Pentru ca imi place. Pentru ca iubesc adrenalina, stresul, dar si momentele relaxante in care stau pe terasa redactiei si rad cu colegii sau ma gandesc la ceea ce urmeaza sa fac sau sa scriu azi. Pentru ca o data la cateva zile ma intreb: "Oare ce sa mai scriu astazi?". Pentru ca zilele nu sunt intotdeauna la fel si pentru ca un text scris frumos, cu suflet ma face fericita. Pentru ca inca imi place sa vin dimineata la birou.
Saptamana asta a fost una grea pentru mine. Au fost alegeri la Universitatea Babes-Bolyai, dezbateri, apoi, ieri, dupa amiaza am mers la Tarnita ca sa scriu despre cei trei oameni gasiti pe fundul lacului. Da, stiu. Suna ingrozitor sa spui: Am fost acolo cand oamenii aia au fost scosi din lac. Pentru un om obisnuit poate parea ingrozitoare detasarea pe care o capeti fata de evenimente de genul asta atunci cand esti ziarist. Ideea e ca la momentul in care tu esti acolo, trebuie sa iti tii sentimentele in frau, sa iti faci meseria, iar cand ajungi la birou sa scrii ceea ce ai vazut. Mai departe, fiecare dintre noi, cand ajunge acasa se gandeste la ceea ce a vazut, la ceea ce a simtit...
Vineri a fost o zi ingrozitoare pentru mine. Dimineata am venit la birou, oamenii nu imi raspundeau la telefoane. Aveam de facut mai multe interviuri. Raspunsurile nu soseau in timp util. M-am certat cu unul dintre colegii mei, desi nu sunt genul de om certaret. Simteam ca explodez de suparare si de frustrare. Tigara fumata pe terasa statea intr-o mana subtire si tremuranda. Sunt curioasa cum aratam in fata unui om care ma priveste din exterior. Apoi, am primit vestea cu oamenii de la Tarnita. Am plecat, nu m-am gandit prea mult, iar ajunsa acolo am dat de rude indurerate, de tristete. Mi-am facut treaba apoi la ziar. Ieri a fost o zi ingrozitoare sau, cel putin, asa mi se parea mie. Stiu ca intotdeauna o sa reusesc, ca nimic nu e atat de rau cum imi pare in momentele in care cred eu ca nu imi iese subiectul, dar totusi uneori lucrurile astea ma afecteaza. Pun suflet in ceea ce fac si cred ca asta e bine. Ziua de ieri pe care o consideram atat de urata si-a schimbat cursul dupa ce unul dintre oamenii pe care ii apreciez eu cel mai mult si pe care ii respect mi-a spus atat: "Bravo!" Restul nu a mai contat.
Imi place ceea ce fac. Imi place presa si eu nu o vad atat de neagra si urata cum poate o fac altii. Imi plac zilele mele la redactie. Imi plac zilele insorite cand ajung la birou, imi iau doza obisnuita de cola si il rog pe vreun coleg sa stea cu mine la soare, sa povestim. Pentru mine lucrul la ziar nu este ceva obisnuit. Mi se pare mult mai "cool" sa lucrezi la ziar decat intr-o multinationala sau intr-o banca unde, cum imi spunea o prietena, nu ai libertate de miscare.
Scoobytza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu