Trebuie sa privim cu atentie lumea in care traim. Nu se stie niciodata ce surpriza vom avea! Numai cunoscand ceea ce ne inconjoara vom afla ce este viata si care este telul nostru in viitor... Bucatele desprinse din viata mea.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Primul meu jurnal
Primul meu jurnal l-am primit in 12 iunie 2000 atunci cand am implinit 13 ani. Era ziua de dinaintea mutarii mele de la Sfantu Gheorghe in Ramnicu Valcea, iar micul jurnal cu cheita l-am primit de la diriginta mea de pe atunci, Claudia Ursache, cea care m-a incurajat sa imi scriu gandurile in el. L-am pastrat ca pe o mare comoara si, uneori, intre caiete, carnete si o multime de alte jurnale il regasesc si citesc din paginile lui. Citesc ca sa imi aduc aminte cine era Cristina de pe atunci si cine este Cristina de acum. Da, acel jurnal inglobeaza atatea lucruri frumoase, dar si unele mai triste pe care le-am trait, inglobeaza amintiri despre mutarea mea in Valcea, mutare pe care nu mi-am dorit-o sub nicio forma, moartea iepurasului meu Țuți Inimioară, dar si despre felul cum m-am pregatit sa fiu admisa la Scoala "Take Ionescu" din Ramnicu Valcea si cum m-am adaptat acolo. E o comoara nepretuita acest jurnal scris la 13 ani, motiv pentru care am decis sa redau cateva pasaje din el.
"12.06.2000 Azi este ziua mea de nastere si azi am fost cea mai fericita persoana din lume. Azi ma simt foarte bine. Azi am inteles ca colegii mei tin la mine si eu la ei. In aceasta frumoasa zi ca colegii mei sunt cei mai buni. Ii multumesc lui Dumnezeu da stiu ca in ei am adevarati prieteni. Mi-am luat la revedere de la majoritatea profesorilor. Toti m-au sarutat pe obraji. Sunt fericita. Am primit o multime de cadouri, iar acest jurnal este unul dintre ele. Multumesc, dragi colegi, draga diriginta, draga doamna invatatoare, dragi profesori. Multumesc! Nu va voi uita niciodata..."
"13.06.2010 Azi am plecat din Sfantu Gheorghe definitiv. Mi-am luar adio de la d. diriginta, d. invatatoare si de la Anamaria. Drumul a fost lung si plictisitor. M-am gandit sa expediez cateva scrisori pentru cei ce-mi sunt dragi in Sf.Gheorghe. Am ajuns cu bine, insa si acum pe la 11-11.30 cand scriu in acest jurnal privesc cu teama viitorul in care nu-i voi avea alaturi pe elevii clasei I B. Imi e dor de ei si ii iubesc mult, foarte mult. Maine voi expedia scrisori catre Ana, diriga d.inv, d.prof. de romana"
"29.07.2000 Azi am mers la cabana nasului meu. Peisajul de aici este foarte frumos. Am vazut un huhurez (pasare). Georgiana s-a speriat de o soparla. De aici se aude sursurul Sasei ca o melodie. Odata Pusi mi-a spus ca ar vrea sa exploreze un loc de vis, astazi eu voi explora un loc de vis. Cristina 2 tocmai mi-a facut un scandal, a facut-o pe Georgi tiganca, iar eu am aruncat cu un lemn in ea. Nici nu a atins-o lemnul si a plecat acasa miorlaind. Nu merg la nasul si cred ca se va intoarce. Am si eu mandria mea. Cand ii cere Cristina 2 iertare lui Geon atunci imi cer si eu iertare. Nasu a prins pesti. Ne intoarcem"
"1.08.2000 Azi a venit tati la Saliste si am aflat ca ieri a murit iepurasul meu Pirvu Rica Inimioară Țuți. De ce ai murit? Iti promit ca te voi razbuna iepurasul meu. Te iubesc si te voi iubi mereu, nu te voi uita. Si nu voi uita dimineata in care ai murit 31.07.2000 la un an de viata. Mereu vei avea un loc special in inima mea. Nu pot sa cred ca ai murit. Mi-e foarte dor de tine, copilul meu. Țuți as fi vrut sa fiu alaturi de tine macar in ultimele clipe. Țuți, tu ai inima mea in intregime. Te-am iubit si te voi iubi mereu. I love you!!!"
"1.09.2000 Azi este prima zi de scoala. Tati mi-a cumparat un pix super. Poti scrie, poti face balonase, iar cand scrii se aprinde beculetul din el si poti stampila cu el"
--- Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile pe care le-am scris in micul meu jurnal din copilarie. Am fost un copil frumos cu multe vise, iar acest copil inca mai traieste in mine. Iubeam animalele, in special acel iepuras de camp care mi-a facut copilaria mai frumoasa si cu care am atat de multe amintiri frumoase. Imi placea sa cant, sa dansez, incercam sa o protejez pe sora mea de oricine indraznea sa ii spuna un cuvant urat, ma jucam, invatam cu spor, trimiteam scrisori, mi-era dor de colegii de clasa, de Sfantu Gheorghe, de prietenii de acolo, in special Ana si Pusi. Atat de copila eram. Si e atat de frumos sa imi aduc aminte de fetita cu parul scurt care statea in prima banca pentru ca era tare pitica. :))
Scoobytza
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Condoleante pentru Pirvu Rica Inimioara Tuti. Din pacate, Pirvu Rica Inimioara Tuti te-a lasat singura in lumea asta rea, chiar atunci cand aveai mai mare nevoie de el(Pirvu Rica Inimioara Tuti). Vezi prin jurnal, nu cumva ati mancat in ziua in care a decedat Pirvu Rica Inimioara Tuti, tocanita dintr-un pui ciudat mai mare? Pirvu Rica Inimioara Tuti, odihneste-te in pace in raiul animalelor.
Da, buna idee:)) Recunosc ca nu m-am uitat sa vad daca am mancat un pui mai ciudat.:)) Poate acum o sa dezleg misterul mortii unui animal de casa pe care l-am avut in clasa a VI-a. Iti multumesc pentru sugestia extraordinara.:))
Ce dragut! :-)
Eu tin jurnale din toamna lui 1991, dar le-am 'sigilat' pe toate, pt ca exista un risc la integritatea lor.
In anii adolescentei, recitindu-le, le-as fi 'rupt', cum am rupt o gramada de 'inutilitati' din copilarie.
Asa, sigilate, raman acolo toate si, poate-poate, eu insumi sau altcineva, peste cine-stie-cati ani le va putea citi.
Eu l-am mancat pe Pirvu Rica Inimioara Tuti!!! Ha, ha, ha!!!
Trimiteți un comentariu