Un fel de poveste...

Noapte de vara. Un geam deschis, la etajul II al unui bloc situat intr-o zona rezidentiala a orasului B. O fata cu parul lung, negru, statea in pat. Privea cu ochii in tavanul alb al camerei.

"Oare cum de m-am transformat intr-o alta persoana? Cum de am ajuns sa imi pese atat de putin? Sunt egoista? Da, cred ca sunt. Intr-un mod absolut stupid. Sunt egoista pentru ca vreau. Sunt egoista pentru ca m-am saturat sa fiu generoasa, pentru ca m-am saturat sa ofer tot ceea ce e mai bun din mine, fara sa primesc nimic in schimb! Maine o sa il revad din nou. Nu imi pasa. Nu l-am mai vazut de atata vreme. M-am transformat in altcineva? Nu, nicidecum.", gandea Maria.

Nu a reusit sa doarma toata noaptea. Intreaga noapte s-a foit intre cearceafurile patului, ii era frig, ii era cald. Nu putea dormi. Stia ca totul are legatura cu el, cu acea zi, cu ceea ce urma sa se intample. Maria urma sa isi reintalneasca tatal. "Nu l-am mai vazut de atata vreme. Oare o sa ma mai recunoasca? O sa recunoasca femeia de 25 ani, candva copila de 10 ani. Da, de 15 nu ne-am mai vazut", isi spuse.

Pierduse prea multe din viata ei. Marian S. era tatal Mariei. Nu o mai vazuse de cand a intrat in inchisoare. Totul era o greseala. Nu stia de ce a ajuns acolo, el era nevinovat. L-au acuzat de o crima pe care nu a comis-o. Intr-o duminica dupa amiaza, politistii au venit la usa lui si, in fata Mariei, l-au arestat. I-au spus ca el este principalul suspect in cazul crimei lui H., un individ pe care Marian l-a cunoscut in treacat.

Maria: "Oare o sa ma mai recunoasca?", un ultim gand inainte de ca somnul sa se astearna peste genele ei. Maine, de fapt astazi, pentru ca trecuse de 12 noaptea, Maria urma sa isi revada tatal. Marian va iesi de pe porta unei inchisori dupa 15 ani.


(va urma)

PS: Dragi cititori, va rog sa imi comentati si sa imi dati idei pentru o continuare a acestei povesti.

Scoobytza