Muzica data la maxim imi pulseaza in urechi... Daca nu ar fi versurile atat de cunoscute, daca nu as fi ascultat piesa de atatea ori nu as stii pe ce lume sunt.
Dreaming comes so easily, cause is all that I known. True love it's a fairytale.I'm damaged so how would I know. And I'm scared and I'm alone. I'm ashamed and I need for you to know. I didn't say all the things that I wanted to say and you can't take back what you would taken away cause I fell you near me. Healing comes so painfully...
I'm scared and I'm alone...
Plumb - Damaged
Aceasta este piesa pe care o ascult...nu stiu cat se potriveste cu starea mea sufleteasca, insa e o piesa frumoasa.
Can't go back... I must go on.
Care ar fi rolul acestei postari? Hmmmm...Nici un altul decat sa ma scoata dintr-o stare de letargie, de lene continua.
Ascult muzica de "depresie". (La naiba! iar mi-am pus numai muzica trista pe i-pod) Mai multe ore am incercat sa vad ce mai scriu colegii mei pe blog. E liniste totala. Am fost impresionata de modul de a scrie al Teodorei. In rest a fost liniste pe bloguri...
Alta piesa de depresie... Juntos...Hmm... Printr-a saptea, a opta ascultam piesa asta si bineinteles ca ne petreceam timpul uitandu-ne la "Primer amor a mil por hora". Daca stau sa ma gandesc bine, un amic imi spunea ca nu intelege generatia de fete din care fac parte. "Cum se poate sa fie toate atat de visatoare?" Dom'le am aflat motivul...prea mult uitat la telenovele. Ce crezi ca faceam cu sor'mea de fiecare data cand erau ai nostrii plecati de acasa? Ba chiar, taica'meu inchidea usa de la camera unde era televizorul cu cheia. Doar-doar ne-om lasa de atatea telenovele. :)) Fenomentul telenovelismului era tipic in acea perioda si pana la urma a creat un model al gospodinelor si al tragediilor sentimentale. Traiam fiecare episod al telenovelelor si abia asteptam sa vina a doua zi, doar ca sa ora 19 sa ne uitam iar la televizor. Cum naiba sa nu devina fetele din ziua de azi niste sentimentale? Sentimentalismul ieftin ni l-am indoctrinat singure cand
ne pierdeam timpul uitandu-ne la suferintele Rosalindei si ale Usurpadoarei...
Aa... si ca sa nu uit. Epoca manelismului copilaresc. Cata amploare a luat totul. Recunosc fara nici cea mai mica urma de regret ca am avut o scurta perioada de "manelita cronica". Asta a fost prin clasa a 9-10. Lucru grav pentru mine acum si pentru persoana in care m-am transformat. Insa trebuie sa precizez pe vremea aceea, chiar avea un inteles manelele alea. Acu au devenit numai Portugalii, Salamarii, Raggaetoano-manele si ...nici naiba nu mai stie ce.
De cele mai multe ori sunt categorisita pe principiul SUD inseamna manele. Ei bine, SUD nu inseamna manele. SUD inseamna un amestec ca aici prin NORD, amestec de categorii sociale, de studii si de prost crescuti. Insa, din nefericire, in SUD s-au adunat mai multi. Mi-e si jena cand ma intorc acasa si incep sa compar. Hainele maneloide cu inscrisuri cat mai mari si mai colorate ma irita de-a dreptul. Pe de alta parte, sunt multumita ca ai mei cunoscuti nu sunt maneloizi. Sunt pustani si nu numai scarbiti de curentul asta idiot. Cand ma duc in vizita la bunica mea, ma apuca toti nervii gandindu-ma ca oraselul in care m-am nascut e supranumit "Raiul Hackerilor" si ca nu stiu ce manelisti provin de acolo...
AAAAAAAAAAA... si ca sa nu mai spun de colegii sora'mii sau de cei din generatia ei. I-as pocni pe toti... Nu ma dau eu aia cu cultura muzicala pentru ca nu o am, insa...cand ii vad pe pustii de varsta surorii mele...
Scoobytza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu