Azi am fost in Bucuresti pentru o conferinta a companiei Ursus despre o campanie privind consumul in exces de alcool si efectele pe care acesta le are asupra organismului. Totodata, azi am avut ocazia sa ii revad pe Alex R., un fost coleg drag de generala, si pe Andrei Moise. M-am bucurat extraordinar de mult sa imi petrec doua ore si un pic cu ei, timp in care am mancat si am povestit. Mi-a placut ca i-am simtit pe amandoi aproape de sufletul meu si ca am ras in cea mai mare parte a timpului care a trecut.
Yep, they made my day today. Din nefericire, am uitat sa fac macar o poza cu ei, insa o sa ma revansez atunci cand ii voi revedea in Ramnicu Valcea.:)
Scoobytza
PS: Nu stiu de ce altora nu le place Bucurestiul, dar aproape intotdeauna (cu o singura exceptie pe care am scris-o pe blog) mi-a dat o senzatie de bine si de frumos.
miercuri, 20 octombrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
Doua saptamani.
Ultimele doua saptamani au fost de-a dreptul incarcate si obositoare. Au fost zile frumoase in care m-am distrat, am muncit, am sarbatorit si am invatat.
Am avut parte de iesiri la film sau la povesti in Zorki, de o petrecere a burlacitelor senzationala, de Angela Merkel, de Cseke Attila, dar si de o nunta ca in povesti. Da, ultimele saptamani au fost cam aglomerate, cam incarcate, insa m-am simtit bine. In perioada asta m-am simtit foarte ok pentru ca nu am mai avut parte de singuratatea unei case goale, am intalnit oameni faini si am ras cu ei zi de zi. Uneori am fost trista, dar pentru scurte momente pentru ca apoi s-a gasit cel putin o persoana care sa ma faca sa zambesc. Nu am mai citit, dar am vazut serialele ce imi plac. Acum, dupa ce m-am saturat de seriale, e timpul sa citesc si am cateva carti bune care abia asteapta sa aiba parte de o recenzie scurta pe acest blog. By the way, miercuri voi fi in Bucuresti pentru cateva ore si ma bucur.:) I'm gonna see someone after eight years. Yea,long time, no see.
In ce priveste povestea pe care am inceput-o alaturi de voi, fiti siguri ca ii vom afla si finalul.;) Astept acum o continuare de la un amic, care s-a oferit sa imi trimita un text pentru blog.;)
Scoobytza
Am avut parte de iesiri la film sau la povesti in Zorki, de o petrecere a burlacitelor senzationala, de Angela Merkel, de Cseke Attila, dar si de o nunta ca in povesti. Da, ultimele saptamani au fost cam aglomerate, cam incarcate, insa m-am simtit bine. In perioada asta m-am simtit foarte ok pentru ca nu am mai avut parte de singuratatea unei case goale, am intalnit oameni faini si am ras cu ei zi de zi. Uneori am fost trista, dar pentru scurte momente pentru ca apoi s-a gasit cel putin o persoana care sa ma faca sa zambesc. Nu am mai citit, dar am vazut serialele ce imi plac. Acum, dupa ce m-am saturat de seriale, e timpul sa citesc si am cateva carti bune care abia asteapta sa aiba parte de o recenzie scurta pe acest blog. By the way, miercuri voi fi in Bucuresti pentru cateva ore si ma bucur.:) I'm gonna see someone after eight years. Yea,long time, no see.
In ce priveste povestea pe care am inceput-o alaturi de voi, fiti siguri ca ii vom afla si finalul.;) Astept acum o continuare de la un amic, care s-a oferit sa imi trimita un text pentru blog.;)
Scoobytza
joi, 14 octombrie 2010
Casa de piatra, Florina!
Am inceput numaratoarea inversa. Peste 2 zile se casatoreste scumpa si buna mea prietena Florina. Nu pot decat sa ii doresc sa fie foarte fericita, sa fie iubita de Mircea si ca o data cu anii care vor trece, ea si viitorul ei sot sa se iubeasca din ce in ce mai mult. Abia astept sa te vad imbracata in "miresuca", dragutza mea Florina!
Piesa de mai jos iti e dedicata:
Piesa de mai jos iti e dedicata:
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Un fel de poveste...
Noapte de vara. Un geam deschis, la etajul II al unui bloc situat intr-o zona rezidentiala a orasului B. O fata cu parul lung, negru, statea in pat. Privea cu ochii in tavanul alb al camerei.
"Oare cum de m-am transformat intr-o alta persoana? Cum de am ajuns sa imi pese atat de putin? Sunt egoista? Da, cred ca sunt. Intr-un mod absolut stupid. Sunt egoista pentru ca vreau. Sunt egoista pentru ca m-am saturat sa fiu generoasa, pentru ca m-am saturat sa ofer tot ceea ce e mai bun din mine, fara sa primesc nimic in schimb! Maine o sa il revad din nou. Nu imi pasa. Nu l-am mai vazut de atata vreme. M-am transformat in altcineva? Nu, nicidecum.", gandea Maria.
Nu a reusit sa doarma toata noaptea. Intreaga noapte s-a foit intre cearceafurile patului, ii era frig, ii era cald. Nu putea dormi. Stia ca totul are legatura cu el, cu acea zi, cu ceea ce urma sa se intample. Maria urma sa isi reintalneasca tatal. "Nu l-am mai vazut de atata vreme. Oare o sa ma mai recunoasca? O sa recunoasca femeia de 25 ani, candva copila de 10 ani. Da, de 15 nu ne-am mai vazut", isi spuse.
Pierduse prea multe din viata ei. Marian S. era tatal Mariei. Nu o mai vazuse de cand a intrat in inchisoare. Totul era o greseala. Nu stia de ce a ajuns acolo, el era nevinovat. L-au acuzat de o crima pe care nu a comis-o. Intr-o duminica dupa amiaza, politistii au venit la usa lui si, in fata Mariei, l-au arestat. I-au spus ca el este principalul suspect in cazul crimei lui H., un individ pe care Marian l-a cunoscut in treacat.
Maria: "Oare o sa ma mai recunoasca?", un ultim gand inainte de ca somnul sa se astearna peste genele ei. Maine, de fapt astazi, pentru ca trecuse de 12 noaptea, Maria urma sa isi revada tatal. Marian va iesi de pe porta unei inchisori dupa 15 ani.
(va urma)
PS: Dragi cititori, va rog sa imi comentati si sa imi dati idei pentru o continuare a acestei povesti.
Scoobytza
marți, 5 octombrie 2010
Sfat?
Cine imi poate spune care ar trebui sa fie dimensiunile ideale pentru clipurile de pe youtube in html astfel incat acestea sa nu mai depaseasca chenarul blogului meu?
Wall Street: Money never sleeps
Acesta este titlul filmului pe care l-am vazut ieri la Cinema City din Iulius Mall Cluj. Regizorul peliculei este Oliver Stone, iar personajul principal - un finantist fara scrupule - Gordon Gekko este jucat, cu mare talent, de Michael Douglas. Desi nu este genul de film la care m-as fi uitat singura, recunosc ca mi-a placut "Wall Street> Money never sleeps". Urmarind acest film am inteles inca un pic ceea ce a declansat criza financiara mondiala.
Pelicula il are in prim-plan pe Gordon Gekko, un fost broker, care ar fi in stare sa isi vanda propria fiica pentru bani. Mai multe detalii despre Wall Street: Money never sleeps puteti gasi pe IMDB.COM. E un film pe care il recomand celor interesati de economie, dar si de povestile care se invart in jurul banilor. Pentru mine, concluzia peliculei lui Oliver Stone a fost: Banii nu aduc fericirea.
Scoobytza
Pelicula il are in prim-plan pe Gordon Gekko, un fost broker, care ar fi in stare sa isi vanda propria fiica pentru bani. Mai multe detalii despre Wall Street: Money never sleeps puteti gasi pe IMDB.COM. E un film pe care il recomand celor interesati de economie, dar si de povestile care se invart in jurul banilor. Pentru mine, concluzia peliculei lui Oliver Stone a fost: Banii nu aduc fericirea.
Scoobytza
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Cartile mele de jurnalism
Leapsa de la Andrei Aronet
.
Cred ca prima carte de jurnalism pe care am citit-o a fost manualul lui Mihai Coman si asta se intampla in urma cu vreo cinci-sase ani in timpul liceului. Pe mine m-au format nu doar cartile de jurnalism, ci si volume ca si Foamea a lui Knut Hamsun sau cartile scrise de Marquez. Una dintre cartile mele preferate scrise de Marquez este "A trai pentru a ti povesti viata" care e autobiografia lui. (Marquez a fost si ziarist) Cred ca astea sunt doar doua dintre exemplele multiple pe care ti le-as putea da. Pe mine nu neaparat facultatea m-a format, cat practica si lucrul cu cei care sunt cu adevarat jurnalisti si care au in spate mai multi ani de presa decat mine. Am avut multe de invatat de la Bianca Felseghi, de la Calin Poenaru, Titus Craciun, Vasile Racovitan, Laura Laurentiu, Romeo Popescu, Magda Tolea - adica acei oameni care mi-au editat textele, mi le-au criticat si, cand am facut ceva bine, m-au laudat. Ei sunt cu adevarat "cartea mea de jurnalist".
Pe voi cine v-a format: scoala, practica, cartile sau oamenii pe care i-ati cunoscut?
Scoobytza
.
Cred ca prima carte de jurnalism pe care am citit-o a fost manualul lui Mihai Coman si asta se intampla in urma cu vreo cinci-sase ani in timpul liceului. Pe mine m-au format nu doar cartile de jurnalism, ci si volume ca si Foamea a lui Knut Hamsun sau cartile scrise de Marquez. Una dintre cartile mele preferate scrise de Marquez este "A trai pentru a ti povesti viata" care e autobiografia lui. (Marquez a fost si ziarist) Cred ca astea sunt doar doua dintre exemplele multiple pe care ti le-as putea da. Pe mine nu neaparat facultatea m-a format, cat practica si lucrul cu cei care sunt cu adevarat jurnalisti si care au in spate mai multi ani de presa decat mine. Am avut multe de invatat de la Bianca Felseghi, de la Calin Poenaru, Titus Craciun, Vasile Racovitan, Laura Laurentiu, Romeo Popescu, Magda Tolea - adica acei oameni care mi-au editat textele, mi le-au criticat si, cand am facut ceva bine, m-au laudat. Ei sunt cu adevarat "cartea mea de jurnalist".
Pe voi cine v-a format: scoala, practica, cartile sau oamenii pe care i-ati cunoscut?
Scoobytza
Abonați-vă la:
Postări (Atom)