22.12.2007, 23.21
Dragul meu jurnal,
În urmă cu o oră şi jumătate sau chiar mai mult timp am făcut un accident de maşină. Mihai (fostul prieten al lui Pissy) a intrat cu maşina într-o Dacie sau... Dacia a intrat în noi. Totul s-a întâmplat într-o fracţiune de secundă. M-am uitat în jos, apoi în faţă şi la Mihai, timp în care am simţit că ne-a lovit ceva, iar Mihai a tras de volan. Am simţit că mi-a stat inima în loc. A fost al doilea accident al lui Mihai într-o săptămână. Plus că în aceaşi perioadă a avut şi Adi "Pizza Cent" accident. (...)
Am avut o zi frumoasă în afară de asta:
- m-am întâlnit cu Crissu şi cu Clau
- am vorbit de revelion la un suc, la pizza
- Am vorbit cu Razvan
- am primit 50 de euro de la mami şi am fost cu Georgi să îşi cumpere ceva pentru revelion.
03.01. 2008
M-am tot ciondănit cu Crissu, însă mi-a plăcut Revelionul de anul ăsta. Am avut şi mici aventuri. Ne-am bătut cu zăpadă, am făcut un om de zăpadă şi am încercat să îl oprim pe MIhai să se suie beat la volan, am ascultat muzică, am dansat, am povestit, mi-am făcut noi prieteni. Ne-am plimbat noaptea prin Olăneşti.
16.06. 2008
Am ajuns în Boston, sunt la Hostel International. Aştept să facă Luiza duş. Mai mare ghinion nici că putea avea vreodată cineva. Am schimbat trei avioane, ne-am pierdut bagajele, iar când am ieşit din aeroport ploua. Din fericire, am ajuns cu bine la hostel. Un tip care se ocupa de predarea bagajelor ne-a îndrumat. Hostelul e îngrozitor. Stăm într-o cameră cu cinci fete. O să dormim împreună eu şi Luiya decât să stăm în paturi separate... Mai sigur aşa!
17.06.2008
(...)Am cunoscut o fată din Ucraina aseară. Şi ea, la fel ca noi, a avut mai multe întârzieri cu avionul şi a ajuns greu. Împreună cu ea şi cu Luiza am împărţit o conservă de ton şi amarul sosirii. Încă nu îmi vine să cred că după tot ce am păţit prin cele patru aeroporturi, în Boston ploua. Am rugat-o pe prietena noastră ucraineancă să ne trezească la ora 5.30 şi la câtă engleză a înţeles ea, ne-a trezit la patru şi jumătate, dar nu mai contează asta. Aşteptăm în holul hostelului. Micuţa Luiza a dormit pe o canapea înconjurată de bagajele noastre de mână. Eu scriu. Aştept să mai treacă vremea. În Boston e cinci dimineaţa, iar acasă este ora 12.00. Cu toate că tipul de la recepţie a fost drăgut, condiţiile nu se compară cu niciun hotel din România (...) Nimic nu se compară cu mirosul de şosete murdare şi cu aerul închis pe care l-am respirat la Hostel International.
18.08.2008
Suntem în sălbăticie. Am văzut cum mişunau pe aici veveriţele şi nişte animăluţe mai ciudate.
13.07.2008
Mă bate gândul să rămân peste viză în State, dar nu sunt sigură că voi face asta. Îmi este un pic teamă pentru că sunt la un Ocean distanţă de casă. Sunt mult prea departe. Ascult muzica unuia dintre băieţii din Anglia, David. L-am învăţat pe Lee să măture. Nu mi-a venit să cred că nu ştie să facă măcar atât, iar de mopuit - nici la asta nu se pricepe.
Scoobytza (fragmente din jurnalul roz)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu