Un paste fericit va doresc tuturor. Voi lua o pauza in blosfera timp de vreo saptamana cat sunt in concediu.
:)
vineri, 25 aprilie 2008
miercuri, 23 aprilie 2008
Rromii reticenti la campania de vaccinare
Autoritatea de Sanatate Publica Cluj a inceput "Saptamana de imunizare in Romania", care face parte dintr-un proiect demarat de Ministerul Sanatatii Publice si Organizatia Mondiala a Sanatatii. In Cluj, in comunitatea de rromi din Pata Rat campania nu s-a bucurat de succes. Cel putin ieri. Despre asta puteti citi aici. Medicii clujeni intentioneaza sa ii vaccineze pe rromi impotriva Hepatitei A joi.
Scoobytza
Scoobytza
joi, 17 aprilie 2008
Si-a dat foc
Un clujean si-a dat foc in centrul Clujului, pe bulevardul Eroilor.
Am vazut filmarile de pe Realitatea TV si mi-au adus aminte de expozia de la Otchim Ramnicu Valcea, de cei trei valceni care aveau intre 50 si 70 %din corpuri arse, de durerea lor, de vaiete, de corpuri invelite in staniol si ambulante.
Scoobytza
Am vazut filmarile de pe Realitatea TV si mi-au adus aminte de expozia de la Otchim Ramnicu Valcea, de cei trei valceni care aveau intre 50 si 70 %din corpuri arse, de durerea lor, de vaiete, de corpuri invelite in staniol si ambulante.
Scoobytza
Aceeasi scrisoare... a doua oara
Multumiri anticipate pentru atacul din FTR.
Domnule Hossu,
Observ ca de ceva timp va petreceti timpul citind blogurile jurnalistilor clujeni si, in special, pe al meu din moment ce a fost nominalizat de doua ori in Foaia Transilvana ca fiind un blog prost. Ei bine, as avea o rugaminte nu va mai pierdeti timpul citind un blog pe care, evident, il considerati de stupid. Nu sunt in cautarea unui public tinta format din jurnalisti si nici nu sunt interesata sa devin "vedeta" in paginile Foii Transilvane asa cum, se pare, ca doriti dumneavoastra. Am cu totul alte lucruri de facut.
Va multumesc anticipat pentru spatiul dedicat in numarul urmator al Foii Transilvane si va doresc o zi frumoasa,
Cristina PIRVU (Nu PIRV asa cum a aparut in mod eronat in ziarul pe care il reprezentati )
Observ ca de ceva timp va petreceti timpul citind blogurile jurnalistilor clujeni si, in special, pe al meu din moment ce a fost nominalizat de doua ori in Foaia Transilvana ca fiind un blog prost. Ei bine, as avea o rugaminte nu va mai pierdeti timpul citind un blog pe care, evident, il considerati de stupid. Nu sunt in cautarea unui public tinta format din jurnalisti si nici nu sunt interesata sa devin "vedeta" in paginile Foii Transilvane asa cum, se pare, ca doriti dumneavoastra. Am cu totul alte lucruri de facut.
Va multumesc anticipat pentru spatiul dedicat in numarul urmator al Foii Transilvane si va doresc o zi frumoasa,
Cristina PIRVU (Nu PIRV asa cum a aparut in mod eronat in ziarul pe care il reprezentati )
miercuri, 16 aprilie 2008
De ziua ta, taticule...
Vreau sa iti spun ca esti omul pe care il iubesc cel mai mult, ca iti voi fi mereu aproape asa cum mi-ai fost tu.
De ziua ta vreau sa stii ca intotdeauna vei ramane omul cel mai important in inima mea.
La multi ani, taticule!
Sa fii sanatos si sa stii ca ai doua fete care te iubesc mult. Te apreciem pentru tot ceea ce esti. Tata, Prieten, Confident.
Cris si Georgi
Blog nou la orizont
Prietena mea din liceu Pissy si-a facut blog. Daca doriti sa cititi ce scrie ea puteti da un click pe www.ayanadark.blogspot.com .
Blogul lui Pissy ii este dedicat tatalui ei, Florin Popescu, care a murit din cauza unei erori medicale.
Blogul lui Pissy ii este dedicat tatalui ei, Florin Popescu, care a murit din cauza unei erori medicale.
marți, 15 aprilie 2008
Doamnei Magda Erita
Buna ziua,
Va rog sa ma contactati la adresa de e-mail cristina_pirvu2004@yahoo.com sau la numarul de telefon 0743033621. Va rog sa imi lasati niste date de contact si v-as putea pune apoi in legatura cu familia Popescu.
Cristina Pirvu
Va rog sa ma contactati la adresa de e-mail cristina_pirvu2004@yahoo.com sau la numarul de telefon 0743033621. Va rog sa imi lasati niste date de contact si v-as putea pune apoi in legatura cu familia Popescu.
Cristina Pirvu
For Biro
Biro mi-a sugerat ca ar trebui sa scriu lucruri mai serioase sau cel putin asta am inteles din comentariul lui. Iti promit ca voi face in asa fel incat sa scriu lucruri cat mai interesante. te pup si iti simt lipsa, cole'.
duminică, 13 aprilie 2008
Reclama penibila romaneasca
Despre reclame...
Ma enerveaza la culme reclama de la ciocolata cu ROM. O stim cu totii ciocolata... aia cu tricolorul.
Cea mai penibila reclama. O tipa intr-o statie de autobuz musca din ciocolata si brusc ajunge pe un yaht, in costum de baie, pe un sezlong. Imediat tipa aude un zgomot. Un manelist cu casetofonul dat la maxim, cu suncile expuse pe toate partile de parca nu le-ar fi putut acoperi cu un tricou canta. Logic, versurile sunt despre bani, avere, naiba stie! Tipa se uita stupefiata la individ si apoi revine in viata reala, in statia de autobuz.
O voce ne spune: "Senzatii tari, romanesti din 1964" sau ceva de genul. Cum sa nu te enerveze o asemenea reclama? Eu innebunesc de fiecare data cand o vad. Mai ales ca se discuta atata despre imaginea romanilor creata de rromi si uite ca acum popularizam o ciocolata "productie romaneasca" cu o reclama atat de proasta din punct de vedere al continutului, al ideii de baza si al personajelor.
Pentru cei interesati, reclama se gaseste aici.
Letargie, telenovelism si manele
Muzica data la maxim imi pulseaza in urechi... Daca nu ar fi versurile atat de cunoscute, daca nu as fi ascultat piesa de atatea ori nu as stii pe ce lume sunt.
Dreaming comes so easily, cause is all that I known. True love it's a fairytale.I'm damaged so how would I know. And I'm scared and I'm alone. I'm ashamed and I need for you to know. I didn't say all the things that I wanted to say and you can't take back what you would taken away cause I fell you near me. Healing comes so painfully...
I'm scared and I'm alone...
Plumb - Damaged
Aceasta este piesa pe care o ascult...nu stiu cat se potriveste cu starea mea sufleteasca, insa e o piesa frumoasa.
Can't go back... I must go on.
Care ar fi rolul acestei postari? Hmmmm...Nici un altul decat sa ma scoata dintr-o stare de letargie, de lene continua.
Ascult muzica de "depresie". (La naiba! iar mi-am pus numai muzica trista pe i-pod) Mai multe ore am incercat sa vad ce mai scriu colegii mei pe blog. E liniste totala. Am fost impresionata de modul de a scrie al Teodorei. In rest a fost liniste pe bloguri...
Alta piesa de depresie... Juntos...Hmm... Printr-a saptea, a opta ascultam piesa asta si bineinteles ca ne petreceam timpul uitandu-ne la "Primer amor a mil por hora". Daca stau sa ma gandesc bine, un amic imi spunea ca nu intelege generatia de fete din care fac parte. "Cum se poate sa fie toate atat de visatoare?" Dom'le am aflat motivul...prea mult uitat la telenovele. Ce crezi ca faceam cu sor'mea de fiecare data cand erau ai nostrii plecati de acasa? Ba chiar, taica'meu inchidea usa de la camera unde era televizorul cu cheia. Doar-doar ne-om lasa de atatea telenovele. :)) Fenomentul telenovelismului era tipic in acea perioda si pana la urma a creat un model al gospodinelor si al tragediilor sentimentale. Traiam fiecare episod al telenovelelor si abia asteptam sa vina a doua zi, doar ca sa ora 19 sa ne uitam iar la televizor. Cum naiba sa nu devina fetele din ziua de azi niste sentimentale? Sentimentalismul ieftin ni l-am indoctrinat singure cand
ne pierdeam timpul uitandu-ne la suferintele Rosalindei si ale Usurpadoarei...
Aa... si ca sa nu uit. Epoca manelismului copilaresc. Cata amploare a luat totul. Recunosc fara nici cea mai mica urma de regret ca am avut o scurta perioada de "manelita cronica". Asta a fost prin clasa a 9-10. Lucru grav pentru mine acum si pentru persoana in care m-am transformat. Insa trebuie sa precizez pe vremea aceea, chiar avea un inteles manelele alea. Acu au devenit numai Portugalii, Salamarii, Raggaetoano-manele si ...nici naiba nu mai stie ce.
De cele mai multe ori sunt categorisita pe principiul SUD inseamna manele. Ei bine, SUD nu inseamna manele. SUD inseamna un amestec ca aici prin NORD, amestec de categorii sociale, de studii si de prost crescuti. Insa, din nefericire, in SUD s-au adunat mai multi. Mi-e si jena cand ma intorc acasa si incep sa compar. Hainele maneloide cu inscrisuri cat mai mari si mai colorate ma irita de-a dreptul. Pe de alta parte, sunt multumita ca ai mei cunoscuti nu sunt maneloizi. Sunt pustani si nu numai scarbiti de curentul asta idiot. Cand ma duc in vizita la bunica mea, ma apuca toti nervii gandindu-ma ca oraselul in care m-am nascut e supranumit "Raiul Hackerilor" si ca nu stiu ce manelisti provin de acolo...
AAAAAAAAAAA... si ca sa nu mai spun de colegii sora'mii sau de cei din generatia ei. I-as pocni pe toti... Nu ma dau eu aia cu cultura muzicala pentru ca nu o am, insa...cand ii vad pe pustii de varsta surorii mele...
Scoobytza
Dreaming comes so easily, cause is all that I known. True love it's a fairytale.I'm damaged so how would I know. And I'm scared and I'm alone. I'm ashamed and I need for you to know. I didn't say all the things that I wanted to say and you can't take back what you would taken away cause I fell you near me. Healing comes so painfully...
I'm scared and I'm alone...
Plumb - Damaged
Aceasta este piesa pe care o ascult...nu stiu cat se potriveste cu starea mea sufleteasca, insa e o piesa frumoasa.
Can't go back... I must go on.
Care ar fi rolul acestei postari? Hmmmm...Nici un altul decat sa ma scoata dintr-o stare de letargie, de lene continua.
Ascult muzica de "depresie". (La naiba! iar mi-am pus numai muzica trista pe i-pod) Mai multe ore am incercat sa vad ce mai scriu colegii mei pe blog. E liniste totala. Am fost impresionata de modul de a scrie al Teodorei. In rest a fost liniste pe bloguri...
Alta piesa de depresie... Juntos...Hmm... Printr-a saptea, a opta ascultam piesa asta si bineinteles ca ne petreceam timpul uitandu-ne la "Primer amor a mil por hora". Daca stau sa ma gandesc bine, un amic imi spunea ca nu intelege generatia de fete din care fac parte. "Cum se poate sa fie toate atat de visatoare?" Dom'le am aflat motivul...prea mult uitat la telenovele. Ce crezi ca faceam cu sor'mea de fiecare data cand erau ai nostrii plecati de acasa? Ba chiar, taica'meu inchidea usa de la camera unde era televizorul cu cheia. Doar-doar ne-om lasa de atatea telenovele. :)) Fenomentul telenovelismului era tipic in acea perioda si pana la urma a creat un model al gospodinelor si al tragediilor sentimentale. Traiam fiecare episod al telenovelelor si abia asteptam sa vina a doua zi, doar ca sa ora 19 sa ne uitam iar la televizor. Cum naiba sa nu devina fetele din ziua de azi niste sentimentale? Sentimentalismul ieftin ni l-am indoctrinat singure cand
ne pierdeam timpul uitandu-ne la suferintele Rosalindei si ale Usurpadoarei...
Aa... si ca sa nu uit. Epoca manelismului copilaresc. Cata amploare a luat totul. Recunosc fara nici cea mai mica urma de regret ca am avut o scurta perioada de "manelita cronica". Asta a fost prin clasa a 9-10. Lucru grav pentru mine acum si pentru persoana in care m-am transformat. Insa trebuie sa precizez pe vremea aceea, chiar avea un inteles manelele alea. Acu au devenit numai Portugalii, Salamarii, Raggaetoano-manele si ...nici naiba nu mai stie ce.
De cele mai multe ori sunt categorisita pe principiul SUD inseamna manele. Ei bine, SUD nu inseamna manele. SUD inseamna un amestec ca aici prin NORD, amestec de categorii sociale, de studii si de prost crescuti. Insa, din nefericire, in SUD s-au adunat mai multi. Mi-e si jena cand ma intorc acasa si incep sa compar. Hainele maneloide cu inscrisuri cat mai mari si mai colorate ma irita de-a dreptul. Pe de alta parte, sunt multumita ca ai mei cunoscuti nu sunt maneloizi. Sunt pustani si nu numai scarbiti de curentul asta idiot. Cand ma duc in vizita la bunica mea, ma apuca toti nervii gandindu-ma ca oraselul in care m-am nascut e supranumit "Raiul Hackerilor" si ca nu stiu ce manelisti provin de acolo...
AAAAAAAAAAA... si ca sa nu mai spun de colegii sora'mii sau de cei din generatia ei. I-as pocni pe toti... Nu ma dau eu aia cu cultura muzicala pentru ca nu o am, insa...cand ii vad pe pustii de varsta surorii mele...
Scoobytza
sâmbătă, 12 aprilie 2008
Amintiri din copilarie --Porckusor
Adi mi-a trimis un mail cu amintirile lui din copilarie... Acesta este continutul lui:
cele mai multe prostii de cand sunt mic... le-am facut doar din ambitii prostesti.
Printre povestile care n-o sa moara niciodata se numara : facutul de bombe din televizorul bunicii, pacalirea strabunicii ca a picat un verisor in fantana, excursii pe munti si reintoarcere glorioasa a micilor monstrii de namol.
Cand eram mic... eram un fel de olar... tot ce nu-mi permiteam sa-mi cumpar... confectionam... pamant la discretie, putina apa si imaginatie. Telefon mobil in anii 94', televizor cu telecomanda si numar nelimitat de programe, cele mai diversificate si speciale preparate culinare, calculator portabil, chiar si o retea de calculatoare, orice era posibil si functionau ireprosabil.
Aventuri la furatu cireselor din ciresu familiei :)) Fiind si dus cu pluta, la fel ca acum, nu puteam refuza invitatia unor copii din sat de a merge la ciresul bunicilor sa furam cirese. Desigur ca fiind ciresul bunicilor puteam manca oricate, oricand, dar au fost mai gustoase daca le-am furat impreuna cu alti copii care nu aveau privilegiul meu.
Fiind la camin in Baia Mare, cand mergeam la tzara, evident era vacantza... doar ca s-a intamplat sa raman odata mai mult timp acolo si dupa ce-a inceput scoala... bunii nu ma lasau la gradinita din sat... asha ca... intr-o dimineata am sarit pe geam si dus am fost... tot satu ma cauta... dar nici o sansa sa ma gaseasca... eram cuminte, ma jucam cu ceilalti copii la gradinitza din sat.
Eram un gigolo... am observat ca daca ma dau ranit.. fetele de la gradinitza roiesc in jurul meu. nu era zi sa nu trag cate-o tranta... vantaile erau slabiciunea fetelor... cand am reushit performanta sa am o rana deschisa... sange... bleah... totul a fost ideal... ma simteam mai bine decat inainte:))
In capatul patului de la gradinita, aveam o gaura... in timpul somnului de la amiaz.. m-am gandit sa fac concurs cu colega de la patul celalalt... care umple primu gaura cu scuipat... :)) din pacate.. eo eram mai lent.. si nu s-a umplut... dupa ce-a cashtigat... fetita a fost foarte de treaba.. si m-a lasat sa iau scuipatu ei.. sa pun in gaura patului meu... cand imi admiram mai tare opera... a aparut si doamna profesoara... si eu fiind singurul cu scuipat in pat... am incasat-o :))
De ziua mea... inca pe vremea cand eram la gradinitza.. prin grupa aproape mare... eram mandru de mine... era ziua mea... ashteptam sa vina mama sa aduca bomboane... sa fiu eo in centrul atentiei :)) a aparut o problema... in timp ce dormeam de amiaz, inainte sa apara mama cu cateva minute... pe finalul programului de dormit... am facut pe mine :)) m-am ferit eo cat m-am ferit.. dar statuia a fost descoperita si toata lumea s-a minunat.. fix cand mi s-a cantat la multzi ani... :)) pantalonii mei erau mai uzi ca niciodata... :))
Stand acasa... cu un unchi de-al meu... tot timpu ne bateam... eram foarte voinic.. de loveam o musca aveam luxatie 3 zile... asha ca... pe unchiu il bateam fara drept de apel.. dar... in aceasta minunata zi... ne-a venit noua ideea sa mergem in camera parintilor mei.. cea mai mare camera din apartament... sa imi arate el niste figuri ninja... si pac pac sare el cu picioru peste capu meu.. da din maini urla... si exclama : "Triplu axel shurub" si cu un picior in aer si mainile pregatite de atac mortal... sare odata si se invarte.. mai sare odata... si pac... lovitura finala... un cap imparabil in candelabru... senzational... totul era praf.. cap, candelabru... Si cred ca asha a aparut Super Glue=))
Bataie pe placinte. Nu era saptamana in care bunica sa nu ne faca placinta cu branza. Placinta aproape creata, ca in Maramures. Subtire de tot, cu multa branza dulce. O nebunie. Eram 3 verisori infometati, mancam foarte diversificat cartofi pai si placinte. Problema era... cine o mananca pe prima. Asha ca... dintre 2 baieti si o fata... unu dintre noi manca prima placinta si fata manca bataie... :))
La pescuit. Cand gaseam si eo prin casa ace de gamaile, ace de siguranta, primu lucru care-l faceam.. era sa-l indoi.. din cand in cand... semanau cu acele de pescuit.. asha ca mergeam la pescuit pe malul unui canal din spatele casei care duce spre raul Somes, Fiind prost ingrijit era plin de broaste dar erau foarte faine. Mari, verzi, cu burta alba. Pesti nu prea prindeam.. dar broastele fiind mai proaste papau carligu si cand era gol.. :)) Am prins intr-o zi vreo 2-3 broaste mari frumoase... si le-am adus acasa la bloc... lux... nu shtiam ca ele mai umbla si pe uscat.. le-am pus in vana plina cu apa.. si-am plecat la gradinita(eram maricel, cu cheia in gat)... cand a ajuns mama acasa... pfuuu veselie.. tot blocu fugea dupa si de broastele mele... broastele au sarit din vana... pe balcon.. si de pe balcon jos la vecinu pe balcon... si la vecinu in casa... si toata lumea.. braosca... :))
Cand aveam papagali... un prieten a venit in vizita la noi.. cu parintii lui.. si jucandu-se cu ei.. a lasat usa deschisa.. si a fugit un papagal.. Eram eo mic si amarat.. da aveam o gura cat o sura... toata seara... cu randu.. toti vecinii ciripeau cat mai convingator ca sa-i auda papagalu meu si sa se intoarca... A fugit Lola, femeia... si Coco, era folosit pe post de atractie fatala... doar ca shtiti cum e... pasarica e a ta pana o cipileste altu. so.. nu s-a mai intors... Vecinii au mai ciripit vreo 2-3 saptamani si dupa seara aia... doar se mai intalneau cu mine si daca aveau alte preocupari o incasau rau.
La scoala m-am indragostit(clasa 1)... era jale... nu stiam scrie.. dar aveam o verisoara care stia(am aflat ca nu prea) si am stat o noapte intreaga sa-i scriem o declaratie de dragoste colegei mele... nu shtiam ce a scris.. in principiu trebuia sa scrie dupa dictare... :)) ce-a iesit nu va puteti imagina... cand a vazut hartiuta(coala A4 fata/verso) a fugit direct la invatatoare... de acolo a inceput distractia... dar totul e bine cand nu se termina prost.
As mai continua.. ca n-am putut sta cuminte nici un pic...
cele mai multe prostii de cand sunt mic... le-am facut doar din ambitii prostesti.
Printre povestile care n-o sa moara niciodata se numara : facutul de bombe din televizorul bunicii, pacalirea strabunicii ca a picat un verisor in fantana, excursii pe munti si reintoarcere glorioasa a micilor monstrii de namol.
Cand eram mic... eram un fel de olar... tot ce nu-mi permiteam sa-mi cumpar... confectionam... pamant la discretie, putina apa si imaginatie. Telefon mobil in anii 94', televizor cu telecomanda si numar nelimitat de programe, cele mai diversificate si speciale preparate culinare, calculator portabil, chiar si o retea de calculatoare, orice era posibil si functionau ireprosabil.
Aventuri la furatu cireselor din ciresu familiei :)) Fiind si dus cu pluta, la fel ca acum, nu puteam refuza invitatia unor copii din sat de a merge la ciresul bunicilor sa furam cirese. Desigur ca fiind ciresul bunicilor puteam manca oricate, oricand, dar au fost mai gustoase daca le-am furat impreuna cu alti copii care nu aveau privilegiul meu.
Fiind la camin in Baia Mare, cand mergeam la tzara, evident era vacantza... doar ca s-a intamplat sa raman odata mai mult timp acolo si dupa ce-a inceput scoala... bunii nu ma lasau la gradinita din sat... asha ca... intr-o dimineata am sarit pe geam si dus am fost... tot satu ma cauta... dar nici o sansa sa ma gaseasca... eram cuminte, ma jucam cu ceilalti copii la gradinitza din sat.
Eram un gigolo... am observat ca daca ma dau ranit.. fetele de la gradinitza roiesc in jurul meu. nu era zi sa nu trag cate-o tranta... vantaile erau slabiciunea fetelor... cand am reushit performanta sa am o rana deschisa... sange... bleah... totul a fost ideal... ma simteam mai bine decat inainte:))
In capatul patului de la gradinita, aveam o gaura... in timpul somnului de la amiaz.. m-am gandit sa fac concurs cu colega de la patul celalalt... care umple primu gaura cu scuipat... :)) din pacate.. eo eram mai lent.. si nu s-a umplut... dupa ce-a cashtigat... fetita a fost foarte de treaba.. si m-a lasat sa iau scuipatu ei.. sa pun in gaura patului meu... cand imi admiram mai tare opera... a aparut si doamna profesoara... si eu fiind singurul cu scuipat in pat... am incasat-o :))
De ziua mea... inca pe vremea cand eram la gradinitza.. prin grupa aproape mare... eram mandru de mine... era ziua mea... ashteptam sa vina mama sa aduca bomboane... sa fiu eo in centrul atentiei :)) a aparut o problema... in timp ce dormeam de amiaz, inainte sa apara mama cu cateva minute... pe finalul programului de dormit... am facut pe mine :)) m-am ferit eo cat m-am ferit.. dar statuia a fost descoperita si toata lumea s-a minunat.. fix cand mi s-a cantat la multzi ani... :)) pantalonii mei erau mai uzi ca niciodata... :))
Stand acasa... cu un unchi de-al meu... tot timpu ne bateam... eram foarte voinic.. de loveam o musca aveam luxatie 3 zile... asha ca... pe unchiu il bateam fara drept de apel.. dar... in aceasta minunata zi... ne-a venit noua ideea sa mergem in camera parintilor mei.. cea mai mare camera din apartament... sa imi arate el niste figuri ninja... si pac pac sare el cu picioru peste capu meu.. da din maini urla... si exclama : "Triplu axel shurub" si cu un picior in aer si mainile pregatite de atac mortal... sare odata si se invarte.. mai sare odata... si pac... lovitura finala... un cap imparabil in candelabru... senzational... totul era praf.. cap, candelabru... Si cred ca asha a aparut Super Glue=))
Bataie pe placinte. Nu era saptamana in care bunica sa nu ne faca placinta cu branza. Placinta aproape creata, ca in Maramures. Subtire de tot, cu multa branza dulce. O nebunie. Eram 3 verisori infometati, mancam foarte diversificat cartofi pai si placinte. Problema era... cine o mananca pe prima. Asha ca... dintre 2 baieti si o fata... unu dintre noi manca prima placinta si fata manca bataie... :))
La pescuit. Cand gaseam si eo prin casa ace de gamaile, ace de siguranta, primu lucru care-l faceam.. era sa-l indoi.. din cand in cand... semanau cu acele de pescuit.. asha ca mergeam la pescuit pe malul unui canal din spatele casei care duce spre raul Somes, Fiind prost ingrijit era plin de broaste dar erau foarte faine. Mari, verzi, cu burta alba. Pesti nu prea prindeam.. dar broastele fiind mai proaste papau carligu si cand era gol.. :)) Am prins intr-o zi vreo 2-3 broaste mari frumoase... si le-am adus acasa la bloc... lux... nu shtiam ca ele mai umbla si pe uscat.. le-am pus in vana plina cu apa.. si-am plecat la gradinita(eram maricel, cu cheia in gat)... cand a ajuns mama acasa... pfuuu veselie.. tot blocu fugea dupa si de broastele mele... broastele au sarit din vana... pe balcon.. si de pe balcon jos la vecinu pe balcon... si la vecinu in casa... si toata lumea.. braosca... :))
Cand aveam papagali... un prieten a venit in vizita la noi.. cu parintii lui.. si jucandu-se cu ei.. a lasat usa deschisa.. si a fugit un papagal.. Eram eo mic si amarat.. da aveam o gura cat o sura... toata seara... cu randu.. toti vecinii ciripeau cat mai convingator ca sa-i auda papagalu meu si sa se intoarca... A fugit Lola, femeia... si Coco, era folosit pe post de atractie fatala... doar ca shtiti cum e... pasarica e a ta pana o cipileste altu. so.. nu s-a mai intors... Vecinii au mai ciripit vreo 2-3 saptamani si dupa seara aia... doar se mai intalneau cu mine si daca aveau alte preocupari o incasau rau.
La scoala m-am indragostit(clasa 1)... era jale... nu stiam scrie.. dar aveam o verisoara care stia(am aflat ca nu prea) si am stat o noapte intreaga sa-i scriem o declaratie de dragoste colegei mele... nu shtiam ce a scris.. in principiu trebuia sa scrie dupa dictare... :)) ce-a iesit nu va puteti imagina... cand a vazut hartiuta(coala A4 fata/verso) a fugit direct la invatatoare... de acolo a inceput distractia... dar totul e bine cand nu se termina prost.
As mai continua.. ca n-am putut sta cuminte nici un pic...
joi, 10 aprilie 2008
Bucuresti
Aer boem de Bucureşti.
Privesc în trecut şi îmi doresc să fi trăit şi eu în epoca Micului Paris. Epoca în care maşinile abia îşi făceau apariţia pe străzile Bucureştiului, când totul avea un aer boem. Vreau să trăiesc în lumea în care pantofarii ştergeau bogaţilor pantofii pe străzile din Bucureşti. Vreau să trăiesc în epoca când Cristian Vasile şi Zavaidoc erau rivali, iar Zaraza prea frumoasa, Zaraza a murit.
Un aer boem de Bucureşti doresc să simt. Să văd tramvaiul tras de cai, pe bunicul cu joben. Toate lucrurile care la vremea lor au fost ceva exagerat.
Hei, tramvai cu etaj şi tras de cai
Hei, bunic cu joben….
Toate au fost la timpul lor ceva exagerat…
Te provoc sa imi spui ce boacane ai facut in copilarie!
In timpul unei discutii pe messenger despre copilarie, mi-a venit o idee... Te provoc sa imi spui ce boacane ai facut in copilarie!
Daca ai fost copil cu adevarat, daca nu ai trait in fata calculatorului si a jocurilor pe pc, daca ai avut genunchii zdreliti, daca ai avut capul spart si mana rupta, daca ai urlat in gura mare, daca imparteai sandvisurile cu copii din vecini, daca te uitai la Sandy Bell si Sailor Moon, Captain Planet, Voleibalista Milla, daca ai fost copilul cu "cheia la gat" te provoc. Te provoc sa imi povestesti cum te jucai, la ce desene te uitai, ce vise aveai. TE PROVOC SA IMI SPUI CE BOACANE AI FACUT IN COPILARIE!
Radu si-a dat acordul sa pun pe blog conversatia noastra de pe mess... ASA CA ESTE RANDUL VOSTRU SA POVESTITI.:)
====> Amintirea lui Radu
Scoobytza: mi-am adus aminte de ea in timp ce scriam
Scoobytza: www.scoobytza.blogspot.com
radu v: eu nu as putea sa zic nimic de mine
radu v: ai mei ar scrie cel mai bine
radu v: imi povestea bunica candva
radu v: si nu imi venea sa cred ce zice
radu v: park nu as fi fost eu
radu v: am fost "cheie de biserica"
radu v: "cuminte" foc
radu v:
radu v: am omorat gastele vecinilor
radu v: closca cu tot cu pui a bunicii
radu v: am vrut sa le dau sa mananc ela puii cei mici si galbeni
radu v: boabe de porumb
radu v: si le deschideam gura cu cutitul si le indesam bobul
Scoobytza:
radu v: eu am vrut sa ii hranesc sa creasca mari
Scoobytza: ooooooooooo
Scoobytza: foarte tare
Scoobytza:
Scoobytza: maica-mea cand era mica
radu v: closca a sarit la mine
radu v: si i-am dat cu un par in cap
Scoobytza: a omorat toti bobocii de gasca ca sa faca mancare pentreu oamenii veniti la munca cu ziua
Scoobytza:
Scoobytza: iar sora'mea
Scoobytza: cand avea vreo 14 ani...
Scoobytza:
Scoobytza: a strans de gat o gaina
Scoobytza: ca a enervat-o...
Scoobytza: o alerga prin curte si cand a prins-o a strans-o prea tare
Scoobytza: am chemat o vecina sa o taie
Scoobytza: si le-am zis parintilor ca era pe moarte gaina
Scoobytza:
Scoobytza: sau o alta faza cu sora mea...
Scoobytza: cand eram in generala, ne bateam foarte des,,,
Scoobytza: si...
Scoobytza: o data ne alergam prin casa, iar eu am alunecat si am intrat cu fata intr-un colt de zid
Scoobytza: si mi-am spart ochelarii....
Scoobytza: ne-am mintit parintii ca m-a batut un baiat la scoala ca sa nu luam bataie
Scoobytza:
radu v: eu am trecut cu bicicleta printr-un card de gaste
radu v: am naucit un boboc
radu v: si m-am luat la cearta cu baba
radu v: k dc tine gastele in drum
radu v: si am iesit victorios
radu v: k s-a lasat baba pagubasa
radu v: nu a iesit la capat cu mine
radu v: k am gura mare
===>
SCOOBYTZA
Amintiri din copilarie 1
Azi mi-am amintit cu mare drag despre o parte din copilaria mea. Dulce si fara griji asa a fost ea.
Inconjurata de carti din cele mai frumoase, de Sailor Moon, Sandy Bell, Mila voleibalista...si multi altii. Voi scrie o particica din ea. Un fragment atat de drag incat pe alocuri imi vine sa zambesc...
Imi face placere sa imi aduc aminte de copilaria mea si de locurile unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viata.
M-am nascut in Dragasani, orasul viilor si al vinului. Un oras micut si frumos, insa numai doi ani i-am petrecut acolo pentru ca urmatorii 11 au fost in Sfantu Gheorghe, in Covasna.
Si aici incepe povestea copilariei mele pentru ca aproape toate amintirile mele sunt legate de un oras mic, frumos.
Daca inchid ochii in fata imi apare imaginea mea plimband caruciorul cu micuta mea surioara prin fata blocului. O alta imagine care imi vine in minte este cea a primei zile la gradinita. Cred ca aveam vreo patru ani, iar ea, micuta mea Georgi, avea numai doi anisori. Gradinita noastra era situata in centrul orasului si... era mare. Atat de mare...
Georgi s-a speriat cand a plecat tati la munca si a inceput sa planga. Se uita pe geam si plangea. Degeaba au incercat sa o impace educatoarele, degeaba am luat-o in brate...
In prima ei zi de gradinita s-a facut saracuta de rusine... s-a scapat pe ea ca orice copilas de doi ani, iar d-na Margareta a avut grija sa o spele, sa ii dea de mancare si chiar sa o adoarma.
Apoi cu trecerea timpului...s-a obisnuit micuta. In primul an am fost in aceeasi grupa, insa in anii urmatori invatam in grupe diferite, dar tati ne gasea mereu impreuna pentru ca inainte de a se face ora patru dupa amiaza ma scuzam in fata educatoarei si ii spuneam ca vreau la baia. Da' de unde! La grupa mica aterizam. Acolo...era stiut. Veneam sa il astept pe tati.
Si de cate ori nu l-am asteptat cu orele.
Programul tatalui meu nu era ca al celorlati parinti. Intotdeauna intarzia. Nu stiu daca o facea intentionat, dar eu sigur l-am mostenit. Asa ca in anii gradinitei am asistat la multe "barfe" si "cafele" cu educatoarele de la gradinita. Si de fiecare data... ii spuneau tatei: "Domnu' Pirvu aveti grija sa nu mai intarziati"... Yes, sure...:))
Diminetile...erau cele mai ingrozitoare. De multe ori, in special in noptile cand tata lucra... Mama se trezea la ora 5 dimineata si, bineinteles, si noi. Ne imbraca si apoi...porneam repejor catre gradinita din centrul orasului ca doar ea incepea programul la 6 dimineata.
Eram primele la gradinita...pana veneau urmatorii doi copii...si ei vecini de cartier, ai caror parinti lucrau in acelasi loc cu mama.
Mda... Ce vremuri!
Atunci mancam "renumita"(renumita pentru mama pentru ca era singura supa pe care o mancam) supa de chimen si tot atunci... m-am imbolnavit de meninginta, iar micuta mea Georgi s-a speriat vazandu-se singura acasa a plecat singura la niste vecini, iar mama si tata au crezut ca a fugit de acasa. (parintii mei o lasasera acasa disperati de starea mea grava. Vomam in continuu, nu mai stiam de mine plus ca erau plimbati dintr-o sectie in alta a spitalului cu mine)
O alta poveste legata de copilaria mea...imi vine in minte. Nu are nici o logica felul in care le scriu pentru ca intamplarea dinainte a avut loc cand aveam vreo 6 ani, iar aceasta cand abia implinisem 2 ani.
Din ce mi-a povestit mama. Intr-o zi, in timp ce era foarte preocupata de ale ei probleme a observat ca al ei copilas nu mai face nici o boacana, nu mai plange, nu mai face nimic. Saraca a cautat in casa dupa mine. Eu lipsa. A cautat pe sub pat, prin dulap, a mers la vecina de sub noi, la cea de deasupra. Nimic. Copilul i-a disparut fara urma din casa. A chemat Politia (?! parca asa imi amintesc ca mi-a zis mami, dar nu garantez pentru informatie)...si cand colo m-a gasit...in casa. Pe un scaun dormind.
Numai ca acel scaun era sub o masa, iar masa era acoperita o fata de masa...:))
Scoobytza
Inconjurata de carti din cele mai frumoase, de Sailor Moon, Sandy Bell, Mila voleibalista...si multi altii. Voi scrie o particica din ea. Un fragment atat de drag incat pe alocuri imi vine sa zambesc...
Imi face placere sa imi aduc aminte de copilaria mea si de locurile unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viata.
M-am nascut in Dragasani, orasul viilor si al vinului. Un oras micut si frumos, insa numai doi ani i-am petrecut acolo pentru ca urmatorii 11 au fost in Sfantu Gheorghe, in Covasna.
Si aici incepe povestea copilariei mele pentru ca aproape toate amintirile mele sunt legate de un oras mic, frumos.
Daca inchid ochii in fata imi apare imaginea mea plimband caruciorul cu micuta mea surioara prin fata blocului. O alta imagine care imi vine in minte este cea a primei zile la gradinita. Cred ca aveam vreo patru ani, iar ea, micuta mea Georgi, avea numai doi anisori. Gradinita noastra era situata in centrul orasului si... era mare. Atat de mare...
Georgi s-a speriat cand a plecat tati la munca si a inceput sa planga. Se uita pe geam si plangea. Degeaba au incercat sa o impace educatoarele, degeaba am luat-o in brate...
In prima ei zi de gradinita s-a facut saracuta de rusine... s-a scapat pe ea ca orice copilas de doi ani, iar d-na Margareta a avut grija sa o spele, sa ii dea de mancare si chiar sa o adoarma.
Apoi cu trecerea timpului...s-a obisnuit micuta. In primul an am fost in aceeasi grupa, insa in anii urmatori invatam in grupe diferite, dar tati ne gasea mereu impreuna pentru ca inainte de a se face ora patru dupa amiaza ma scuzam in fata educatoarei si ii spuneam ca vreau la baia. Da' de unde! La grupa mica aterizam. Acolo...era stiut. Veneam sa il astept pe tati.
Si de cate ori nu l-am asteptat cu orele.
Programul tatalui meu nu era ca al celorlati parinti. Intotdeauna intarzia. Nu stiu daca o facea intentionat, dar eu sigur l-am mostenit. Asa ca in anii gradinitei am asistat la multe "barfe" si "cafele" cu educatoarele de la gradinita. Si de fiecare data... ii spuneau tatei: "Domnu' Pirvu aveti grija sa nu mai intarziati"... Yes, sure...:))
Diminetile...erau cele mai ingrozitoare. De multe ori, in special in noptile cand tata lucra... Mama se trezea la ora 5 dimineata si, bineinteles, si noi. Ne imbraca si apoi...porneam repejor catre gradinita din centrul orasului ca doar ea incepea programul la 6 dimineata.
Eram primele la gradinita...pana veneau urmatorii doi copii...si ei vecini de cartier, ai caror parinti lucrau in acelasi loc cu mama.
Mda... Ce vremuri!
Atunci mancam "renumita"(renumita pentru mama pentru ca era singura supa pe care o mancam) supa de chimen si tot atunci... m-am imbolnavit de meninginta, iar micuta mea Georgi s-a speriat vazandu-se singura acasa a plecat singura la niste vecini, iar mama si tata au crezut ca a fugit de acasa. (parintii mei o lasasera acasa disperati de starea mea grava. Vomam in continuu, nu mai stiam de mine plus ca erau plimbati dintr-o sectie in alta a spitalului cu mine)
O alta poveste legata de copilaria mea...imi vine in minte. Nu are nici o logica felul in care le scriu pentru ca intamplarea dinainte a avut loc cand aveam vreo 6 ani, iar aceasta cand abia implinisem 2 ani.
Din ce mi-a povestit mama. Intr-o zi, in timp ce era foarte preocupata de ale ei probleme a observat ca al ei copilas nu mai face nici o boacana, nu mai plange, nu mai face nimic. Saraca a cautat in casa dupa mine. Eu lipsa. A cautat pe sub pat, prin dulap, a mers la vecina de sub noi, la cea de deasupra. Nimic. Copilul i-a disparut fara urma din casa. A chemat Politia (?! parca asa imi amintesc ca mi-a zis mami, dar nu garantez pentru informatie)...si cand colo m-a gasit...in casa. Pe un scaun dormind.
Numai ca acel scaun era sub o masa, iar masa era acoperita o fata de masa...:))
Scoobytza
,,,
Daca nu ar fi calculatorul deschis,probabil ca ar fi liniste in jurul meu.
Daca nu as tasta, probabil ca nu as auzi nimic.
Daca as inchide ochii, probabil ca nu as vedea nimic.
Astazi am primit o scrisoare. Cineva mi-a scris si mi-a multumit pentru corectitudinea cu care i-am redat cuvintele intr-un material. M-a facut sa ma simt bine.
Intreaga zi mi-au lacrimat ochii. Iar m-am imbolnavit.
Am vazut o fotografie care mi-a amintit ca nu trebuie sa avem incredere in orisicine.
Am baut ceai si am luat coldrex.
O bucatica din ziua de azi a trecut astfel. Incerc sa imi adun ideile.
Daca nu as tasta, probabil ca nu as auzi nimic.
Daca as inchide ochii, probabil ca nu as vedea nimic.
Astazi am primit o scrisoare. Cineva mi-a scris si mi-a multumit pentru corectitudinea cu care i-am redat cuvintele intr-un material. M-a facut sa ma simt bine.
Intreaga zi mi-au lacrimat ochii. Iar m-am imbolnavit.
Am vazut o fotografie care mi-a amintit ca nu trebuie sa avem incredere in orisicine.
Am baut ceai si am luat coldrex.
O bucatica din ziua de azi a trecut astfel. Incerc sa imi adun ideile.
duminică, 6 aprilie 2008
Timisoara
Ieri am facut o scurta vizita in Timisoara.
I-am revazut pe Nepotu', Viorela, Florentina, Viorela si Florin si am vizitat unul dintre cele mai frumoase orase din tara asta.
Mi-au placut parcurile si cladirile, statuile si cele doua tunuri din centrul orasului. Pacat ca nu m-am nascut cu 150 de ani in urma ca sa pot vedea aceste cladiri asa cum erau inainte ca trecerea timpului si oamenii sa le distruga.
Nepotu' mi-a aratat o cladire plina de gauri de la gloantele care s-au tras in 1989 la Timisoara.
Din pacate, nu am avut aparat de fotografiat cu mine, iar Timisoara imi va ramane doar in amintire...
Scoobytza
I-am revazut pe Nepotu', Viorela, Florentina, Viorela si Florin si am vizitat unul dintre cele mai frumoase orase din tara asta.
Mi-au placut parcurile si cladirile, statuile si cele doua tunuri din centrul orasului. Pacat ca nu m-am nascut cu 150 de ani in urma ca sa pot vedea aceste cladiri asa cum erau inainte ca trecerea timpului si oamenii sa le distruga.
Nepotu' mi-a aratat o cladire plina de gauri de la gloantele care s-au tras in 1989 la Timisoara.
Din pacate, nu am avut aparat de fotografiat cu mine, iar Timisoara imi va ramane doar in amintire...
Scoobytza
joi, 3 aprilie 2008
Scrisoare
Domnule Hossu,
Observ ca de ceva timp va petreceti timpul citind blogurile jurnalistilor clujeni si, in special, pe al meu din moment ce a fost nominalizat de doua ori in Foaia Transilvana ca fiind un blog prost. Ei bine, as avea o rugaminte nu va mai pierdeti timpul citind un blog pe care, evident, il considerati de stupid. Nu sunt in cautarea unui public tinta format din jurnalisti si nici nu sunt interesata sa devin "vedeta" in paginile Foii Transilvane asa cum, se pare, ca doriti dumneavoastra. Am cu totul alte lucruri de facut.
Va multumesc anticipat pentru spatiul dedicat in numarul urmator al Foii Transilvane si va doresc o zi frumoasa,
Cristina PIRVU (Nu PIRV asa cum a aparut in mod eronat in ziarul pe care il reprezentati )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)