duminică, 30 septembrie 2007
Obosita de oameni obositori...
In seara asta nu mai suport. Ma dor capul si gura...De fapt, nu pe mine ar trebui sa ma doara, ci pe prea "draguta" mea vecina care m-a trezit in seara asta si care vorbeste atat de tare incat am ajuns sa cred ca in curand voi surzi....Pentru cei care nu stiu...vizitati-mi casa...
sâmbătă, 22 septembrie 2007
Spune NU drogurilor!!!
In urma cu cativa ani mai multe trupe romanesti au lansat o campanie numita "Spune nu drogurilor". Azi si eu spun acelasi lucru. Dragii mei, cunoscuti sau necunoscuti, spuneti nu drogurilor. Documentati-va, cititi despre ele, dar niciodata sa nu le incercati...
De ce?
Uneori ma intreb de ce? De ce ne place sa ne complicam viata? De ce ne putem tot felul de intrebari inutile? De ce atunci cand lucrurile merg bine in viata noastra simtim nevoia de a le complica? De ce nu ii apreciem niciodata pe cei care ne iubesc si de ce ii iubim pe cei care nu simt nimic fata de noi?
De ce alergam intr-un desert al minciunii, al urii? De ce ne pierdem increderea in noi in cele mai nepotrivite momente? De ce nu suntem alaturi de prietenii nostrii atunci cand le este greu? De ce distanta ne desparte? De ce trebuie sa facem alegeri? De ce nu spunem ce simtim? De ce ne ascundem dupa un deget? De ce nu spunem ce ne deranjeaza? De ce suntem curajosi sau lasi? De ce iubim, iertam sau uram? De ce suferim? De ce existam? DE CE? DE CE? si iar DE CE?
Pentru ca suntem OAMENI si suntem supusi greselii.
Nu incerca niciodata sa raspunzi acestor intrebari. Sunt niste intrebari retorice care, poate, ne-au trecut prin minte tuturor...
Cristina PIRVU
De ce alergam intr-un desert al minciunii, al urii? De ce ne pierdem increderea in noi in cele mai nepotrivite momente? De ce nu suntem alaturi de prietenii nostrii atunci cand le este greu? De ce distanta ne desparte? De ce trebuie sa facem alegeri? De ce nu spunem ce simtim? De ce ne ascundem dupa un deget? De ce nu spunem ce ne deranjeaza? De ce suntem curajosi sau lasi? De ce iubim, iertam sau uram? De ce suferim? De ce existam? DE CE? DE CE? si iar DE CE?
Pentru ca suntem OAMENI si suntem supusi greselii.
Nu incerca niciodata sa raspunzi acestor intrebari. Sunt niste intrebari retorice care, poate, ne-au trecut prin minte tuturor...
Cristina PIRVU
sâmbătă, 15 septembrie 2007
Drogul te aduce la disperare?
Drogul te aduce la disperare?
Ieri, o zi frumoasa in mirificul oras Cluj Napoca. Dupa ce am terminat de scris, am plecat tiptil-tiptil spre casa ca doar imi ajunsesera cele cateva ore de plimbari, dat telefoane si scris pentru redactia unui ziar, Asa incat, am pornit la drum. In timp ce treceam pe un pod, ametita, cum imi sta in obicei, am fost oprita de o tanara de vreo 20 de ani. Am privit-o ciudat ( doar nu in fiecare zi ne opreste cineva pe strada ) si am asteptat sa ma intrebe de cine stie ce locatie. Nu a fost asa. “Ai cumva o tigara?” – au fost cuvintele pe care le-am auzit din gura fetei.
Raspunsul meu a fost nu. (cei care ma cunosc stiu ca eu fumez rar si ca atunci cand o fac mai mult ma prostesc) Intalnirea cu tanara ce parea disperata dupa o tigara m-a facut sa reflectez. Oare si eu voi ajunge asa? (Marturisesc ca, uneori, ma gandesc la viata mea in viitor ca aceea a unei jurnaliste singuratice, divortata si fumatoare )
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da. Nu am experimentat niciodata drogurile, insa am cunoscut un om care a facut asta. L-am cunoscut la un centru antidrog, unde ne-a povestit experienta sa dureroasa. A pierdut totul din cauza drogurilor. Si-a pierdut mama, disperata sa-l aduca pe calea cea buna. A fost parasit de prietenii lui, iar iubita sa s-a indepartat de el. Era student la o facultate din Bucuresti cand a inceput sa se drogheze. La inceput, era intr-un club, iar prietenii lui fumau marijuana. A fumat si el. Cu timpul s-a apucat de droguri mai “grele” si asa a pierdut totul. A incercat sa se lase, dar durerile erau prea mari. De fiecare data cand nu isi lua doza, intra in sevraj. Avea ameteli, stari de voma si il dureau toate partile corpului. Pentru a face rost de bani a inceput sa fure banii din casa parintilor. Asa si-au dat seama si parintii lui, ca Mihai (cum se numeste tanarul), s-a schimbat. Avea crize de isterie cand nu isi lua doza. Intr-o zi, mama lui a aflat si a incercat sa il ajute. L-a internat intr-un centru de dezintoxicare din Bucuresti unde i se facea un tratament cu metadona, dar in timp ce fiul ei se afla in spital, femeia a murit. Asa si-a pierdut Mihai mama.
L-am cunoscut pe Mihai in urma cu 4 ani la un centru antidrog. Avea o masca pe fata si nu se mai droga de o jumatate de an. Era mandru de el. Mi-a povestit despre experienta lui si ne-a sfatuit, pe mine si pe cei care ma inconjurau, sa nu ne drogam niciodata pentru ca el a pierdut tot.
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da!
•Cristina PIRVU
Ieri, o zi frumoasa in mirificul oras Cluj Napoca. Dupa ce am terminat de scris, am plecat tiptil-tiptil spre casa ca doar imi ajunsesera cele cateva ore de plimbari, dat telefoane si scris pentru redactia unui ziar, Asa incat, am pornit la drum. In timp ce treceam pe un pod, ametita, cum imi sta in obicei, am fost oprita de o tanara de vreo 20 de ani. Am privit-o ciudat ( doar nu in fiecare zi ne opreste cineva pe strada ) si am asteptat sa ma intrebe de cine stie ce locatie. Nu a fost asa. “Ai cumva o tigara?” – au fost cuvintele pe care le-am auzit din gura fetei.
Raspunsul meu a fost nu. (cei care ma cunosc stiu ca eu fumez rar si ca atunci cand o fac mai mult ma prostesc) Intalnirea cu tanara ce parea disperata dupa o tigara m-a facut sa reflectez. Oare si eu voi ajunge asa? (Marturisesc ca, uneori, ma gandesc la viata mea in viitor ca aceea a unei jurnaliste singuratice, divortata si fumatoare )
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da. Nu am experimentat niciodata drogurile, insa am cunoscut un om care a facut asta. L-am cunoscut la un centru antidrog, unde ne-a povestit experienta sa dureroasa. A pierdut totul din cauza drogurilor. Si-a pierdut mama, disperata sa-l aduca pe calea cea buna. A fost parasit de prietenii lui, iar iubita sa s-a indepartat de el. Era student la o facultate din Bucuresti cand a inceput sa se drogheze. La inceput, era intr-un club, iar prietenii lui fumau marijuana. A fumat si el. Cu timpul s-a apucat de droguri mai “grele” si asa a pierdut totul. A incercat sa se lase, dar durerile erau prea mari. De fiecare data cand nu isi lua doza, intra in sevraj. Avea ameteli, stari de voma si il dureau toate partile corpului. Pentru a face rost de bani a inceput sa fure banii din casa parintilor. Asa si-au dat seama si parintii lui, ca Mihai (cum se numeste tanarul), s-a schimbat. Avea crize de isterie cand nu isi lua doza. Intr-o zi, mama lui a aflat si a incercat sa il ajute. L-a internat intr-un centru de dezintoxicare din Bucuresti unde i se facea un tratament cu metadona, dar in timp ce fiul ei se afla in spital, femeia a murit. Asa si-a pierdut Mihai mama.
L-am cunoscut pe Mihai in urma cu 4 ani la un centru antidrog. Avea o masca pe fata si nu se mai droga de o jumatate de an. Era mandru de el. Mi-a povestit despre experienta lui si ne-a sfatuit, pe mine si pe cei care ma inconjurau, sa nu ne drogam niciodata pentru ca el a pierdut tot.
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da!
•Cristina PIRVU
vineri, 14 septembrie 2007
In the world of crazy minds
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Ii place sa puna lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Ii place sa puna lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
In the world of crazy minds
In the world of crazy minds
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Pune lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Pune lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
marți, 11 septembrie 2007
Mi-e dor...tare dor
Undeva in lumea asta atat de mare se afla o persoana de care imi este dor. Este o persoana unica cu care mi-am impartit bucuriile si tristetile, unicul om care ma cunoaste cu adevarat care stie cum sunt eu si ce simte sufletul meu...numele ei este Cristina...la fel ca al meu si este prietena mea cea mai buna. Au trecut deja 2 luni in care nu am vazut-o si ii simt lipsa. Ii simt lipsa atat de tare incant nu ma pot abtine sa nu o strig, sa nu o spun, sa nu o scriu...As vrea sa fie langa mine... ca sa povestim, sa fim iar una alaturi de cealalta...timpul trece, iar eu tot astept...nu mai e mult...pana cand ne vom revedea
vineri, 7 septembrie 2007
Referat...peste cateva zile
Astazi timp de cateva ore am muncit pentru un referat la Sociologia Mass-Media... Il voi posta pe Blog pentru cei care, ca si mine, sunt la o facultate de jurnalism si care au nevoie de o sursa de inspiratie... Asta se va intampla insa saptamana viitoare pentru ca, mai intai, vreau sa primesc o nota pentru el...
luni, 3 septembrie 2007
Marea te spala...Si te sareaza?
In urma cu aproape 2 saptamani acesta era statusul meu de pe messenger pentru ca asteptam sa merg la Journalism Summer School. Scoala de vara a fost un succes, cred eu, insa ceva m-a nemultumit total in Costinesti...
Nisipul era plin de gunoaie, iar marea mea nu m-a spalat...Marea Neagra era chiar neagra, la propriu...mizerie si iar mizerie. Cosurile de gunoi erau atat de imprastiate incat m-am intrebat de ce mai erau puse prin "minunata" comuna devenita peste noapte oras. Cred ca locuitorii nu stiu nici ei, iar turistii din Costinesti nici atat nu cunosc...dar pana la urma ce mai conteaza ca oamenii polueaza mediul? ce mai conteaza ca natura se pierde, iar noi ramanem sufocati intr-o mare de gunoaie? Romanilor nu le pasa, iar marea nu ne mai spala, marea doar ne mai sareaza...cu o sare murdara, care incet-incet isi pierde gustul...sarat.
Nisipul era plin de gunoaie, iar marea mea nu m-a spalat...Marea Neagra era chiar neagra, la propriu...mizerie si iar mizerie. Cosurile de gunoi erau atat de imprastiate incat m-am intrebat de ce mai erau puse prin "minunata" comuna devenita peste noapte oras. Cred ca locuitorii nu stiu nici ei, iar turistii din Costinesti nici atat nu cunosc...dar pana la urma ce mai conteaza ca oamenii polueaza mediul? ce mai conteaza ca natura se pierde, iar noi ramanem sufocati intr-o mare de gunoaie? Romanilor nu le pasa, iar marea nu ne mai spala, marea doar ne mai sareaza...cu o sare murdara, care incet-incet isi pierde gustul...sarat.
Examene, examene...
A venit luna septembrie, iar studentii se ingramadesc incet-incet catre facultati...unii la restante, iar altii la mariri...Din nefericire, stresul examenelor si saptamana petrecuta la Journalism Summer School m-au impiedicat sa imi actualizez blogul...insa promit ca o sa revin cu noi informatii in curand....Pentru cei care se streseaza din cauza examenelor am o singura urare: Bafta multa si sa ne vedem la anu'!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)