Undeva in lumea asta atat de mare se afla o persoana de care imi este dor. Este o persoana unica cu care mi-am impartit bucuriile si tristetile, unicul om care ma cunoaste cu adevarat care stie cum sunt eu si ce simte sufletul meu...numele ei este Cristina...la fel ca al meu si este prietena mea cea mai buna. Au trecut deja 2 luni in care nu am vazut-o si ii simt lipsa. Ii simt lipsa atat de tare incant nu ma pot abtine sa nu o strig, sa nu o spun, sa nu o scriu...As vrea sa fie langa mine... ca sa povestim, sa fim iar una alaturi de cealalta...timpul trece, iar eu tot astept...nu mai e mult...pana cand ne vom revedea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu