieteni si, cred, ca asta este o chestie destul de comuna, noua, femeilor. Vad acest lucru, mai ales, in prietenele mele. Cele mai disponibile la iesire, la intalniri, la confesiuni altfel decat prin telefon sau o data pe saptamana sunt prietenele mele care sunt singure. Singure cum am fost si eu, singure, dar inconjurate de o multime de oameni. Stiti, eu cred ca oamenii resimt singuratatea mai ales atunci cand sunt depresivi, cand ceva din viata lor nu mai functioneaza, atunci cand nu isi dau seama ce ar trebui sa faca sau cum ar trebui sa faca, cand nu stiu sa faca alegeri. Intr-un final insa toate lucrurile se aseaza. Cineva de sus le aseaza. Uneori trecem prin lucruri pe care nu ni le-am imaginat niciodata pentru noi, iar uneori pentru faptele noastre suntem pedepsiti, de cele mai multe ori insa lucrurile se aseaza inspre bine. Vreau sa fiu optimista. Imi doresc asta. Sunt puternica si am trecut peste multe. Am fost depresiva, am cazut si m-am ridicat, am gresit si m-am ridicat, am luat-o de la capat. Vreau sa cred ca zambetul, optimismul si psihicul puternic m-au facut ceea ce sunt si ca, poate, m-au maturizat!

Scoobytza

sâmbătă, 17 martie 2012

Praga

A fost foarte frumos in Praga. Aveam nevoie de o iesire dupa stresul din ultima perioada si gandurile mai mult sau mai putin triste pe care le am avut in ultimele luni. Am mers pe strazile din Praga si am admirat arhitectura cladirilor, i-am urmarit pe cantaretii de pe strazi si m-am minunat de oamenii fara adapost care dormeau pe unde apucau. Praga a fost plina de turisti week-endul trecut si, cred, ca este plina de ei in fiecare zi din an. Cei mai multi dintre turisti erau spanioli, italieni si chinezi. E de inteles insa afluxul acesta de oameni. In Praga totul este frumos. Desigur, nici acolo nu scapi de kitch-ul magazinelor de suveniruri, insa orasul asta din Cehia are ceva special. Locul asta m-a facut sa imi doresc inca o data sa fi avut sange albastru intr-o viata anterioara si sa pasesc intr-o sala de bal dintr-un castel impresionant.

Legitimatia de presa ne-a ajutat si ne-a oferit o serie de reduceri si gratuitati la obiectivele turistice pe care le-am vizitat: turnul ceasului astronomic, castelul din Praga si castelul Lobkowitz... Am vizitat casa lui Kafka si o multime de catedrale. Excursia la Praga a fost una minunata si m-am bucurat de ea, mai ales, pentru ca m-a ajutat sa ma detasez de Cluj.

Scoobytza


miercuri, 14 martie 2012

Revolta impotriva taximetristilor!

Aviz pentru toti prietenii mei: Cand ma auziti ca vreau sa iau un taxi, dati-mi un sut in fund! Cel putin o perioada cred ca o sa ii las someri pe taximetristii din Cluj care, datorita mie si a altora, au avut un banut in plus sa isi plateasca cheltuieli, facturi sau poate un litru-doi de benzina sau motorina.

Lasand la o parte, taximetristii care asculta manele, care fumeaza ca serpii, care trec pe rosu sau merg cu prea multa viteza, lasandu-i de-o parte pe taximetristii care atunci cand aud adresa Helthai Gaspar, 1B, sediul ZIUA si Realitatea, incep sa imi povesteasca toata viata lor, in aceasta seara am decis sa ma revolt impotriva taximetristilor de nimic! Impotriva acelora care sunt nesimtiti cu clientii si lipsiti de respect. Unul dintre cele mai esentiale lucruri in orice meserie ai avea este respectul.

In seara asta, am decis sa ies cu Andra si Razvan la un ceai. Pentru ca Andra a ajuns mai repede la local, am decis sa luam taxiul. Surpriza insa! Taximetristul nostru care a pornit frumos din fata de la Mc din Manastur, a mers apoi pe Izlazului, pe Calea Manastur si apoi a decis sa faca o schimbare a traseului... Cum? Pentru vreo 2 lei in plus pe magnificul ceas care ne taxeaza a intrat pe strada Clinicilor, iar apoi a ocolit Piata Unirii ca sa ne lase pe Memo. Am lasat de la mine, desi la un moment dat, eu si Razvan ne uitam unul la celalalt si asteptam sa vedem unde anume are de gand sa ne duca individul. I-am platit cursa, de 9 lei si un pic si numai de'a dracu' am asteptat sa imi dea rest un leu.

Dupa rasete, zambete si povesti prin oras, avand in vedere ca afara picura, iar eu nu aveam nici cel mai mic chef sa umblu prin frig, i-am propus lui Razvan sa mergem spre casa tot cu taxi. Surpriza numarul doi a serii. Individul ne duce frumos pana pe Izlazului. Ne lasa in fata blocului. Suma de achitat: 7,90. Ii dau omului zece lei si astept restul. Si astept si astept si iar astept. Intr-un final imi zice tipul... ca nu am sa ii dau 2-3 lei ca el nu are sa imi dea rest. Fucking shit! Daca nici la 10 lei nu ai de unde da rest ca taximetrist, nu stiu ce sa mai zic! Sictirita, am iesit din masina. Chiar cand sa ma dau jos, imi zice individul daca vreau sa astept ca merge sa schimbe banii! Da' de unde! "Tine-ti aia 2 lei rest si fa ce vrei cu ei", imi venea sa ii arunc in fata.

Astea doua sunt experientele cele mai recente cu taximetristi. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu as fi avut un leu sau doi sa achit cursa intreaga? M-ar fi lasat vreunul dintre taximetristii astia de prost gust sa ies din masina, asa, fara nicio mustrare? Imi mai aduc aminte de un taximetrist care nu a vrut sa lase un amic sa plece de la el din masina pentru ca nu mai avea sa ii dea un leu. Imi aduc aminte de un altul care ne-a luat pe mine si pe un coleg de la redactie intr-o dupa-masa si tot drumul ne-a vorbit despre problemele lui, despre faptul ca i-a lovit unul masina. Povesti de adormit copiii si, totusi, le-am ascultat. Sunt genul de om care lasa bacsis oriunde merge si genul care lasa bacsis cu drag atunci cand servirea e pe masura, dar mi se pare o nesimtire maxima sa iti furi clientii in felul asta.

Ultimul taximetrist dragut pe care l-am intalnit a fost in urma cu vreo luna. Eram cu sora-mea in masina si radeam. A fost respectuos, a intervenit in discutie atunci cand a crezut ca e potrivit si ne-a dus cu grija acasa, fara sa ocoleasca sau sa faca tot felul de smecherii. Din pacate, oamenii de genul asta se imputineaza.

Scoobytza

luni, 12 martie 2012

Midnight in Paris

Ti-ar placea sa ai oportunitatea de a-i cunoaste pe scriitorii din Parisul anilor 20? Ti-ar placea sa ii cunosti pe pictorii Pablo Picasso, Matisse sau Salvador Dali? Dar pe Hemingway? Pe sotii Zelda și Scott Fitzgerald (autorul romanului Marele Gatsby)?

Visul scriitorului american Gil Paterson este sa scrie un roman care sa fie apreciat. Iar o calatorie in timp in Parisul anilor '20 ii ofera aceasta oportunitate. Ideea filmului este una senzationala, iar povestea este frumoasa. "Midnight in Paris" este un film care mi-a placut.


Scoobytza

duminică, 11 martie 2012

Coco avant Chanel

Cel de-al doilea film pe care l-am vazut ieri cu Audrey Tatou in rolul principal. Un film frumos despre cea care a a fost Gabrielle "Coco" Chanel.

A girl should be two things: classy and fabulous. - Coco Chanel



Coco Chanel quotes:

A woman has the age she deserves.

A women who doesn't wear perfume has no future.

As long as you know men are like children, you know everything!

As soon as you set foot on a yacht you belong to some man, not to yourself, and you die of boredom.


Elegance does not consist in putting on a new dress.

Elegance is not the prerogative of those who have just escaped from adolescence, but of those who have already taken possession of their future.

Great loves too must be endured.

I am not young but I feel young. The day I feel old, I will go to bed and stay there. J'aime la vie! I feel that to live is a wonderful thing.

There are people who have money and people who are rich.
Women must tell men always that they are the strong ones. They are the big, the strong, the wonderful. In truth, women are the strong ones. It is just my opinion, I am not a professor.

Scoobytza

sâmbătă, 10 martie 2012

Le fabuleux destin d'Amelie Poulain

Dupa ce am vazut "Le fabuleux destin d'Amelie Poulain", inima mi s-a deschis. M-am identificat cu Amelie si mi-ar fi placut eu sa fiu in locul ei si sa traiesc o iubire fabuloasa. Stiam de multa vreme ca "Amelie" este filmul preferat al Luizei, iar cineva mi-a reamintit acest lucru in urma cu putin timp. Nu stiu de ce niciodata nu am vrut sa il vad pana aseara. Chiar nu stiu. Si am pierdut ani intregi. "Fabulosul destin al lui Amelie Poulain" e un film frumos, un film care ma face sa imi doresc sa invat din nou limba franceza, o limba a iubirii. Povestea din pelicula e si ea superba, iar Audrey Tatou se identifica atat de bine cu personajul pe care il joaca....Amelie spune povestea unei lumi magice, o lume, care, din nefericire, nu imi pare a exista intre noi. Mi-as dori sa ma bucur mai mult de lucrurile simple.... de soare, de o floare, de o ciocolata, de un zambet. Acesta este sentimentul pe care mi l-a lasat "Le fabuleux destin d'Amelie Poulain".

"Sans toi, les émotions d'aujourd hui ne seraient que la peau morte des émotions d'autrefois" - Hipolito (Fara tine, sentimentele mele de astazi ar fi doar umbra moarta a simtamintelor de alta data)



Scoobytza

marți, 6 martie 2012

Amintiri din copilarie

Ghici ciuperca cine-i?

Bucatele din viata mea...
Nu imi aduc eu prea bine aminte cand am facut pozele astea, insa imi e drag sa le privesc. In toate pozele copilul de ieri seamana cu cine sunt eu azi. :)



Scoobytza

luni, 5 martie 2012

Ceva

Uneori ma apuca melancolia. Uneori sunt trista. In spatele zambetului mereu existent pe fata mea, cateodata se ascunde tristetea. Uneori ma simt singura, mult prea singura... si mi-e dor... mi-e dor de copilaria mea, mi-e dor de anii de facultate, de clipe frumoase petrecute cu oameni dragi. Uneori, desi sunt inconjurata de multi, multi oameni simt ca eu nu sunt acolo, ca ii privesc detasata. E momentul in care privesc in gol.



Scoobytza

sâmbătă, 3 martie 2012

La piel que habito

Un film al cunoscutului regizor spaniol Pedro Almodovar. O drama. Un film care merita vazut.




Scoobytza

De ce presa?

Pentru ca imi place. Pentru ca iubesc adrenalina, stresul, dar si momentele relaxante in care stau pe terasa redactiei si rad cu colegii sau ma gandesc la ceea ce urmeaza sa fac sau sa scriu azi. Pentru ca o data la cateva zile ma intreb: "Oare ce sa mai scriu astazi?". Pentru ca zilele nu sunt intotdeauna la fel si pentru ca un text scris frumos, cu suflet ma face fericita. Pentru ca inca imi place sa vin dimineata la birou.

Saptamana asta a fost una grea pentru mine. Au fost alegeri la Universitatea Babes-Bolyai, dezbateri, apoi, ieri, dupa amiaza am mers la Tarnita ca sa scriu despre cei trei oameni gasiti pe fundul lacului. Da, stiu. Suna ingrozitor sa spui: Am fost acolo cand oamenii aia au fost scosi din lac. Pentru un om obisnuit poate parea ingrozitoare detasarea pe care o capeti fata de evenimente de genul asta atunci cand esti ziarist. Ideea e ca la momentul in care tu esti acolo, trebuie sa iti tii sentimentele in frau, sa iti faci meseria, iar cand ajungi la birou sa scrii ceea ce ai vazut. Mai departe, fiecare dintre noi, cand ajunge acasa se gandeste la ceea ce a vazut, la ceea ce a simtit...

Vineri a fost o zi ingrozitoare pentru mine. Dimineata am venit la birou, oamenii nu imi raspundeau la telefoane. Aveam de facut mai multe interviuri. Raspunsurile nu soseau in timp util. M-am certat cu unul dintre colegii mei, desi nu sunt genul de om certaret. Simteam ca explodez de suparare si de frustrare. Tigara fumata pe terasa statea intr-o mana subtire si tremuranda. Sunt curioasa cum aratam in fata unui om care ma priveste din exterior. Apoi, am primit vestea cu oamenii de la Tarnita. Am plecat, nu m-am gandit prea mult, iar ajunsa acolo am dat de rude indurerate, de tristete. Mi-am facut treaba apoi la ziar. Ieri a fost o zi ingrozitoare sau, cel putin, asa mi se parea mie. Stiu ca intotdeauna o sa reusesc, ca nimic nu e atat de rau cum imi pare in momentele in care cred eu ca nu imi iese subiectul, dar totusi uneori lucrurile astea ma afecteaza. Pun suflet in ceea ce fac si cred ca asta e bine. Ziua de ieri pe care o consideram atat de urata si-a schimbat cursul dupa ce unul dintre oamenii pe care ii apreciez eu cel mai mult si pe care ii respect mi-a spus atat: "Bravo!" Restul nu a mai contat.

Imi place ceea ce fac. Imi place presa si eu nu o vad atat de neagra si urata cum poate o fac altii. Imi plac zilele mele la redactie. Imi plac zilele insorite cand ajung la birou, imi iau doza obisnuita de cola si il rog pe vreun coleg sa stea cu mine la soare, sa povestim. Pentru mine lucrul la ziar nu este ceva obisnuit. Mi se pare mult mai "cool" sa lucrezi la ziar decat intr-o multinationala sau intr-o banca unde, cum imi spunea o prietena, nu ai libertate de miscare.


Scoobytza

sâmbătă, 25 februarie 2012

Am fost la Muzeul Farmaciei

Prietena mea Andra m-a scos din casa ieri. Era vineri si imi era lene sa ies in oras dupa nenumarate iesirile din ultimele doua luni si dupa o saptamana in care m-am lamentat ca as fi lucrat prea mult la proiectul pentru sesiunea de comunicari stiintifice a doctoranzilor de la jurna. So...Vineri seara, Andra m-a sunat dupa cum stabilisem si m-a chemat la Muzeul Farmaciei. Acolo a fost o atmosfera speciala. Am avut bucuria sa ii revad pe Andrei si Mironeasca, iar apoi sa vizitez salile muzeului si laboratorul unde in urma cu sute de ani se preparau leacuri pentru diferite boli de catre spiterii medievali ai Clujului si, cel mai important pentru sufletul omenesc, elixirul dragostei, care de fapt era un vin rosu amestecat cu tot felul de plante afrodisiace.

Mi-a placut la Muzeul Farmaciei. Intrarea a fost 3,1 lei. O suma mai mult decat modica. O suma de nimic. Ghidul nostru a fost o doamna tinerica si foarte simpatica. Ne-a spus ca Muzeul Farmaciei a fost chiar prima farmacie din Cluj din 1700 si ceva, daca bine retin. Eu va recomand ca, din cand in cand, atunci cand aveti chef sa iesiti. Sa mergeti in muzeele Clujului, sa mergeti la Muzeul Farmaciei, unde este o atmosfera mai mult decat placuta.



PS. Ieri a avut loc la Muzeul Farmaciei primul concert din istoria acestuia. It was nice!

Scoobytza

marți, 14 februarie 2012

Despre iubire...

Cum vad eu iubirea?


Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care cineva il poate trai,dar in acelasi timp si cel mai dureros.

Pentru mine iubirea inseamna fluturasi, zambete, respect, bucuria de a-l revedea zi de zi pe cel pe care il iubesti. Iubirea inseamna emotii, ganduri, veselie. Iubirea inseamna pentru mine curaj. Sa ai curajul sa lupti pentru cel pe care il iubesti si sa ii fii alaturi indiferent de ce s-ar intampla. Iubirile sunt diferite. Toate iubirile pe care le-am trait fiecare dintre noi sunt diferite. Unele sunt pline de pasiune, iar in momentul in care acea pasiune s-a stins in urma lor ramane doar cenusa. Unele iubiri incep altfel. Unele iubiri se nasc din prietenie, din lucruri impartasite si sunt, poate, acelea care dureaza cel mai mult. Iubirea doare. Atunci cand moare dintr-o parte, cand intr-o iubire nu mai sunt doi, ci doar unul, iubirea doare la o intensitate maxima. Uneori, intr-o iubire esti singur, nehoratarat, temator si iei decizii gresite. Nimeni nu te poate judeca atunci cand iei decizii cu inima, insa cand deciziile in iubire se iau cu capul consecintele pot fi extraordinar de urate.

Eu cred in iubire. Am avut parte de dezamagiri. Unele prea mari, altele mai mici. Nu stiu cum ar trebui sa fie dragostea ideala, nu stiu si nici nu o mai caut.

Scoobytza

marți, 7 februarie 2012


sâmbătă, 4 februarie 2012

Cel mai prost film din lume

Aseara am vazut impreuna cu Georgiana si Razvan cel mai prost film care poate exista in aceasta lume si anume "Johnny English". Nu il recomand nimanui pentru ca e plin de glume expirate.



Scoobytza