marți, 22 septembrie 2015

CC Cream de la Farmec, "happiness" pentru piele

In urma cu cateva luni, am facut un curs de make-up, iar asta m-a facut sa fiu din ce in ce mai pasionata de acest domeniu. Deocamdata, am experimentat machiajul pe mine si pe prietenele mele, insa sper ca in timp sa imi dezvolt abilitatile in acest domeniu.

Tocmai pentru ca make-up a devenit o pasiune, am incercat CC Cream-ul Happiness lansat de Farmec in urma cu cateva luni. Prima data cand am incercat acest CC Cream a fost de opt martie. Atunci am primit o mostra de la angajata Farmec din magazinul de pe strada Bucuresti si mi-a placut, insa nu am avut nuanta potrivita tenului meu.

Asa ca, in week-end, cand am fost la Auchan am achizitionat CC Cream-ul Happiness de la Farmec -nuanta Light. Pot sa va spun ca sunt foarte multumita de aceasta crema dupa 2-3 zile de folosire. Practic, acesta uniformizeaza culoarea pielii, iar in momentul in care este aplicata intr-un strat mai mare atunci capata acoperie medie intocmai ca un fond de ten.  Imi place si mirosul CC Cream-ului, de fructe de padure, si faptul ca intra rapid in piele, iar tenul meu nu ramane unsuros.

•Scoobytza


sâmbătă, 4 aprilie 2015

Jurnalul Annei Frank - o poveste emotionanta din cel de-al Doilea Razboi Mondial


M-am nascut in 12 iunie 1987, iar in ziua in care am implinit 13 ani am primit cadou de la diriginta mea un frumos jurnal portocaliu. Pentru mine, acea zi a fost cea in care am inceput cu adevarat sa scriu. Inca de mica am incercat sa scriu si sa rescriu povesti pe care le-am auzit la scoala sau pe care le-am citit, insa acea zi, 12 iunie 2000, a fost cu adevarat una speciala. Inca mai am jurnalul din acea perioada, jurnal pe care l-am continuat, evident in alte caietele, carnetele si in anii urmatori. Am scris mult in jurnalele mele, am scris despre primul sarut, despre animalele de casa pe care le-am avut, despre parinti, despre ceea ce credeam eu ca este iubirea, despre faptul ca imi doream sa fiu jurnalista (si am fost) sau scriitoare. Jurnalele mele au continut o mare parte din visele adolescentei. Insusi acest blog este un loc in care gandurile si emotiile mele s-au asternut.

Anne Frank s-a nascut in 12 iunie 1929 si (ce coincidenta!) la varsta de 13 ani, in anul 1942, a primit cadoul un jurnal. Acest jurnal a fost alaturi de ea, in cei doi ani, din iulie 1942 pana in 1 august 1944, in care familia Frank (familie de origine evree) s-a ascuns intr-o anexa a fabricii, detinute candva de capul familiei Otto Frank.  Memoriile Annei sunt de-a dreptul emotionante. In zilele de dinaintea intrarii in Anexa, Anne era doar o copila de 13 ani, cu o viata obisnuita, o copila preocupata de jocuri, cadouri si de citit. Pe parcursul celor doi ani petrecuti in Anexa, vedem cum este trait Razboiul din ascunzatoare atat de Anne, cat si de cei sapte oameni care se afla ascunsi alaturi de ea acolo. Timpurile sunt grele, insa prietenii lor reusesc sa ii aprovizioneze la inceput cu hrana suficienta, insa pe masura ce vremea trece in Anexa se instaleaza tensiunea, certurile, alaturi de neajunsurile produse de lipsa mancarii. Sunt zile in care cele doua familii prezente in Anexa raman fara unsoare, mananca zile intregi numai spanac sau numai cartofi. Se remarca interesul familiilor Frank si Van Daan pentru studiu, Aceastia isi achizitioneaza cu ajutorul protectorilor pe care ii au cursuri prin corespondenta, iar cei trei copii, Anne, Margot si Peter, dedica mare parte din timpul lor liber studiului in limbile engleza, franceza, olandeza. Copiii sunt incurajati sa invete istorie, geografie, stenografie astfel incat o data cu terminarea Razboiului sa se poata reintoarce la scoala. In volum, ne sunt prezentate si intrebarile Annei legate de sexualitate, apropierea ei de Peter Van Daan, dar si impotrivirea fata de modul de a gandi al parintilor. Cei doi ani petrecuti in Anexa sunt grei pentru fiecare dintre cei opt locuitori, iar acestia au reguli legate de zgomot, vorbit, mersul la toaleta si multe altele.  Principala legatura cu lumea de afara este pentru cei opt radioul. Acesta starneste in randul lor discutii legate de politica si razboi si le da speranta ca ziua "Debarcarii" va veni, iar ei vor putea parasi Anexa."Jurnalul Annei Frank" este un volum absolut emotionant pe care il recomand din toata inima.

Scoobytza

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Vinerea intre fete

Ce poate fi mai fain decat sa iesi intr-o vineri seara cu prietenele tale? In general, fetele atunci cand sunt intr-o relatie stabila, de lunga durata, isi cam abandoneaza prietenii si prietenele pentru amicii iubitului. Eu am incercat sa gasesc mereu un echilibru intre aceste lucruri si, drept urmare, in aceasta seara am avut o intalnire cu gasca mea de fete. It was so much fun!!!

Vorba aia: "nu stiu altii cum sunt, dar eu"... Eu ma simt foarte bine atunci cand ies cu fetele si povestim de ale noastre... ca, nah, suntem gagici si ne place sa vorbim, sa povestim despre una alta. Ma bucur ca niciodata nu mi am lasat prietenele pe ultimul plan si ca am la cine apela in caz de orice problema. E atat de important sa ai cu cine impartasi toate bucuriile, tristetile, implinirile sau dezamagirile din plan profesional si personal.

Pentru ca ne place sa fim impreuna si sa povestim avem intalnire in acelasi loc, o data la cateva saptamani, si, chiar daca uneori nu vorbim foarte des, de fiecare data cand ma vad cu ele am sentimentul ca abia ieri le-am vazut. Asta e un fel de dedicatie de dragoste, de prietenie pentru fetele mele care sunt acolo cand am nevoie si cu care rad in continuu....

Da, da...stiu, eu vorbesc cel mai mult de la masa, chiar daca m-am lasat de presa, dar e atat de fain sa fiu cu voi incat nu ma pot opri din povestit si pentru asta va multumesc! Va multumesc ca sunteti prietenele mele si ca, din cand in cand, avem vineri seara, vinerea fetelor in care radem si ne amintim de una-alta.

Era o vorba: "Prietenia e bratara de aur". Ei bine, pentru mine este mult mai mult.

Fetelor, va iubeste Scoobytza voastra!!!

•Scoobytza


joi, 24 octombrie 2013

Bucurii din viata

Incep aceasta postare fara sa stiu prea multe despre ceea ce vreau sa va impartasesc. Zilele trecute, ma gandeam la micile bucurii pe care ni le ofera viata. Stiu si sunt constienta ca fiecare om, chiar si acela care pare sa le aiba pe toate, are probleme, probleme pe care noi, cei din jur, nu avem cum sa le cunoastem. Nu stiu nicio persoana din jurul meu care sa nu fi suferit macar o data in viata sau despre a carui viata sa nu se poata scrie un roman... Si tocmai din acest motiv vreau sa va intreb... Ce bucurii aveti in viata? Care sunt lucrurile simple care va fac fericiti?

Pentru mine, fericirea este atat de importanta... la fel de importanta ca si libertatea. Micile mele bucurii sunt, uneori, superficiale, dar fara ele viata mea nu ar mai fi la fel. 
O bucurie in viata mea o reprezinta faptul ca am pe cineva alaturi care ma iubeste, ca am o familie frumoasa, cu defecte, dar in care ma simt bine. Prietenii mi s-au filtrat de-a lungul timpului, insa cei care imi sunt aproape sunt cei mai buni si ei constituie una dintre bucuriile vietii mele.
Iubesc muzica, dansul si o bucurie pentru mine este faptul ca pot asculta in fiecare dimineata, chiar daca sunt somnoroasa sau prost dispusa muzica in castile de la telefon. 
In urma cu cateva luni, nu credeam ca o sa ma atasez de un catel...asa ca micuta Emma cu care ma laud peste tot reprezinta si ea o bucurie. Iubesc sa ma joc cu ea in fiecare dupa amiaza cand vin acasa, de la lucru si sa o vad cum ma urmareste disperata prin casa dimineata cand ma pregatesc de plecare.

Coca-cola. Sunt o mare iubitoare a acestei bauturi si fiecare gura de Cola imi aduce o bucurie.  
Iubesc la nebunie sa ma uit la seriale sau la filme. 
Am doua obiecte foarte dragi, de care nu ma despart aproape niciodata...:)) Este vorba de laptop si telefon pentru ca laptopul este acel obiect care ma ajuta sa imi astern gandurile pe blog sau in documente word. Telefonul ma ajuta sa iau legatura cu oamenii cei mai dragi din viata mea si, in special, cu surioara mea.

Voi ce bucurii aveti in viata?

• Scoobytza

marți, 20 august 2013

Blogger si pe telefon

Ha,ha,ha....Mi am instalat aplicatia pentru mobil ca sa pot scrie pe blog si pe telefon....this is so coooooollll!:)

Scoobytza

Ce ati face daca v-ati da demisia?

În urmă cu trei săptămâni, m-am despărțit prietenește de ceea ce a însemnat presa și mi-am propus să învăț cât mai multe pentru a-mi face un viitor mai frumos. Nu am scris atunci foarte multe și nici nu am dezvăluit prea mult despre motivele pentru care am ales să despart de presă. Am ales să fac acest lucru pentru că vreau să îmi termin cu bine doctoratul și pentru că vreau să îmi dedic mai mult timp mie. Vreau să citesc mai mult, vreau să învăț mai bine italiană și, de ce nu, să scriu mai mult pe acest blog, care în ultimii ani a fost cam neglijat...

Săptămânile care au trecut de după demisia mea au fost unele pline, am avut tot timpul ocupație și lucrul ăsta mi-a plăcut mult pentru că vreau să fac multe lucruri și știu că pentru asta trebuie doar să mă mobilizez mai mult. 

Primele săptămâni după demisie mi le-am dedicat unui internship, familiei și m-am relaxat. Voi ce ați face dacă v-ați da demisia? Cum ați petrece acel timp liber de până la găsirea unui loc nou de muncă?

Scoobytza