Lacrima aluneca incet pe obraz. Amintirea navalea in mintea-i. Nu stia de ce. De fiecare data cand i se intampla un lucru rau isi aducea aminte de toate celelalte care prin care a trecut. Un accident, O boala, o despartire. Cuvinte, lucruri, fapte care au marcat. Nu i s-au intamplat toate lucrurile rele din lume, insa cei din jur le-au trait. La fel si ea.
Afara era bezna. A incercat sa uite de gandurile care ii treceau prin minte. Cu mare greutate, a reusit...vrea 20 de secunde.
Mergand pe strada lacrimile-i siroiau pe fata. Isi amintea de lucruri triste, nici nu stia de ce. Erau lucruri uitate, lucruri ingropate chiar. Cel putin asta a crezut pe moment. In fata celorlalti era "the usual type". Nu ii placea sa iasa in evidenta, cel putin, nu cu lucruri rele. Nu ca ar fi reusit vreodata sa faca ceva rau. De fapt, trecea peste rautati fara sa le dea prea multa importanta sau, cel putin, asta incerca sa le arate celorlalti. In singuratate, analiza fiecare rautate, fiecare cuvant urat. Era un om sensibil, mult prea sensibil. De-ar fi reusit sa nu mai fie asa, ochii i-ar fi fost seci. Raul din ochi nu ar fi curs cu atata putere, cu atata forta incat durerea sa-i fie rasfranta pe fata.
Era o lacrima, apoi au fost doua. Trei si patru. Siroaie.
Scoobytza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu