La dracu!

Am super multi nervi si bineinteles ca tot din vina mea se intampla asta.

Povestea unei lacrimi

Lacrima aluneca incet pe obraz. Amintirea navalea in mintea-i. Nu stia de ce. De fiecare data cand i se intampla un lucru rau isi aducea aminte de toate celelalte care prin care a trecut. Un accident, O boala, o despartire. Cuvinte, lucruri, fapte care au marcat. Nu i s-au intamplat toate lucrurile rele din lume, insa cei din jur le-au trait. La fel si ea.

Afara era bezna. A incercat sa uite de gandurile care ii treceau prin minte. Cu mare greutate, a reusit...vrea 20 de secunde.

Mergand pe strada lacrimile-i siroiau pe fata. Isi amintea de lucruri triste, nici nu stia de ce. Erau lucruri uitate, lucruri ingropate chiar. Cel putin asta a crezut pe moment. In fata celorlalti era "the usual type". Nu ii placea sa iasa in evidenta, cel putin, nu cu lucruri rele. Nu ca ar fi reusit vreodata sa faca ceva rau. De fapt, trecea peste rautati fara sa le dea prea multa importanta sau, cel putin, asta incerca sa le arate celorlalti. In singuratate, analiza fiecare rautate, fiecare cuvant urat. Era un om sensibil, mult prea sensibil. De-ar fi reusit sa nu mai fie asa, ochii i-ar fi fost seci. Raul din ochi nu ar fi curs cu atata putere, cu atata forta incat durerea sa-i fie rasfranta pe fata.

Era o lacrima, apoi au fost doua. Trei si patru. Siroaie.

Scoobytza

Dragostea in vremea holerei & Mandrie si prejudecata

Dragostea in vremea holerei (Gabriel Garcia Marquez) & Mandrie si Prejudecata (Jane Austen) - acestea sunt ultimele carti pe care le-am citit in trei saptamani si le recomand cu caldura celor pe care, din cand in cand, ii mai preocupa si cititul.

"Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare ii amintea de fiecare data de soarta iubirilor neimplinite. Doctorul Juvenal Urbino l-a simtit de cum a pasit in casa cufundata in penumbra, unde fusese chemat de urgenta, sa se ocupe de un caz care pentru el incetase de multi ani sa mai fie urgent..." (Dragostea in vremea holerei - Gabriel Garcia Marquez)

Povestea unei iubiri care a durat vreme de 53 de ani.


Scoobytza

O saptamana in Micul meu Paris

Saptamana trecuta a fost plina pentru mine. Am fost la Bucuresti unde am participat la un congres mondial de neurologie, mi-am revazut prietenii si fostii colegi care au ales sa faca facultatea la Bucuresti si am cunoscut oameni noi.

Alex mi-a aratat stadionul de fotbal din Ghencea pentru ca am pierdut pariul. A trebuit sa scriu in fiecare zi pentru ziar si sa ma adaptez unor oameni si lucruri care, parca, au navalit peste mine.

Tipic felului meu de a fi, Bucurestiul trebuia admirat noaptea cand linistea este mai mare.M-am bucurat de arhitectura lui, de cladirile vechi.

In poza: Surioara mea, Geo

Micul Paris mi-a oferit multe bucurii. Mi-a daruit clipe frumoase cu muzica lui Cristian Vasile si m-a invatat sa mananc mancare de la McDonald's pe muzica clasica. Am ascultat jazz si muzica clasica. Si imi plac. Am dansat si am trait fiecare moment in Bucuresti.

Am deschis ochii larg, am admirat oamenii pe care i-am intalnit. Am aflat o veste minunata si am ras sincer.
Apoi, am ajuns acasa. La casa mea dulce, la taticul si surioara mea, la Crissu, la Vocea Valcii, la Clauditza. In locul si alaturi de persoanele care stiu cum sunt cand simt ca traiesc si iubesc sincer.

A fost o saptamana plina, dar as repeta fiecare moment din ea. A fost o saptamana la al carei capat am luat o hotarare care ma va ajuta sa imi indeplinesc ambitiile.

Acum am revenit in Cluj, back to reality.

(Folosirea repetitiei in acest text se vrea un procedeu scriitoricesc. Daca textul v-a ajuns in vreun fel la suflet sau v-a creat impresia ca ati trait aceste momente alaturi de mine, inseamna ca repetitia si-a atins umilul scop, iar in caz ca nu am reusit asta...trebuie sa vad unde am gresit)
Scoobytza

Remediul pentru somnambulism? Get a life!

Caut remediul pentru somnambulism.

Asta ar fi principala concluzie a acestui post. De aproape doi ani de cand locuiesc in Cluj, colegele mele de apartament imi povestesc ca vorbesc in somn. De cele mai multe ori nu le-am luat in seama pentru ca asta mi se intampla inca din copilarie. Uneori, ca sa imi protejez secretele fata de sora si tatal meu imi aduc aminte ca dormeam cu capul sub perna. Mai nou, insa, se pare ca ma ridic din pat. Cel putin asta mi-a povestit Iulia, care a spus ca ea nu mai vrea sa doarma cu mine pentru ca am speriat-o serios atunci cand m-am ridicat din pat de mai multe ori.
Grav este ca eu nu imi aduc aminte de ceea ce mi se intampla in timpul somnului.

Andreea mi-a povestit ca intr-o seara m-am ridicat din pat si i-am spus: :" Numele meu este Cristina Pirvu" (chiar? asa ma cheama? )

sau...

Mi s-a intamplat sa vorbesc in somn si sa ma trezesc brusc, speriata ca mi-am auzit vocea.

Mihaela a cautat aseara pe internet date despre somnambuli. Mi-a spus ca starile mele s-ar putea datora stresului. Asa sa fie?

Remediul pentru somnambulism? Get a life.

In ultimul timp,mi-am vazut prea rar prietenii asa ca trebuie luate masuri urgent.

Scoobytza

Cuvinte si amintiri

Bucuresti...

O combinatie ciudata. Bucuresti, arhitectura, nou si vechi. Totul imbinat.
Frumos, urat. Combinatie ciudata.
Bucurestiul privit noaptea are un farmec deosebit.
Cladiri vechi, muzica...

Boem.

Cluj. Piata Muzeului. Chitarist. Zona pietonala. Liniste. Muzica. Suflet.

Ramnicu Valcea. Apropiere. Prieteni. Caldura.

Sfantu Gheorghe. Amintire.

Costinesti. Zambete. Oameni noi. Prieteni?
Baia Mare. Prieteni. Paine. Epoca medievala. Cimitir vesel. Tristete. Memorialul durerii.
Impreuna. Zambete. Iubire. Diferente. Gandire. Muzica. Fericire. (Bani - nu aduc fericirea, dar o intretin)

Totul este amintire.