luni, 13 decembrie 2010

Sunny days - Zero

Azi am simtit nevoia sa ascult piesa celor de la Zero - Sunny Days. E o piesa care imi place foarte mult, chiar daca versurile sunt triste. Sunny Days este una dintre acele piese pentru care am facut o obsesie cand am asultat-o prima data, motiv pentru care a fost pe repeat mai multe zile. E un cantec care atunci imi spunea ceva mie si sufletului meu: "Don't worry, I'll be ok".:) E o piesa care pentru mine simbolizeaza veselie, in ciuda versurilor triste.


In a way u can call me a fool
I was praying to find love from you
In a way,
Love in chasing me every day

From the day you left I was lonely
It was all the same
Different story
Why do you have to go
Why my life is it so
We're so bad i didn't know

Tell me where is the love
Or I belived in a lie
Tell me what do you feel
When you look in my eyes

I'm singing the same sad song
That remindes me of you
Oh, I would give you my love
If you'd ask me to

They say that love is a drog
It can take you soo high
It can make you strong
But you'd been liveing a lie
I gues I might be hurt (bis)
Don't worry I'll be OK

Sunny days,look around you now
Find a place where you can't be found
Don't be scared
Dreams will take you soo far away

I'm the man who can't be arround you
I'm the man who stays just behind you
Why do you have to go
Why my life is it so
We're so bad I didn't know

Tell me where is the love
I belived in a lie
Tell me what do you feel
When you look in my eyes

I'm singing the same sad song
That remindes me of you
But I could give you my love
If you'd ask me to

They say that love is a drog
It can take you soo high
It can make you strong
But you'd been liveing a lie
I gues I might be hurt (bïs)
Don't worry I'll be OK.

Scoobytza

miercuri, 8 decembrie 2010

Mi-e mila...




de oamenii batrani. Nu pot sa imi inchipui cum o sa fiu eu cand o sa implinesc 60-70 sau 80 de ani. Vinerea trecuta, dupa lansarea unei carti, impreuna cu un amic am baut un suc. Pe drumul destul de scurt pe care l-am facut un batranel ne-a oprit. Prima data m-a intrebat daca mai exista magazinul Yellow ( de peste strada de Insomnia), iar eu i-am spus ca nu. Apoi, omul in timp ce incerca sa ajunga pe strada Napoca ne-a intrebat pe mine si amicul meu cam cati pasi mai sunt pana la semafor. Atat de rau mi-a parut de omul ala, care era mai pierdut decat un copil de cativa ani. Problema lui era ca nu vedea... si, cel mai probabil, ii lipseau banii sa isi cumpere o pereche de ochelari.

Alta zi, alti oameni batrani. Azi am avut ceva subiect unde am intalnit batranei. O femeie cu ochii in lacrimi ne-a spus ca are o pensie de doar 300 de lei si ca pentru a-si cumpara medicamente are nevoie de bani pe care, de cele mai multe ori, ii imprumuta.

In statie, o batranica. A venit cu un mers greoi inspre mine. M-a intrebat ce autobuze se apropie de statia de autobuz. "E cumva si un 33?" - m-a intrebat femeia. Erau un trei si un 32.

Ma sperie batranetea. Atunci cand esti copil si nu te poti descurca ii ai pe parintii tai, dar cand imbatranesti, parintii dispar, poti sa ai sau nu copiii... poti sa fii singur.
Scoobytza

miercuri, 1 decembrie 2010

Coldplay

Iubesc Coldplay. I-am descoperit in urma cu cativa ani si de atunci le ascult muzica mereu. Muzica lor mi se potriveste ca o manusa si ma face fericita. Azi ascult numai Coldplay pentru ca asa simt si pentru ca imi plac mult de tot.

Coldplay -Yellow



Scoobytza

duminică, 28 noiembrie 2010

Finding Nemo & Despicable me

In ultimele doua saptamani mi-am concetrat atentia spre serialul Criminal Minds, sezoanele 3 si 4, care m-au captivat. Totusi, la indemnul Luizei saptamana trecuta am vazut Despicable Me, iar asta seara am revazut Finding Nemo.

Despicable me


Finding Nemo



Scoobytza

miercuri, 10 noiembrie 2010

Filme vazute in doua zile

Tonight is the night of Disney movies(10.11.2010). Si numai bine ca astia de la Disney au si lansat un film destul de simpatic care mi-a placut. Zilele astea o sa fac o pauza de la filme mai serioase.:) Vizionare placuta.



In aceeasi seara am inceput sa vad si filmul Una hora mas en Canarias care o are in rolul principal pe Angie Cepeda. Am incercat sa vad filmul asta, dar nu am reusit. Cred ca este cel mai prost film pe care l-am vazut in ultima vreme. Aici veti gasi o recenzie a peliculei in limba spaniola, iar mai jos voi posta si trailerul.




Un alt film pe care l-am vazut este Charlie St. Cloud. Povestea este una foarte frumoasa, iar Zack Efron isi joaca rolul foare bine bine, punandu-se cu adevarat in pielea personajului:


"El diario de Carlota" e un film foarte simpatic cu adolescenti care mi-a placut mult si pe parcursul caruia am ras incontinuu.


Scoobytza

marți, 9 noiembrie 2010

Pactul Cenusaresei

"Lying to be Perfect" sau "Cinderella Pact" - este filmul pe care l-am vazut in aceasta seara. E tipicul girls movie, dar care, la fel ca orice poveste despre o Cenusareasa, prinde foarte bine. Povestea este una inchegata bine si interesanta. Mie mi-a placut mult de tot filmul. In pelicula este vorba despre trei prietene supraponderale care fac un pact ca sa slabeasca in timp de patru luni. Il recomand tuturor fetelor care au chef sa priveasca o comedie romantica, usurica.:)


Scoobytza

duminică, 7 noiembrie 2010

Am citit si am vazut:)

"Nori grei deasupra castelului Blandings" a lui P.G. Woodhouse este ultimul volum pe care l-am citit in acest sfarsit de saptamana. Cartea am inceput-o de vreo doua-trei saptamani, dar niciodata nu mi-am gasit timp pentru a-mi finaliza lectura. Poate si pentru ca nu am fost impresionata de aceasta carte. Un rezumat al acestui volum l-am gasit pe site-ul www.cartedesucces.ro. O sa redau acest rezumat de pe acest portal pentru ca imi este prea lene sa fac unul la aceasta ora:

"Nori grei deasupra Castelului Blandings' e continuarea operei 'Fulger in plina vara'. Onorabilul Galahad, fratele lordului Emsworth, refuza sa isi publice memoriile care ar fi distrus reputatia multor aristocrati amici cu dansul din tinerete pentru a facilita totodata casatoria lui Ronnie Fish cu Sue Brown. La castelul Blandings se gaseste 2 indivizi care se straduieste sa ii fure manuscrisul. Lordul Emsworth e convins ca imparateasa, purceaua campioana, e in primejdie si ca vecinul ori, Sir Gregory Parsloe-Parsloe, i-o va fura ori i-o va otravi. Pana la urma purceaua mananca manuscrisul lui Galahad, hotii raman cu buzele umflate, insa indragostitii reusesc sa se casatoreasca. Titlul e risipit cu glume savuroase, personaje memorabile care starnesc hohote de ras si ne surprinzand neincetat cu replicile si peripetiile lor. Titlul a fost ecranizat sub aspectul unui mini-serial BBC cu Peter O'Toole in rolul fundamental"

- De ce nu mi-a placut volumul? Actiunea era mult prea obositoare, incalcita. Probabil ca o ecranizare a "Nori grei deasupra castelului Blandings" ar fi destul de faina.

Totodata, week-endul asta am putut vedea "The Girl with de Dragon tatto"
si "The Girl who played with the fire" ecranizarile a doua dintre cele trei volume ale romanului "Barbati care urasc femeile" al jurnalistului suedez Stieg Larson. Atat filmele cat si cartea din care, deocamdata, am apucat sa citesc doar un volum sunt foarte interesante si, chiar, reusesc sa te prinda. Cartea, mai putin 50 de pagini, am citit-o in cinci ore, pe drumul spre Iasi. O sa postez aici trailerele de la cele doua filme si va anunt ca in cinematografele clujene deja ruleaza ecranizarea celui de-al treilea volum scris de Stieg Larson "The girl who kicked the hornest nest".
1. The girl with the Dragon tatto:

2. The girl who played with the fire




De asemenea, sambata am vazut comedia "You again", care m-a cam dezamagit, desi credeam ca va fi pe gustul meu. O sa postez un trailer si pentru acest film, insa mie mi se pare ca trailerul este mai bun decat insasi pelicula.



Asta seara am vazut un film romantic destul de dragut - "The Switch" pe care il recomand. :)

Scoobytza

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Little Scooby





In bratele bunicutei mele.

Scoobytza

Primul meu jurnal



Primul meu jurnal l-am primit in 12 iunie 2000 atunci cand am implinit 13 ani. Era ziua de dinaintea mutarii mele de la Sfantu Gheorghe in Ramnicu Valcea, iar micul jurnal cu cheita l-am primit de la diriginta mea de pe atunci, Claudia Ursache, cea care m-a incurajat sa imi scriu gandurile in el. L-am pastrat ca pe o mare comoara si, uneori, intre caiete, carnete si o multime de alte jurnale il regasesc si citesc din paginile lui. Citesc ca sa imi aduc aminte cine era Cristina de pe atunci si cine este Cristina de acum. Da, acel jurnal inglobeaza atatea lucruri frumoase, dar si unele mai triste pe care le-am trait, inglobeaza amintiri despre mutarea mea in Valcea, mutare pe care nu mi-am dorit-o sub nicio forma, moartea iepurasului meu Țuți Inimioară, dar si despre felul cum m-am pregatit sa fiu admisa la Scoala "Take Ionescu" din Ramnicu Valcea si cum m-am adaptat acolo. E o comoara nepretuita acest jurnal scris la 13 ani, motiv pentru care am decis sa redau cateva pasaje din el.

"12.06.2000 Azi este ziua mea de nastere si azi am fost cea mai fericita persoana din lume. Azi ma simt foarte bine. Azi am inteles ca colegii mei tin la mine si eu la ei. In aceasta frumoasa zi ca colegii mei sunt cei mai buni. Ii multumesc lui Dumnezeu da stiu ca in ei am adevarati prieteni. Mi-am luat la revedere de la majoritatea profesorilor. Toti m-au sarutat pe obraji. Sunt fericita. Am primit o multime de cadouri, iar acest jurnal este unul dintre ele. Multumesc, dragi colegi, draga diriginta, draga doamna invatatoare, dragi profesori. Multumesc! Nu va voi uita niciodata..."

"13.06.2010 Azi am plecat din Sfantu Gheorghe definitiv. Mi-am luar adio de la d. diriginta, d. invatatoare si de la Anamaria. Drumul a fost lung si plictisitor. M-am gandit sa expediez cateva scrisori pentru cei ce-mi sunt dragi in Sf.Gheorghe. Am ajuns cu bine, insa si acum pe la 11-11.30 cand scriu in acest jurnal privesc cu teama viitorul in care nu-i voi avea alaturi pe elevii clasei I B. Imi e dor de ei si ii iubesc mult, foarte mult. Maine voi expedia scrisori catre Ana, diriga d.inv, d.prof. de romana"

"29.07.2000 Azi am mers la cabana nasului meu. Peisajul de aici este foarte frumos. Am vazut un huhurez (pasare). Georgiana s-a speriat de o soparla. De aici se aude sursurul Sasei ca o melodie. Odata Pusi mi-a spus ca ar vrea sa exploreze un loc de vis, astazi eu voi explora un loc de vis. Cristina 2 tocmai mi-a facut un scandal, a facut-o pe Georgi tiganca, iar eu am aruncat cu un lemn in ea. Nici nu a atins-o lemnul si a plecat acasa miorlaind. Nu merg la nasul si cred ca se va intoarce. Am si eu mandria mea. Cand ii cere Cristina 2 iertare lui Geon atunci imi cer si eu iertare. Nasu a prins pesti. Ne intoarcem"

"1.08.2000 Azi a venit tati la Saliste si am aflat ca ieri a murit iepurasul meu Pirvu Rica Inimioară Țuți. De ce ai murit? Iti promit ca te voi razbuna iepurasul meu. Te iubesc si te voi iubi mereu, nu te voi uita. Si nu voi uita dimineata in care ai murit 31.07.2000 la un an de viata. Mereu vei avea un loc special in inima mea. Nu pot sa cred ca ai murit. Mi-e foarte dor de tine, copilul meu. Țuți as fi vrut sa fiu alaturi de tine macar in ultimele clipe. Țuți, tu ai inima mea in intregime. Te-am iubit si te voi iubi mereu. I love you!!!"



"1.09.2000 Azi este prima zi de scoala. Tati mi-a cumparat un pix super. Poti scrie, poti face balonase, iar cand scrii se aprinde beculetul din el si poti stampila cu el"

--- Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile pe care le-am scris in micul meu jurnal din copilarie. Am fost un copil frumos cu multe vise, iar acest copil inca mai traieste in mine. Iubeam animalele, in special acel iepuras de camp care mi-a facut copilaria mai frumoasa si cu care am atat de multe amintiri frumoase. Imi placea sa cant, sa dansez, incercam sa o protejez pe sora mea de oricine indraznea sa ii spuna un cuvant urat, ma jucam, invatam cu spor, trimiteam scrisori, mi-era dor de colegii de clasa, de Sfantu Gheorghe, de prietenii de acolo, in special Ana si Pusi. Atat de copila eram. Si e atat de frumos sa imi aduc aminte de fetita cu parul scurt care statea in prima banca pentru ca era tare pitica. :))

Scoobytza

Taxi - Cele doua cuvinte

Pentru ca orice femeie isi doreste sa auda "cele doua cuvinte". Cei de la taxi au scos zilele astea videoclipul unei piese foarte simpatice si dragute.:)



Scoobytza

marți, 2 noiembrie 2010

Desert Flower (2009)

Este poate unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul an, mai ales ca este facut dupa povestea adevarata a fotomodelului Waris Dirie, de origine somaliana. Dirie a fost ambasadorul special al ONU in anul 1997 pentru eliminarea mutilarii genitale a femeilor. Filmul este unul cu adevarat emotionant si vi-l recomand cu mare drag. Data fiind ora la care scriu acest post nu o sa mai fac o recenzie a peliculei, insa o postez cateva fotografii cu Waris Dirie, iar AICI puteti gasi cateva informatii de pe Wikipedia despre aceasta femeie extraordinara.




In continuare aveti si trailerul acestui film senzational, caruia (nu stiu de ce) nu prea i s-a facut publicitate in anul 2009.


E un film de-a dreptul emotionant, mai ales ca pana astazi nu am stiut niciodata despre circumcizia femeilor. Mi se pare ingrozitor faptul ca in lumea asta exista femei chinuite in acest fel, femei care nu cunosc libertatea, fericirea, femei care sunt nevoite sa se ascunda in spatele unui val...

Scoobytza

luni, 1 noiembrie 2010

Tocar el cielo (2007)

Zilele astea am inceput sa ma uit la filme spaniole, argentiniene, mexicane... ce sa mai! Incerc sa vad ceea ce produce actuala cinematografie din tarile latine fie ca sunt din Europa, fie ca sunt din America de Sud. Asta seara am urmarit cu mare interes drama Tocar el cielo, o productie argentiniana din 2007, care il are intr-unul dintre rolurile principale pe actorul Facundo Arana din Inger Salbatic (o telenovela in care a jucat impreuna cu Natalia Oreiro si care a rulat pe Acasa Tv in 2000 cred). Mi-a placut povestea destul de mult, desi pe alocuri actiunea a devenit un pic plictisitoare. Filmul urmareste povestea a doua cupluri de prieteni, inrudite, aflate unul in Buenos Aires, iar celalalt in Madrid.


Santigo si Amparo sunt cei mai buni prieteni. El umbla din floare in floare, ii plac femeile, iar ea isi doreste cu ardoare un copil pe care insa nu il poate concepe. Cei doi se casatoresc doar pentru ca Amparo sa poata adopta. Dramatica este povestea lui Santiago. El si-a pierdut de parintii intr-un accident de masina in copilarie, iar din acel moment a fost crescut de Gloria, prietena familiei lui, cea care i-a salvat viata.

Pedro este unchiul lui Santiago, cel mai bun prieten al Gloriei si tatal lui Fidel, un tanar care pare sa isi urasca din rasputeri parintele. Pedro este excentric, exibitionist, agata pustoaice de 23 de ani, desi el are 60 de ani, pentru o face geloasa pe Gloria. Aceasta, la randul ei, incearca sa il faca gelos pe Pedro cu ajutorul unui medic veterinar. Intre cele doua cupluri din film nu exista decat o iubire cat se poate de platonica, care insa nu face decat sa intareasca mult prea combatuta idee ca intre o femeie si un barbat nu poate exista o prietenie adevarata. Cei patru demonstreaza ca pot fi prieteni si isi arata asta pe toata durata filmului. In pelicula sunt prezente mai multe simboluri de o importanta extraordinara. In primul rand, cei patru obisnuiesc sa isi scrie dorintele pe biletele legate de un balon caruia ii dau drumul in aer in noaptea de 31 decembrie, apoi...in film apare liliacul. In casa Gloriei ajunge un liliac pe care ea il duce la veterinar si il ingrijeste - pentru mine liliacul nu face altceva decat sa simbolizeze moartea sau vestea proasta. Si, da, in acest caz asa a fost: Gloria este diagnosticata cu cancer. Alte simboluri prezente in film sunt nasterea si moartea. Un copil se naste, Santiago ia decizia sa devina responsabil si sa fie tata, Gloria moare, insa in casa ei goala robotul telefonic inregistreaza un plans. Ultima ei dorinta a fost sa auda plansetul copilului nou nascut. Filmul se termina cu un alt simbol. Bunica "nesuferita" a lui Santiago, dar care e de-a dreptul simpatica elibereaza un balon unde si-a scris o dorinta. In partea cealalta a lumii, in Madrid, la fel fac si Santiago, Amparo, Pedro si Fidel. Cred ca acest film este unul interesant de vazut si il recomand cu drag.

Scoobytza

Al final del Camino - El Camino de Santiago

Asta seara am vazut filmul spaniol "Al final del Camino". Povestea este destul de interesanta - o ziarista si un fotograf care nu se suporta trebuie sa faca un reportaj despre drumul pana la catedrala Santiago. Desi povestea mi-a placut, trailerul este mult mai bun decat filmul insusi. Pelicula a fost destul de slabuta si nu a reusit sa ma faca sa fiu atenta pe de-a intregul. Totusi, daca nu aveti ce face intr-o seara va recomand sa va uitati la acest film care discuta despre relatiile de cuplu aflate in criza si despre cum isi rezolva aceasta criza pe drumul catre catedrala Santiago.




Scoobytza

duminică, 31 octombrie 2010

Yo soy sola



Este un film mai bun decat ma asteptam. Este un film despre prietenia dintre patru femei, alegerile pe care acestea le fac si despre incercarea lor de a se regasi.

Mi-a placut.

Scoobytza

vineri, 29 octombrie 2010

The Social Network

E un film pe care il recomand tuturor utilizatorilor Facebook. Mie mi-a placut extraordinar de tare.



Scoobytza

Guy retrospective


Asta seara in timpul unei discutii cu prietena mea cea mai buna mi-a venit o idee. E o idee cat se poate de stupida, dar pe care majoritatea fetelor/femeilor o vor intelege. Cate dintre noi nu au iesit in oras intr-o zi, intr-o saptamana cu un tip cu totul nepotrivit? Cate dintre noi nu au cunoscut tipi cu adevarat weird sau tipi extraordinar de draguti si de destepti care intr-un final ne-au dezamgagit. O sa fac o retrospectiva a barbatilor pe care i-am cunoscut unii ca amici, unii ca iubiti, iar pe altii la un suc. So... acestia sunt o parte dintre baietii pe care i-am cunoscut de la 15 ani incoace:


Cata - marea mea iubire de la 15 ani.:)) Un pusti inalt, blond cu ochii verzi, care arata foarte bine si parea, la varsta aia, un adevarat barbat. Mai ales, cand il mai pocnea pe cate unul. "Iubirea" pentru Cata m-a tinut vreun an, timp in care impreuna nu stiu daca am fost mai mult de doua luni toate adunate cu despartiri si impacari. Cata era tipul macho, care s-a ofensat pe mine si mi-a dat papucii crezand ca l-am inselat. Da' de unde? Imi placea de Cata la maxim mai ales ca el m-a sarutat pentru prima data in ceva discoteca infecta, de tara, unde urlau manelele la maxim ca nah... doar eram la tara, la Valcea.


Ovidiu - Un alt individ de care mi-a placut prin liceu. Era intr-o clasa paralela cu a mea si era un mare smecheras. L-am cunoscut la Balul Bobocilor cand a agatat vreo sase fete in aceeasi seara si... Da! Dupa ce ne-am despartit (nici nu stiu daca am fost vreodata impreuna) mi-a spus, mi s-a laudat cu asta. Era un smecheras acest Ovidiu... pana in clasa a XII-a cand si-a facut o prietena cu adevarat stabila. Tin minte... ca eu ca o dusa ce eram....i-am scris intr-o felicitare de Craciun ca imi place de el. So lame!:))

hmmmm.... Multi dintre baietii din liceu cu care am iesit sau de care mi-a placut nu mi-i mai aduc aminte deloc. Pot sa imi amintesc fetele lor, figurile pe care le faceau, cum mi se pareau atunci, daca i-am purtat sau m-au purtat ei pe mine, imi pot aduce aminte locurile unde i-am cunoscut, insa nu imi amintesc numele lor.

F. - E o zicala care spune ca nu trebuie sa te cuplezi niciodata cu cel mai bun prieten. L-am cunoscut undeva prin clasa a X-a, iar de atunci am devenit foarte buni prieteni. Am observat intr-o vreme ca ma placea, dar m-am facut ca nu vad. Atunci el s-a cuplat cu o prietena de-a mea, iar eu am suferit putin pe ascuns. La sfarsitul clasei a XII-a ne-am sarutat si am fost impreuna vreo saptamana. Ne-am despartit pentru ca eu nu puteam concepe sa fiu cu un baiat care imi e atat de bun prieten si la care de atata vreme m-am plans de alti baieti si de cat de mult mi-au placut. A fost ok. La vreun an, iara ne-am cuplat. De data asta a durat mai mult ca perioada...numai ca eu eram in Cluj, el in Timisoara si ne-am vazut o singura data. :)) Concluzia... dupa ce ne-am mai reintalnit> Doamne, ce bine era sa nu fi amestecat prietenia cu amorul. F. era genul ala de baiat dispus sa ma salveze din orice situatie, prieten bun, mult prea bun, cu care ieseam de multe ori si cu care ma distram. Trebuie sa recunosc ca in liceu unul dintre motivele pentru care m-am imprietenit cu el a fost faptul ca invata in clasa cu cei mai faini baieti. yea, I know! Cat de superficial!


Pfuuuuu.... poate unul dintre cei mai importanti oameni din viata mea de liceu si din prezent chiar daca acum se afla foarte, foarte departe este Andrei. Da, Andrei a fost prima mea iubire. Tipul care imi facea sa bata inima mai tare si prima relatie pe care am avut-o. Cand ne-am cunoscut eu abia implinisem 18 ani, iar el trebuia sa implineasca 20 de ani. Eu eram in clasa a XII-a, iar el cred ca in primul an de facultate. La momentul respectiv, eu nu ii gaseam niciun defect lui Andrei ca nah... asa sunt fetele cand se indragostesc parca li se pune ceva peste ochi si nu mai vad nimic in fata lor. Andrei era si este in continuare un tip frumos, brunet, nu foarte inalt, dar foarte destept. Asa l-am considerat atunci si asa il consider si acum la cinci ani de cand ne-am cunoscut. Avea acel "quel que chose". Cu toate astea, doamne... cate figuri avea in cap! I-am spus-o in fata, deci nu ma tem sa o scriu pe blog. Era un pic cam increzut, el era cel mai tare si prietenii lui erau extraordinari. Si avea o propozitie care ma enerva la maxim: "e totul in mintea ta". Imi venea sa innebunesc cand auzeam propozitia asta. Cu toate astea, ma bucur ca l-am cunoscut. A fost si va ramane un personaj important din viata mea, iar revederea cu el din luna septembrie m-a facut sa constientizez ca nu ar trebui sa fiu trista pentru ca cel putin de doua ori in viata mea am iubit si am fost iubita (macar putin). Iti multumesc, Andrei! Revederea noastra din septembrie ne-a aratat ca ne-am maturizat si ca am evoluat amandoi. Si acum nu mi se mai pare ca Andrei are figuri in cap. Dimpotriva.:)


T. - Frumuselul prost. Ati cunoscut vreodata genul ala de baieti frumosi, frumosi foc dupa care ati intoarce capul pe strada intr-o clipita? Eu, da. L-am cunoscut printr-o prietena comuna, am iesit la suc, am fost la un chef impreuna. Totul a durat maxim o saptamana. In viata mea nu mi s-a intamplat sa nu pot vorbi nimic-nimic cu un baiat de care se presupune ca imi place. Plus ca avea o gramatica pe messenger de imi venea sa ma iau si sa ma arunc de pe bloc.:)) Yea, uneori... frumusetea si inteligenta nu se impaca foarte bine.


M. - Un alt frumusel, dar de data asta unul care imi lasa numai amintiri amare. Unul care a fost destul de dragut sa imi aduca medicamente de raceala, dar care a omis sa imi spuna ca are prietena si ca vrea sa se razbune prin mine pe un fost amic de-al lui. M. era si este unul dintre acei baieti razbunatori cu care nu mi-as mai dori sa am de a face. El isi avea o lista a fetelor cu care si-a inselat prietena, a celor cu care si-a pus-o. E un om cu care nu mai vreau sa am de-a face niciodata pentru ca face parte din categoria celor perversi si prosti.

Si cum din categoria baietilor frumosi nu poate lipsi increzutul, adica acel tip care se crede cel mai frumos si cel mai destept, vi-l prezint pe M. Este un alt M. decat cel dinainte pe care l-am cunoscut candva in cursul acestui an si pe care l-am intalnit nu in unul, nu in doi, ci in mult mai multi baieti care stiau ca au cel putin intr-o proportie rezonabila doua atuuri: frumusete si inteligenta. M. nu a fost niciodata prietenul meu, insa aproape ca am crezut ca imi place de el. Asa cum am spus mai sus M. este dragut si stie ca il duce capul, iar daca o fata ii da prea multa atentie devine nonsalant. Mult prea nonsalant. El este genul de baiat care face eforturi doar in primele zile ale relatiei sau ale prieteniei, dupa care in momentul cand i s-a parut ca i-am dat vreun pic de atentie brusc a inceput sa se increada. :)) Mda, de acesti M. din viata mea am scapat cu mare bucurie. Din nefericire, unele dintre prietenele mele inca se mai lasa "purtate" de un milion de M.


V. - the second real love. La momentul respectiv a fost cel mai bun prieten al meu si, probabil, ca ar fi unul dintre oamenii la care as apela in caz de nevoie. Il apreciez si e un om de la care am avut multe de invatat.

S. - un individ cu care nici macar nu stiu de ce am iesit. Cred ca din plictiseala de a nu fi cu nimeni si pentru ca de fiecare data cand mergeam acasa prietenele mele erau prea ocupate cu iubitii lor incat sa mai iasa cu mine ca pe vremuri. Se incadreaza in categoria M.

Pompierul - un baiat cam prostut, care la prima si singura noastra intalnire mi-a spus ca a picat bacul la romana. Daca tacea, filozof ramanea. :))

In vara asta, am mai cunoscut o gramada de oameni cu care am iesit in oras, oameni care mi-am dat seama ca nu au deloc nimic in comun cu mine si care nu au facut altceva decat sa ma faca sa cred ca pretentiile alea de respect, comportament frumos, inteligenta - pe care le caut eu la un baiat sunt cat se poate de intemeiate. Si da, ce conteaza daca eu caut lucrurile astea si vreau lucrurile astea? Stiu ca nimeni nu o sa aiba toate caracteristicile pe care mi le doresc, dar e alegerea mea. Eu sunt cea care alege! Eu inca mai cred in dragoste adevarata si oameni care iti fac inima sa bata cu putere. Am avut norocul sa cunosc oameni care mi-au dat senzatia asta si sunt sigura ca voi mai intalni si altii.

Scoobytza

Ce şi-au auzit sindicaliştii în Bucureşti: “Clujule, ia-ţi-l pe Boc şi du-l peste graniţă”

60.000 de oameni au asaltat marţi Bucureştiul şi au blocat principalele artere ale capitalei. Nemulţumiţi, sindicaliştii au cerut ore în şir demisia Guvernului Boc.

Cristina PÎRVU
cristinapirvu@ziuadecj.ro


Îmbulzeală, jandarmi şi poliţişti la fiecare pas, frig de-ţi îngheţa sângele în vene, ploaie şi un drum de aproape 20 de ore dus-întors – asta au trebuit să suporte cei circa 1.000 de sindicalişti clujeni care au participat miercuri, la Bucureşti, la cel mai mare miting din România ultimilor 20 de ani.

Sindicaliştii clujeni au plecat, cu mic, cu mare, către capitală în cursul zilei de marţi. Primii care au părăsit Clujul au fost cei de la Sanitas şi de la Sindicatul Liber din Învăţământul Preuniversitar Clujean, urmaţi fiind de membrii Blocului Naţional Sindical (BNS), ai Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie şi cei ai Cartel Alfa. Drumul sindicaliştilor a fost lung, iar pe parcursul lui liderii sindicali primeau semnale că se încearcă boicotarea protestului. “Sindicaliştii de la Arad au fost întorşi din drum. Sunt poliţişti pe drumuri care verifică fiecare microbuz, iar dacă îi găsesc cu ceva în neregulă, ameninţă că le iau licenţa şoferilor şi atunci se întorc”, ne-a povestit Nati Ariton, liderul BNS Cluj, înainte de a merge împreună spre capitală.

Sindicalistul a plecat la Bucureşti în fruntea angajaţilor de la Penitenciarul Gherla şi Spitalul Penitenciar Dej, nemulţumiţi, la rândul lor, de reducerile salariale. De îndată ce clujenii au ajuns în Bucureşti, au putut vedea zeci de microbuze care se întorceau goale pe drumul de la ieşirea din capitală. În autocar, oamenii ascultau ştiri la radio în timp ce o moderatoare comenta: “Drumurile din Bucureşti sunt blocate. Sindicaliştii vin cu microbuze, trenuri şi maşini personale. Circulaţia la metrou va fi îngreunată”. La intrarea pe şoseaua Kiseleff, clujenii au coborât din autocar şi au mers înspre Piaţa Victoriei. În momentul în care sindicaliştii clujeni de la Sanitas au intrat în piaţă, ceilalţi protestatari au strigat “Clujule, ia-ţi-l pe Boc şi du-l peste graniţă”. Oamenii au început apoi să strige “Jos, Guvernul Boc!”, “Jos, Dictatorul!”, “Hoţii, hoţii!”.

La ora 9 şi jumătate, un alt zvon a început să circule între sindicalişti. “Parlamentul va discuta moţiunea de cenzură peste o jumătate de oră”, asta circula pe buzele sindicaliştilor, care au început să strige din ce în ce mai tare. Cifrele oficiale ale jandarmeriei privind numărul de protestatari indicau aproximativ 20-30.000 de persoane în jurul orei 9.30. La ora 10:00 a început agitaţia. Din partea stângă, unde erau aşezaţi clujenii, şi-a făcut apariţia “neaşteptat” Victor Ponta, liderul social-democraţilor, care a fost asaltat de câteva zeci de reporteri şi protestatari. Ponta, împreună cu pesediştii Rovana Plumb şi Marian Vanghelie, a deschis marşul către Palatul Parlamentului. Liderul PSD a răspândit atunci zvonul că jandarmii au cu ei muniţie. Între timp, liderii sindicali îi încurajau de la microfon pe oameni să reziste frigului şi ploii.

Drumul până la sediul parlamentului a fost lung, iar oamenii îi chemau pe bucureşteni să li se alăture. “Veniţi şi voi, nu mai staţi pe margini, că vă e şi vouă foame”, scandau sindicaliştii. Pe întreg drumul ei au fost înconjuraţi de un gard viu de jandarmi. În apropierea Palatului Parlamentului, jandarmii au început să se regrupeze în şiruri de câte doi, s-au postat în faţa clădirii şi au amenajat mai multe filtre. Nici chiar ziariştii nu puteau ajunge în spatele scenei decât dacă treceau mai întâi printr-un filtru. Undeva în jurul orei 15:00, în faţa Palatului Parlamentului unii dintre protestatari au încercat să rupă gardul în spatele căruia se aflau jandarmii.

Oamenii legii erau echipaţi pentru a interveni în forţă cu gaze lacrimogene, însă nu au făcut altceva decât să strângă rândurile în jurul lor. Chiar în momentul în care un grup de protestatari a început să se împingă în jandarmi, unul dintre ei a început să strige “Nu vă mai împingeţi, suntem şi noi oameni. Nu suntem animale”. Pe fundal, ironic parcă, liderii sindicali strigau: “Fără violenţă! Fără violenţă!”. Tot ei încurajau oamenii să strige “Jandarmii sunt cu noi!”. Cu toate acestea, când liniştea s-a reinstalat un agitator cu o sticlă de Cola în mână a strigat la jandarmi şi i-a ameninţat că o va arunca înspre ei. Oamenii legii l-au lăsat în pace, însă la final au scos din mulţime 12 persoane pe care le-au amendat. Protestul s-a încheiat în jurul orei 18:00, iar în urmă au rămas mormane de gunoaie.






Scoobytza

PS: Acest text a fost publicat in cotidianul ZIUA de CLUJ.

marți, 26 octombrie 2010

Ferma animalelor de George Orwell

In numai 2-3 ore, am citit duminică şi luni, o carte extraordinară: Ferma animalelor a lui George Orwell. Poate că unii vor comenta că este prea târziu să fi citit acest volum la 23 de ani, însă întotdeauna mi-am dorit să citesc cartea, ştiam subiectul ei, dar nu am avut "Ferma animalelor" in mână.

Despre ce este vorba? Ce fel de carte este Ferma animalelor?

Ei bine, "Ferma animalelor" este o fabula politică în care oamenii sunt asemuiţi cu animalele, în special cu porcii. Povestea începe după ce un porc bătrân visează că animalele trebuie să facă o revoluţie împotriva oamenilor care nu au grijă de ele şi care nu le oferă suficientă mâncare. Imediat după ce îl alungă pe domnul Jones de la Ferma Conacu, animalele acestuia se organizează întocmai asemenea unui stat democratic, unde toată lumea are aceleaşi drepturi şi se ghidează după nişte precepte bine stabilite. Pe măsură ce porcii, care pot foarte bine să fie asimilaţi politicienilor din ziua de azi şi din toate generaţiile, capătă putere, îşi doresc din ce în ce mai mult, iar democraţia se transformă în totalitarism, în dictatură. Animalele îşi dau seama de schimbările care s-au produs însă se lasă minţite. Singurii care sunt capabili să îşi dea seama de cât de importante sunt schimbările prin care trec sunt caii Clover şi Boxer, dar şi măgarul Benjamin. Boxer reprezintă omul care crede în sistem, omul care are încredere fără margini în conducătorul său. El este cel care are motto-urile "Trebuie să muncesc mai mult" şi "Napoleon are intotdeauna dreptate". Tot el este cel care moare "de mâna" conducatorilor.

Cele şapte precepte originale ale democraţiei din Ferma Animalelor erau următoarele:
1. Oricine merge pe două picioare e duşman
2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten
3. Niciun animal nu va purta haine
4. Niciun animal nu va dormi într-un pat
5. Niciun animal nu va bea alcool
6. Niciun animal nu va ucide un alt animal
7. Toate animalele sunt egale

Toate aceste precepte ajung să fie încălcate şi apoi schimbate de cel care conduce Ferma Animalelor, porcul Napoleon.



Mie mi-a plăcut extraordinar de tare aceasta carte şi cred că oricine are ceva de învăţat din ea. Cartea este o lecţie a modului în care se face politică în zilele noastre şi, chiar, în trecut. Aici puteti citi cartea online: http://www.scribd.com/doc/3295830/Orwell-George-Ferma-animalelor.

Scoobytza

vineri, 22 octombrie 2010

Un fel de poveste... (II)

Continuare de Dan Muresan...

<...> E ora 14.00 si Maria priveste poarta inchisorii cu buzele stranse, priveste zidurile si le arunca reprosuri, ca si cum e toata vina numai si numai a lor. Un vant taios ii ofera pretextul de a strange buzele cu putere. Din clipa in clipa, poarta mare, metalica, se va deschide in tunet de furtuna. Isi aude inima cum bate, isi simte pulsul pe tample, iar unghiile ii intra in carne. Respiratia i se opreste din cand in cand, acum nu mai are nevoie de aer ca sa respire, niste maini puternice ii apasa umerii, aproape se prabuseste in genunchi. Isi imagineaza nasterea unui copil mult mai usoara.
Tunetul portii lasa un gol in piept, asemeni unei sarituri cu bungee-ul… noduri in gat, transpiratie, teama… priveste poarta si simte cum se prabuseste in gol… se ridica din pat gafaind… geamul deschis s-a trantit cu putere, incepe furtuna. Perdeaua se misca asemeni unei rochii de passo doble in plin spectacol. Maria, ai visat, isi spuse in timp ce se indreapta cu pasi marunti inspre fereastra, bucurandu-se ca nu a spart-o furtuna. Se aseaza din nou pe pat… “Oare cat timp o sa mai am visul acesta? Sper ca de maine sa dorm linistita. Acum hai, gandeste-te la un lan de grau in bataia vantului ori la o sursurul unei ape de munte, ca sa adormi mai repede.”
In ultima noapte in celula nu a inchis un ochi. Avea impresia ca e doar unul dintre acele vise despre ultima zi in inchisoare. Ii era teama de acea poarta ce se va deschide in fata lui, fara sa stie ce il asteapta afara. Ii placea aici si una peste alta, avea de gand sa se intoarca. Se ruga sa nu il astepte nimeni, sa nu ii pese nimanui de eliberarea sa. Timp de 15 ani lumea s-a schimbat atat de mult incat el nu mai are ce sa faca acolo, nu mai are pentru ce sa lupte, nu mai poate fi fericit. Zi de zi, speranta binelui ce urma sa vina odata cu eliberarea s-a stins, astfel incat acum, dupa 15 ani petrecuti in celula, a ramas doar cenusa.




miercuri, 20 octombrie 2010

Bucuresti

Azi am fost in Bucuresti pentru o conferinta a companiei Ursus despre o campanie privind consumul in exces de alcool si efectele pe care acesta le are asupra organismului. Totodata, azi am avut ocazia sa ii revad pe Alex R., un fost coleg drag de generala, si pe Andrei Moise. M-am bucurat extraordinar de mult sa imi petrec doua ore si un pic cu ei, timp in care am mancat si am povestit. Mi-a placut ca i-am simtit pe amandoi aproape de sufletul meu si ca am ras in cea mai mare parte a timpului care a trecut.

Yep, they made my day today. Din nefericire, am uitat sa fac macar o poza cu ei, insa o sa ma revansez atunci cand ii voi revedea in Ramnicu Valcea.:)


Scoobytza

PS: Nu stiu de ce altora nu le place Bucurestiul, dar aproape intotdeauna (cu o singura exceptie pe care am scris-o pe blog) mi-a dat o senzatie de bine si de frumos.

luni, 18 octombrie 2010

Doua saptamani.

Ultimele doua saptamani au fost de-a dreptul incarcate si obositoare. Au fost zile frumoase in care m-am distrat, am muncit, am sarbatorit si am invatat.

Am avut parte de iesiri la film sau la povesti in Zorki, de o petrecere a burlacitelor senzationala, de Angela Merkel, de Cseke Attila, dar si de o nunta ca in povesti. Da, ultimele saptamani au fost cam aglomerate, cam incarcate, insa m-am simtit bine. In perioada asta m-am simtit foarte ok pentru ca nu am mai avut parte de singuratatea unei case goale, am intalnit oameni faini si am ras cu ei zi de zi. Uneori am fost trista, dar pentru scurte momente pentru ca apoi s-a gasit cel putin o persoana care sa ma faca sa zambesc. Nu am mai citit, dar am vazut serialele ce imi plac. Acum, dupa ce m-am saturat de seriale, e timpul sa citesc si am cateva carti bune care abia asteapta sa aiba parte de o recenzie scurta pe acest blog. By the way, miercuri voi fi in Bucuresti pentru cateva ore si ma bucur.:) I'm gonna see someone after eight years. Yea,long time, no see.

In ce priveste povestea pe care am inceput-o alaturi de voi, fiti siguri ca ii vom afla si finalul.;) Astept acum o continuare de la un amic, care s-a oferit sa imi trimita un text pentru blog.;)



Scoobytza

joi, 14 octombrie 2010

Casa de piatra, Florina!

Am inceput numaratoarea inversa. Peste 2 zile se casatoreste scumpa si buna mea prietena Florina. Nu pot decat sa ii doresc sa fie foarte fericita, sa fie iubita de Mircea si ca o data cu anii care vor trece, ea si viitorul ei sot sa se iubeasca din ce in ce mai mult. Abia astept sa te vad imbracata in "miresuca", dragutza mea Florina!



Piesa de mai jos iti e dedicata:

>

Scoobytza

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Un fel de poveste...



Noapte de vara. Un geam deschis, la etajul II al unui bloc situat intr-o zona rezidentiala a orasului B. O fata cu parul lung, negru, statea in pat. Privea cu ochii in tavanul alb al camerei.

"Oare cum de m-am transformat intr-o alta persoana? Cum de am ajuns sa imi pese atat de putin? Sunt egoista? Da, cred ca sunt. Intr-un mod absolut stupid. Sunt egoista pentru ca vreau. Sunt egoista pentru ca m-am saturat sa fiu generoasa, pentru ca m-am saturat sa ofer tot ceea ce e mai bun din mine, fara sa primesc nimic in schimb! Maine o sa il revad din nou. Nu imi pasa. Nu l-am mai vazut de atata vreme. M-am transformat in altcineva? Nu, nicidecum.", gandea Maria.

Nu a reusit sa doarma toata noaptea. Intreaga noapte s-a foit intre cearceafurile patului, ii era frig, ii era cald. Nu putea dormi. Stia ca totul are legatura cu el, cu acea zi, cu ceea ce urma sa se intample. Maria urma sa isi reintalneasca tatal. "Nu l-am mai vazut de atata vreme. Oare o sa ma mai recunoasca? O sa recunoasca femeia de 25 ani, candva copila de 10 ani. Da, de 15 nu ne-am mai vazut", isi spuse.

Pierduse prea multe din viata ei. Marian S. era tatal Mariei. Nu o mai vazuse de cand a intrat in inchisoare. Totul era o greseala. Nu stia de ce a ajuns acolo, el era nevinovat. L-au acuzat de o crima pe care nu a comis-o. Intr-o duminica dupa amiaza, politistii au venit la usa lui si, in fata Mariei, l-au arestat. I-au spus ca el este principalul suspect in cazul crimei lui H., un individ pe care Marian l-a cunoscut in treacat.

Maria: "Oare o sa ma mai recunoasca?", un ultim gand inainte de ca somnul sa se astearna peste genele ei. Maine, de fapt astazi, pentru ca trecuse de 12 noaptea, Maria urma sa isi revada tatal. Marian va iesi de pe porta unei inchisori dupa 15 ani.


(va urma)

PS: Dragi cititori, va rog sa imi comentati si sa imi dati idei pentru o continuare a acestei povesti.

Scoobytza

marți, 5 octombrie 2010

Sfat?

Cine imi poate spune care ar trebui sa fie dimensiunile ideale pentru clipurile de pe youtube in html astfel incat acestea sa nu mai depaseasca chenarul blogului meu?

Wall Street: Money never sleeps

Acesta este titlul filmului pe care l-am vazut ieri la Cinema City din Iulius Mall Cluj. Regizorul peliculei este Oliver Stone, iar personajul principal - un finantist fara scrupule - Gordon Gekko este jucat, cu mare talent, de Michael Douglas. Desi nu este genul de film la care m-as fi uitat singura, recunosc ca mi-a placut "Wall Street> Money never sleeps". Urmarind acest film am inteles inca un pic ceea ce a declansat criza financiara mondiala.

Pelicula il are in prim-plan pe Gordon Gekko, un fost broker, care ar fi in stare sa isi vanda propria fiica pentru bani. Mai multe detalii despre Wall Street: Money never sleeps puteti gasi pe IMDB.COM. E un film pe care il recomand celor interesati de economie, dar si de povestile care se invart in jurul banilor. Pentru mine, concluzia peliculei lui Oliver Stone a fost: Banii nu aduc fericirea.



Scoobytza

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Cartile mele de jurnalism

Leapsa de la Andrei Aronet
.
Cred ca prima carte de jurnalism pe care am citit-o a fost manualul lui Mihai Coman si asta se intampla in urma cu vreo cinci-sase ani in timpul liceului. Pe mine m-au format nu doar cartile de jurnalism, ci si volume ca si Foamea a lui Knut Hamsun sau cartile scrise de Marquez. Una dintre cartile mele preferate scrise de Marquez este "A trai pentru a ti povesti viata" care e autobiografia lui. (Marquez a fost si ziarist) Cred ca astea sunt doar doua dintre exemplele multiple pe care ti le-as putea da. Pe mine nu neaparat facultatea m-a format, cat practica si lucrul cu cei care sunt cu adevarat jurnalisti si care au in spate mai multi ani de presa decat mine. Am avut multe de invatat de la Bianca Felseghi, de la Calin Poenaru, Titus Craciun, Vasile Racovitan, Laura Laurentiu, Romeo Popescu, Magda Tolea - adica acei oameni care mi-au editat textele, mi le-au criticat si, cand am facut ceva bine, m-au laudat. Ei sunt cu adevarat "cartea mea de jurnalist".

Pe voi cine v-a format: scoala, practica, cartile sau oamenii pe care i-ati cunoscut?

Scoobytza

miercuri, 22 septembrie 2010

O poveste la final

"Nu am chef. Nu am chef de nimic. Ma izolez si nu las la vedere decat o parte mica, foarte mica din sufletul meu. Ma ascund. Am pus un zid intre mine si lume, intre mine si cei care nu inteleg. Ce? Nu conteaza. Zidul meu ma apara de tine, el, de ea, de tot ceea ce este rau in lumea asta. Nu intelegi nimic? Nici nu trebuie - ii spuse ea inainte de a inchide usa in urma ei.

El a ramas intepenit. "Nu a inteles nimic. Ce se intampla cu ea? Nu ma mai vrea?" - se intrebă.

Usa inchisa s-a trantit. In urma ei a ramas liniste. El sta pe un scaun, isi prinde capul in maini si priveste in gol. "S-a terminat. Nu imi vine sa cred ca s-a terminat"- isi spuse in timp ce rasufla usurat.


Scoobytza

marți, 21 septembrie 2010

singura?

E trecut peste ora mea de culcare. Sunt singura acasa. Inainte existau clipe in care imi doream sa fiu singura pentru ca aveam nevoie sa imi aud gandurile, iar acum regret zilele cand cineva ma astepta acasa, cand eram sunata daca intarziam.:)) Da, mi-e dor de fetele mele care ma certau ca stau prea mult pe internet, ca vorbesc prea mult de acelasi subiect si care ma intrebau zi de zi cand ajungeau de la birou: "Ce s-a mai intamplat in lume, Scooby?".

:*

scoobytza

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Insemnare de suflet

Am primit pe messenger de la prietena mea Luiza o piesa superba. Simt ca ma caracterizeaza si ca arata cine sunt eu. Week-endul trecut am fost mai fericita decat in intreg anul care a trecut din iulie 2009. Nu imi mai place de ceva vreme sa scriu pe blog ceea ce simt, insa azi simt nevoia sa scriu cat am fost de fericita. Am simtit fluturi in stomac, emotii si simteam ca ma sufoc. Da, am fost atat de fericita incat niciun cuvant nu ar putea sa descrie acele sentimente. M-am impacat cu trecutul dupa mai multi ani. Am fost atat de fericita incat imi venea sa imi strig fericirea. Asteptam un telefon cu orele si imi cautam lucruri de facut ca sa uit de emotii. Acum mi-am dat seama ca trebuie sa ma bucur pentru ca eu am avut parte de doua ori de ceea ce unii oameni cauta o viata intreaga. In ultimii cinci ani, viata mea s-a schimbat foarte mult. Am avut parte de dezamagiri, de prieteni, de fericire, de vise implinite si de doua iubiri puternice, carora le-am daruit intreg sufletul meu si nu regret deloc. Ce "cheesy", cat sentimentalism! - ati spune. Eu insa ma bucur ca, in sfarsit, m-am impacat cu trecutul. Mi-a fost greu sa ma decid sa scriu aceste randuri insa acum am simtit ca e timpul sa astern pe aceasta "hartie" virtuala gandurile mele. Nu imi pasa daca le vor citi si altii. Nu imi mai pasa de asta. In schimb, acum stiu ca drumul meu trebuie sa se axeze pe cariera, facultate, familie si oameni dragi. Acum, in sfarsit, dupa o perioada lunga mi-am restabilit prioritatile. :)

Scoobytza

joi, 9 septembrie 2010

Mare...

O sa ma reintalnesc cu marea la anul. Sper sa imi simta lipsa asa cum i-o voi simti eu. A fost bine la mare. Pentru prima data dupa mult, mult timp m-am rupt de tot ceea ce inseamna Cluj - munca, prieteni, frustrari, uneori suferinte. Aveam nevoie de o pauza de la viata mea si, in sfarsit, timp de o saptamana am avut asta. Stiu ca poate unii dintre prietenii mei imi vor reprosa ca in zilele astea nu prea am dat semne de viata, dar...chiar am simtit nevoia de a evada, de a fi eu cu mine, eu fara ceilalti. E ciudat sa nu te gandesti la problemele de zi cu zi, e ciudat sa ai un alt program decat deobicei si e si mai ciudat sa simti ca ai luat un burete cu tine si ca ai sters tot. Eu asa am simtit. Am sters ganduri care, uneori, anul asta m-au intristat. De fapt, le-am adunat intr-un pumn si apoi le-am aruncat in mare. De acolo stiu ca nu or sa revina. Acum aud marea. Valurile se sparg, se lovesc, scoicile ajung pe malul marii. Am o camera cu vedere spre mare.

A fost o vacanta frumoasa.

Acum... mai vreau sa spun doar atat: Wake me up when september ends. (I left my heart to the sun. I'll get it back next summer.)



Scoobytza

marți, 7 septembrie 2010

Impresii din Mamaia

Timpul trece incredibil de repede, iar vacanta mea se scurteaza cu fiecare moment care s-a scurs irecuperabil. Ma bucur ca in aceste zile am apucat sa ma relaxez si ... sa dorm. Da, am dormit muuuult de tot -somn pe plaja sau in camera de hotel. Ce bine este sa dormi mult. Tot de cand am intrat in concediu m-am cam ferit sa citesc stirile (Nu mi-a reusit!), desi aproape in fiecare zi ochii mi-au zburat pe editiile Ziua de Cluj, Realitatea TV, dar si ale catorva tabloide.

Am fost si in vreo cateva cluburi, insa nu pot sa spun ca m-am distrat prea mult. In luna septembrie viata de noapte in Mamaia este cam moarta. La propriu. Ce vreau sa spun cu asta? Exista cluburi aici... multe, multe de tot. Insa in septembrie sunt toate goale. Clubul unde am vazut cei mai multi oameni a fost Jezoo - vreo 30. In restul, sufla vantul. Mamaia e mult mai linistita in septembrie, decat in sezon. Tineri sunt destui de putini, iar daca exista - sunt proaspat parinti, proaspat casatoriti sau au sub 18 ani. O chestie faina la un sejur in Mamaia in luna septembrie e ca totul este mai ieftin, uneori la jumatate de pret. Cluburile au tot felul de oferte, iar preturile la Aqua Magic, la inchiriat de hidrobiciclete sau barci sunt mult mai mici decat in sezon. De exemplu, in Clubul Desire - luni, marti, miercuri, joi - intre orele 21-23 bauturile sunt la jumatate de pret. (asta inseamna ca sunt aduse la preturi omenesti si ca o cola costa 2, 5 lei, o pina colada costa 7 lei, o tequila 4,5 lei) In clubul Jezoo nu exista intrare si nici in Wave. (unde am ajuns din intamplare pentru cateva minute). In Bellagio - cel mai de fite club din Mamaia nu am avut tupeu sa intru. Avand in vedere luxul afisat, ma tem ca Dieselul clujean este un mic copil.

O chestie destul de aiurea in Mamaia o reprezinta preturile umflate cu pompa la unele magazine de pe plaja unde gasesti o amarata de punga de chipsuri care costa 3 lei oriunde in Cluj cu un pret de trei ori mai mare. Daca mergi un pic mai departe de plaja, preturile incep sa redevina normale.


Hmmm... Ce nu imi place la Mamaia? kitsch-ul. Reclame mari, mizerie, tiganie. In satul de vacanta - nici nu stiu la ce ma asteptam. Cineva mi-a descris locul ca fiind foarte frumos, cu case construite dupa stilurile fiecarei regiuni din tara. Cand am ajuns acolo, nu am vazut decat tiganie, mizerie, chinezisme.


Pe de alta parte, un plus pentru Mamaia au fost apa curata si curatenia de pe plaja. Incredibil, dar da...pe o plaja din Romania este curatenie. Spre deosebire de vacanta la Costinesti, de acum trei ani cand imi afundam picioarele in nisip printre chistoace, acum plaja a fost mai curata. Nu spun ca in totalitate, dar oricum asta e un plus.

E frumos in Mamaia. Chiar si in septembrie. Din fericire, eu am prins vreme buna si o sa ma intorc acasa bronzata.

Deocamdata astea sunt primele impresii din "uriasul" meu concediu.
Scoobytza

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Cansada de besar sapos (M-am saturat sa sarut broaste)



Filmul Cansada de besar sapos este absolut superb. De asta, il recomand tuturor celor care iubesc comediile romantice. Mie, personal, imi plac foarte mult comediile romantice care au actori tineri. Si pentru ca m-am plictisit de productiile hollywood-iene am inceput sa urmaresc filme italiene, Cansada de besar sapos este insa o productie mexicana din anul 2006 cu actori tineri si frumosi. Filmul spune povestea Marthei, o tanara al carei iubit o inseala. Satula, Martha isi paraseste iubitul si incepe sa caute dragostea pe internet prin intermediul site-ului cansadadebesarsapos.com.mx. Martha cunoaste mai multi barbati pe site, dar si un tanar actor in cafeneaua unchiului sau. De aici, povestea incepe sa se complice...

(mai departe va las pe voi sa vedeti filmul si sa imi spuneti daca v-a placut)

Scoobytza
Stau. Stau pe balcon si privesc valurile inspumate ale marii. Ea nu face decat sa imi sporeasca nelinistea si dorul. E o vreme ingrozitoare si asta nu ajuta. Sunt nori, iar vantul bate tare. E a doua zi la mare.

Privesc atent, gandurile imi zboara. La mine, la el, la ceea ce va fi fost, la ceea ce nu va mai fi si ma dispera gandul care are, de multe ori, aceeasi tinta. La naiba cu tot!

Din cand in cand ma molesesc. Ce prostie!- ati spune. Voi nu? O amintire indepartata sau poate chiar prea noua imi brazdeaza inima.

Vremea proasta ma deprima.

(Nu imi mai place sa scriu lucruri personale pe blog pentru ca mereu se gaseste cineva care sa imi zica: am vazut ce ai scris, ce copila esti! Cu toate astea am simtit nevoia sa scriu.)

marți, 31 august 2010

Concediu!

Dupa un an de munca de astazi incepe bine meritata vacanta. Traseul? Ramnicu Valcea - Mamaia (6 zile) - Ramnicu Valcea. Sper ca vacanta asta sa fie una frumoasa, la fel de frumoasa cum a fost cea de acum doi ani cu Luiza petrecuta in Florida pe malul Oceanului Atlantic.





Scoobytza

vineri, 27 august 2010

Truman Capote "Breakfast at Tiffany's"

In acesta dimineata am terminat de citit romanul lui Truman Capote "Breakfast at Tiffany's" la mai mult de un an de cand am vazut filmul unde Audrey Hepburn joaca rolul principal. "Breakfast at Tiffany's" este un volum "simpatic", usor de citit si relaxant.



Scoobytza

miercuri, 25 august 2010

Suad - Arsa de vie (un roman de exceptie)

Doar cateva ore. Atat mi-a trebuit ca sa citesc povestea cutremuratoare a lui Suad, o tanara musulmanca, nascuta si crescuta pana la varsta de 17 ani in Cisiordania.

Cartea "Arsa de vie" m-a ajutat sa imi fac o imagine despre drama de a te fi nascut femeie intr-o lume musulmana, unde o femeia valoreaza mai putin decat o vaca sau decat o capra pentru ca "nu aduc bani". "Arsa de vie" este un roman exceptional, pe parcursul caruia m-am transpus in pielea personajului principal - tanara fata maltratata, care traieste o poveste de iubire intr-o tara unde simplul contact vizual cu un barbat este interzis. Intr-o tara in care barbatul este rege, iar a fi femeie este o tragedie - Suad trebuie sa supravietuiasca nedreptatilor. Pentru ea, casatoria este libertatea de putea iesi pe poarta casei neinsotita, bucuria de a merge pana la magazin pentru a cumpara o paine sau de a purta pantofi. O femeie musulmana casatorita are mai multe drepturi decat una fara sot. Suad stie sa faca tot ceea ce trebuie intr-o casa - munceste pe camp, are grija de animale, stie sa faca branza sau paine, stie si sa spele. De fapt, tanara povesteste ca o singura greseala in activitatile zilnice i-ar fi adus o bataie ingrozitoare cu cureaua.

In volum este descris si momentul in care Suad culege din greseala o rosie necoapta, iar tatal ei observa asta. Fata este trasa de par si batuta atat de tare incat fiecare parte a corpului ei doare. La un moment dat, pentru ca oile au ajuns inaintea lor acasa, Suad si sora ei mai mica Hanan sunt batute, iar apoi legate de un stalp si lasate sa doarma in staulul vacilor. Toate momentele de violenta la care este supusa Suad sunt descrise in detaliu astfel incat cititorul sa isi poata da seama care este calvarul prin care tanara fata a trecut. Pentru ea casatoria o reprezinta o salvare, iar in momentul cand afla ca vecinul ei Fayez a cerut-o de sotie este mai mult decat fericita. Parintii ei insa refuza cererea in casatorie pentru ca fata are o sora mai mare. La cativa ani dupa aceasta cerere, Suad reuseste sa discute cu Fayez si il roaga sa o ia de sotie. El accepta si ii promite ca va merge la parintii ei. Fata isi pierde virginitatea cu Fayez si ramane gravida. Fayez insa nu o vrea de sotie si o paraseste. Din acest moment incepe calvarul fetei... Pentru a proteja onoarea familiei, cumnatul Hussein incearca sa o ucida pe Suad. Se foloseste pentru crima sa de foc, insa tanara supravietuieste. Ea este dusa intr-un final, unde frantuzoaica Jaqueline, voluntara la Terres des Homes, reuseste sa o salveze. In roman este descris si un alt moment al unei "crime de onoare" - cel in care fratele ei ostranguleaza pe sora lor, Hanan.

Suad devine cea care spune tuturor cosmarul zilnic prin care trec femeile musulmance, femei care sunt tratate mai rau decat sclavii.

Romanul "Arsa de vie" este de-a dreptul exceptional, iar cand ma gandesc ca acesta este o carte-document si ca exista in lume locuri unde femeile sunt tratate atat de ingrozitor, pielea mi se face de gaina. Suad a supravietuit focului, la fel si fiul ei nelegitim, a trait si, probabil, traieste inca in corpul unei femei distruse din punct de vedere fizic si psihic.

Scoobytza

luni, 9 august 2010

Lolita - Vladimir Nabokov

Week-endul trecut am terminat de citit romanul "Lolita" a lui Vladimir Nabokov. Subiectul romanului public pentru prima data in 1955 este unul scandalos, nu numai pentru acea epoca cat si pentru zilele in care traim. Personajul principal, care este si naratorul povestii, Humbert Humbert este un barbat de varsta mijlocie care se indragosteste de o fata de 12 ani, Dolores Haze, "Lolita". Povestea debuteaza cu imaginea lui Humbert in timp ce isi scrie memoriile care urmeaza sa fie facute publice in fata juratilor ce-l judeca pentru crima. Humbert isi incepe povestea explicandu-le cititorilor sai, in acelasi timp si judecatorii sai, provenienta iubirii sale pentru "nimfete", cum le numeste el pe fetele cu "varsta intre 9 si 14 ani". Povestea este una care "te prinde" pentru ca, desi subiectul pedofililor este unul tabu, modul cum este transpusa povestea este captant. Humbert o cunoaste pe Lolita, cand abia iesit dintr-un sanatoriu (avea probleme psihice - n.red) se hotaraste sa se refugieze intr-un orasel. Persoana la care isi gaseste o camera de inchiriat este mama Lolitei, Charlotte, cu care Humbert se casatoreste. Charlotte insa moare intr-un tragic accident chiar dupa ce afla ca Humbert este pedofil si ca s-a casatorit cu ea pentru a fi mai aproape de Lolita... Acesta este si momentul culminant al romanului de la care actiunea incepe sa se desfasoare cu un ritm rapid pana la momentul care incheie volumul: Humbert, in inchisoare. Isi incheie memoriile si asteapta sa fie condamnat pentru crima.




Scoobytza

duminică, 25 iulie 2010

Anti-reclama Speed

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt pretentioasa la mancare. Nu am ce face, dar nu imi place orice fel de mancare,iar daca m-a scarbit un loc a doua oara nu voi mai manca acolo.

Azi am avut uriasul ghinion de a-mi cumpara o shaorma de la Speed-ul din Sora. Am facut o alegere proasta pentru ca dupa doua imbucaturi din lipie am vazut ca iese un fir negru de par. Pe loc mi-a venit sa vomez si am scuipat mancarea. Chiar si acum cand imi aduc aminte mi se face o sila extraordinara. Cu siguranta nu voi mai manca curand acolo. Mi-e greata numai cand ma gandesc. Cine stie in ce conditii o fi fost facuta lipia aia, in ce spatiu murdar... Uff... Nu m-am intors inapoi la Speed sa le dau de cap ceea ce candva era sandviciul meu preferat, insa regret ca am ales sa mananc acolo. Doamne, ce frumos era in primii ani de facultate cand chiar imi placea mancarea lor si mergeam acolo la masa desi nu sunt mare fan fast-food-uri.

Nici la McDonalds nu mi-a fost mai bine azi. Am comandat un cheeseburger si am uitat sa intreb ce contine. I-am zis tipei sa nu imi puna sosuri in el,iar dupa ce am muscat din sandvici mi-am dat seama ca are ceapa si ca nu are rost sa mai mananc pentru ca mi se facuse greata din nou. Aici a fost greseala mea ca nu am intrebat ca deobicei ce contine sandviciul ca sa evit chestiile ce nu imi plac.

Ghinion mare cu masa mea de astazi.


Scoobytza

duminică, 18 iulie 2010

My home

O casa goala. Prietenie. Iubire. Amintiri. Vizite. Rasete. Tigari pe balcon. Mereu prietene.

In apartamentul in care locuiesc de aproape patru ani am cele mai frumoase amintiri. E casa mea preferata. Astazi incepe o noua etapa pentru mine.

Scoobytza

marți, 13 iulie 2010

Amore 14 - Cum se vede iubirea la 14 ani?

Am revazut in aceasta seara un film italian de dragoste care se numeste "Amore 14". De ce Amore 14? Pentru ca este vorba despre trei adolescente de 14 ani care experimenteaza primul sarut si care incep sa isi pun intrebari despre sexualitate. Evident, toate intrebarile lor nu sunt discutate cu parintii ci intre prietene. Personajul principal este Carolina, o fata blonda, cu ochii albastri si foarte frumoasa. Pe parcursul filmului urmarim transformarea Carolinei pe parcursul unui an, din momentul cand a experimentat primul sarut si este pe punctul de a-si pierde virginitatea. Filmul - Amore 14 - a fost realizat in anul 2009 dupa un roman al lui Federico Moccia si are in prim-plan adolescentii si intrebarile pe care acestia si le pun.Prin Carolina se intrevede de fapt o tipologie a adolescentelor din anul 2010, care la o varsta din ce in ce mai frageda incep sa isi descopere sexualitatea. Povestea este simpla. Carolina il cunoaste pe Massi intr-o librarie/magazin de cd-uri. El ii ofera un cd al lui James Blunt, iar piesa "Shine On" devine un motto al povestii de iubire. Se plimba, el ii cumpara un telescop, ii scrie numarul lui pe vitrina unui magazin. Fata isi noteaza numarul in telefon, dar este furata in autobuz. Din acest moment, povestea se dezvolta pana in punctul in care cei doi se regasesc si devin iubiti. Ultimele secvente o prezinta pe Carolina pregatita sa faca pasul cel mare, sa isi piarda virginitatea. Surpriza: Massi o inseala cu prietena ei cea mai buna.

Finalul este trist, dar nu fara speranta pentru ca fata-aproape femeie isi da seama ca are doar 14 ani si, prin urmare, timp suficient sa se indragosteasca.



Scoobytza

marți, 6 iulie 2010

Vara...amintiri din copilarie

Vremea rea din ultima perioada nu face altceva decat sa ma indispuna. Nu stiu cati dintre voi au aceeasi senzatie, insa eu fara soare simt ca sunt moarta.

M-am nascut vara si de asta iubesc anotimpul asta extraordinar de mult. Imi place vara sa ma plimb, sa stau pe o teresa in Piata Muzeului sau pe Eroilor. Vara imi aduce aminte de copilaria mea, de zilele cand m-am mutat in Valcea, la Budesti.

In spatele casei mele se afla o padure. Tot din apropierea casei mele porneste o carare care te duce intr-un loc absolut minunat. E un fel de foisor. Acolo, intre doi copaci, cred ca stejari, este un leagan unde toti copiii din sat mergeau.

Vara imi luam cu mine o carte si citeam pe terasa, in gradina sau pe un dig de unde se vede prea frumosul Ramnicu Valcea. Cand m-am mutat la casa le reprosam parintilor mei ca au vrut sa ma transforme intr-o "taranca". Nu a fost asa. Ei au vrut sa imi dea linistea pe care niciun oras, nicio cutie de chibrituri (un apartament) nu mi-o poate oferi. Nu am muncit niciodata la fel de mult cum ar fi facut-o un copil de la tara. Vara il ajutam pe tata sa culeaga corcoduse (zarzane - cum se numesc la Valcea) sau, pur si simplu, stateam pe langa el cand muncea cate ceva prin gradina. Imi placea sa stau cu el si sa ii ascult povestile, aventurile din copilarie. Era frumos si cand era mama pe langa noi. Isi mai amintea si ea cate o nazbatie pe care a facut-o cu ani in urma.

Vara imi aduce aminte de iubirea parintilor mei pentru mine, de momentele cand colegii din liceu si prietenii de atunci ma vizitau ca sa facem gratare in gradina. Ne placea sa ne plimbam pe dealuri si sa radem. Cum as putea uita vreodata de vizitele Cristinei, ale lui Pissy sau Nepotu'? Impreuna cu ei si cu sora'mea ieseam in oras. Imi aduc aminte de o iesire la cofetaria Trenuletul din centrul orasului... Personajele> Eu, Pissy, Nepotu' si Dan. Dupa indelungi povesti cu baietii, ne-am intors acasa tot cu ei. Si acolo am stat multe ore pe terasa bucatariei de vara. Nu imi aduc aminte ceva anume, doar linistea de atunci, fericirea din sufletul meu si convingerea ca o sa dau la facultatea de sociologie ca si Dan, care imi povestea despre interviurile luate unor detinuti. In seara aia, pisica mea a fatat patru motanei absolut superbi. Tot atunci tata era sa moara. Atunci a descoperit ca era alergic la muscatura de albine. Din fericire, dupa cateva injectii si o noapte de stat in spital s-a pus din nou pe picioare.

Vara mergeam in vizita la Ramonik. Stateam cu orele la ea. O data am organizat si un chef acolo. Ramo facuse o pasiune pentru un coleg de-al meu de clasa.:)) Eu pentru un prieten al colegului meu, iar de ziua ei am avut motiv sa chemam gasca in vizita.:)) Au trecut vreo 5 ani de atunci.:)) (maine e ziua ei)

O alta vara mi-am petrecut-o numai pe ulita din sat. Cum? foarte simplu. Veneam seara de la redactie, stateam 20 de minute acasa si apoi dispaream in sat. Uneori mergeam kilometri intregi pana in centrul comunei. Aveam un "fan" cu vreo 4 ani mai mic decat mine care ma ducea cu bicicleta pana acolo unde exista o alta gasca de-a mea formata din fratii Pistol - Cata, Ionut si Dida, Andrei "fratiorul" meu bucurestean si o multime de alti copiii ale caror nume nu mi le mai aduc aminte pe moment.

Vara insemna pentru mine si Vocea Valcii.Erau zilele cand puteam merge sa lucrez la ziar pentru ca in timpul scolii nu aveam voie.
Pentru ca ziarul nostru era bisaptamanal, eu si Claudia aveam suficient timp atat pentru munca, cat si de lenevit pe terasele din centru unde ne intalneam cu colegii de la TV Valcea 1. Toata lumea ne indragea. Eram cele mai mici din presa - eu aveam 17-18 ani, iar ea 20. Pe o arsita ingrozitoare, mergeam la spital sa facem subiecte pe sanatate sau la inspectoratul scolar - unde intotdeauna era racoare si bine. Ne placea mult cand ne ducea Romeo la cabana de la Daesti. Mergeam toata redactia, faceam gratare, ascultam muzica, dadeam de mancare cainilor, pescuiam intr-un lac artificial si radeam.

Toate astea fac parte din copilaria mea. Sunt amintiri frumoase pe care intotdeauna le voi pastra adanc inradacinate in sufletul meu. Mi-am inceput povestea de azi vrand sa scriu despre plictiseala din ultimele zile si m-am lasat cuprinsa de un pic de nostalgie. Mai e o luna pana cand voi merge din nou acasa cand voi revedea locurile dragi mie. Pacat ca, din nou, o sa fiu pe fuga. Asa cum am fost mereu in ultimii patru ani si ca nu voi avea timp sa stau pe un deal, sa ma uit la Ramnicu Valcea si sa visez cu ochii deschisi.
Scoobytza

joi, 1 iulie 2010

O dimineata superba cu Vrajitoarea din Portobelo

E joi. M-am trezit mai devreme decat deobicei. Imi place soarele care m-a mangaiat in somn. E vara, e 8 si jumatate si trebuie sa ma pregatesc pentru munca. Ascult muzica.

De cateva zile am inceput sa citesc doua carti superbe - prima este un ghid despre o tara pe care mi-ar placea sa o vizitez, iar cea de-a doua este "Vrajitoarea din Portobelo" a lui Paolo Coelho. Povestea lui Coelho imi place extraordinar de tare, desi nu am terminat cartea. In prim-planul povestii se afla tanara Sherine care isi spune Atena. Femeia se afla in cautarea sinelui tocmai in Transilvania pentru ca Atena a fost adoptata inca de cand avea cateva luni de o familie bogata din Liban. Felul in care este construita imaginea Atenei imi place. Incetul cu incetul incep sa descopar personajul principal al cartii prin prisma marturiilor celor care au cunoscut-o> fostul sot, un preot, mama adoptiva, mama naturala, un ziarist...

Toti creeaza o imagine a Atenei, Vrajitoarea din Portobelo.

Scoobytza