joi, 20 septembrie 2012

Despre prietenie...

O sa imi fie dor. Deja imi este. Ne cunoastem de cand eu aveam vreo 13 ani, iar ea 15. A fost langa mine la bine, la rau, m-a sfatuit si, intotdeauna, m-a facut sa rad atunci cand eu credeam ca nimeni si nimic nu imi poate readuce zambetul pe buze.

Pleaca. A ales sa plece in Franta. S-a luptat mult ca sa reuseasca in cariera. A lucrat la banca, apoi la o firma de constructii, a facut doua facultati in paralel, una in Franta, iar alta, aici, in Cluj. Da, maine dimineata pleaca sa lucreze acolo. Intre timp, eu o sa raman un pic mai singura. Nu de tot, pentru ca prieteniile adevarate reusesc sa treaca peste timp si distanta. Chiar si asa, o sa imi fie dor.


Iti mai aduci aminte, Alinush, draga mea, de vremurile cand asteptam autobuzul in statie si povesteam despre scoala si baieti? :)) Ce vremuri frumoase. Cand prima mea dragoste m-a lovit din plin si, apoi, m-a umplut de tristete, tu, Alina, ai fost acolo. Si eu am fost langa tine. Amintirile noastre nu o sa se stearga niciodata, iar timpul si distanta niciodata nu vor reusi sa le distruga si sa ne indeparteze.



Alina era la facultate, prin anul doi, cand eu am dat bacul. Vroiam sa ma duc la Jurnalism in Bucuresti. Nu concepeam sa imi continui studiile in alt oras si ea m-a convins sa incerc si la Cluj. Am ramas aici pentru ca mi-a placut orasul si inceputul vietii de studenta mi-a fost usurat de faptul ca aveam o prietena la Cluj cu care sa imi petrec timpul. Am locuit patru ani impreuna, poate mai mult. Apartamentul de pe strada Dunarii are impregnate amintirile noastre in toti peretii. Balconul si bucataria sunt locurile unde povesteam cel mai mult, unde radeam. Apartamentul de pe Dunarii e plin de amintiri, chefuri, rasete, povesti de fete. O sa imi fie dor de tine. La fel de mult dor o sa simt ca si atunci cand ma gandesc la sora mea.

Alinush draga, iti doresc tot binele si sper sa fie bine in Franta. Abia astept sa te vizitez si sa radem impreuna de oamenii de acolo, de experientele tale. O sa imi fie un dor MAXIM! Sper ca Orange-ul sa aiba cat mai multe optiuni cu minute internationale, iar Skype-ul  si Messengerul sa functioneze fara intrerupere numai ca sa povestim la fel de des ca si acasa.

Si, in caz ca nu stiai, TE IUBESTE, prietena ta Scooby.

Scoobytza

sâmbătă, 4 august 2012

Ce filme am mai vazut :)

A venit week-end-ul si vreau sa va arat, prin intermediul trailerelor, ce filme am mai vazut si mi-au placut.:)

1. Lista lui Schindler - Nu are rost sa ii fac vreo descriere pentru ca este un film prea bun despre care toti am auzit. Eu dupa ce am vazut filmul, care m-a impresionat extraordinar de mult, mi-am cumparat cartea cu acelasi nume a lui Thomas Keneally pe care o citesc cu mult interes.:)



2. Fantasma de Buenos Aires - un film destul de dragut, o semi-comedie despre o fantoma cum insusi titlul filmului ne transmite.



3. Lol - o comedie americana destul de simpatica. In rolurile principale sunt Miley Cirus si Demi Moore.





Scoobytza


vineri, 3 august 2012

Look of the day:)


marți, 17 iulie 2012

Vremuri frumoase

Mi-e dor...
de zilele frumoase din studentie cand locuiam cu prietenele mele, mi-e dor de America si de indrazneala pe care am avut-o cand, impreuna cu Luiza,  am plecat in lume...
Simt un dor nebun fata de tot ceea ce a reprezentat copilaria mea si simt, de multe ori, ca nu ma identific cu viata de adult...

Scoobytza

sâmbătă, 30 iunie 2012

Day 3 @ The Londoner

Vineri a fost a treia zi de la deschiderea pub-ului englezesc The Londoner si... a fost foarte fain. Muzica buna, bere, cocteilurile casei si multi, multi oameni frumosi. Cum sa nu iti placa acolo? De serviciu la bar, ieri, a fost Arnold care iti prepara niste cocteiluri "de mori", iar de servit s-au ocupat simpaticele Andreea si Ana, doua pustoaice faine cu un zambet larg pe buze.

Au fost multi, multi oameni aseara, insa cei trei s-au descurcat foarte bine si au facut fata comezilor. In seara asta, urmeaza o noua noapte cu specific englezesc la The Londoner, iar maine doritorii pot urmari finala Campionatului European de Fotbal. Si pentru ca am fost aseara pe la bar, am decis sa va arat si cateva poze de acolo.:)






vineri, 29 iunie 2012

The Londoner, un loc drag mie

Oameni buni si dragi, mari cititori de bloguri sunt happy. De ce? Pai... de vreo doua zile, in Cluj-Napoca, pe Emile Zola, nr. 5, s-a nascut pubul englezesc The Londoner. E un local frumos, plin de oameni faini si cu o atmosfera cum numai in Anglia poti gasi. Preturile sunt decente, puteti gasi "berea casei" - Londoner si puteti degusta cateva zeci de cocteiluri pe care nu le veti mai intalni in niciun alt bar din Cluj.

The Londoner are un design cu totul inedit. Aici, puteti sa va "plimbati" cu autobuzul turistic rosu care numai prin Londra circula si sa admirati o piateta specific englezeasca. Cum? Pur si simplu. Baietii de la The Londoner au avut grija sa aduca in Cluj un local ca o boare de aer racoros si englezesc pentru ca au creat un separeu asemenea unui autobuz englezesc, iar pe peretele din apropiere au realizat o pictura a unei piatete din Londra. Intr-un alt separeu, esti pe podul de deasupra Tamisei si admiri din departare Big-Ben-ul. Cum sa nu te simti ca in Anglia, cand ai si un Fan Zone cu caricaturi ale unor fotbalisti celebri care joaca la echipe englezesti? Si pentru ca un pub englezesc nu are cum sa fie asa ceva fara bere englezeasca, cei doi baieti care se ocupa de bar au avut grija sa ofere clientilor posibilitatea de a gusta cele mai bune beri de la "mama lor" la niste preturi, zic eu, destul de bune.

Pentru cei pe care i-am facut curiosi, va pot spune numarul de telefon pentru rezervari de la The Londoner care este 0727 77 96 07. Fotografii puteti gasi AICI.

luni, 11 iunie 2012

Un sfert de secol...

25 de ani. Implinesc 25 de ani si ma simt la fel de copila ca si cum as avea 18 ani... Anii care au trecut au fost frumosi si sper ca si viitorii 25 sau 50 sa fie la fel de faini. In 12 iunie 1987, la ora 1 dimineata, bunica mea plangea. Era asistenta la pediatrie si asista la nasterea primului nepot: eu. A plans cand m-am nascut. Avea emotii.

Inca de cand eram copila m-am obisnuit ca ziua mea sa fie cea mai importanta. Le-am povestit colegilor mei ca pentru mine ziua mea e cea mai importanta din an si chiar asa simt. Asa am fost educata. Mereu de ziua mea, parintii mei mi-au aratat cat de important a fost momentul in care am aparut. La fel au procedat si cu sora mea. Nu stiu cat de multe am realizat pana acum, dar imi doresc ca viata mea sa fie in continuare plina de impliniri. Imi doresc ca viitorul meu sa fie unul frumos, imi doresc sa port mereu un zambet pe buze si sa nu ma schimb niciodata ca om. De ziua mea imi doresc sa am prieteni frumosi langa mine, oameni care sa ma iubeasca si care sa ma faca fericita. De ziua mea sper ca soarele sa imi zambeasca si sa fiu vesela.




Si pentru ca peste mai putin de o ora va fi ziua mea...

Scoobytza