La multi ani!

Anul nou se apropie cu pasi repezi si tot asa incep sa imi fac bagajele...mai sunt numai 2 ore si incep sa ma grabesc. Stiu ca sunt deja in intarziere...hmm... ca de obicei...
Pana una-alta am intrat pe blog ca sa fac cateva urari...
Sa fiti fericiti, sanatosi si iubiti.

Iar in noaptea dintre ani aveti grija sa va distrati si sa va indragostiti...
sa fie mai bine la anu'...

Restul urarilor ramane pe 2008...;)

•Scoobytza

La multi ani, my friend!

26 decembrie 2007

Deci am 20 de ani si sincer nu mi-e bine...asta e. Timpul nu ma ajuta, mai vreau sa stau putin la 18... (sau 19)


Astazi (26 decembrie) este ziua unuia dintre cei mai scumpi prieteni ai mei. Il cheama Stefan si, chiar daca nu mai suntem atat de apropiati, il apreciez pentru ceea ce este: un om inteligent, corect, dificil de foarte multe ori, cu un caracter tare... si, intr-un fel, sensibil.

L-am cunoscut in anul 1 de facultate in biblioteca.:)) (nu suntem "toci") imi aduc aminte ca i-am promis ca ii voi da un curs si am iesit in oras cu cativa dintre noii nostri colegi: Luiza, Crina, Raul si Dorel (Pokemon)...Iesirea a fost foarte faina. Am mancat pizza arsa si am baut bere. Ne-am simtit bine, motiv pentru care iesirile de acest gen s-au repetat de nenumarate ori... Cat despre cursul ala... (iti mai aduci aminte ca ti l-am dat xeroxat?:P) Impreuna cu el si cu alti oameni super am petrecut o noapte intreaga si apoi am mers la cursul Mihaelei Muresan. Ai putea uita vreodata cum pazeam facultatea pe la 6/7 dimineata?

Stefan a fost unul dintre primii mei prieteni de la facultate si singurul care a avut rabdarea sa imi asculte toate prostiile si toate tampeniile. Atunci cand am suferit mi-a fost alaturi, iar atunci cand am ras a fost undeva pe langa mine... De asta tin la tine, dragul meu prieten...

Azi este ziua ta si vreau sa stii ca in sufletul meu vei ramane intotdeauna ca un bun prieten. Iti doresc sa te bucuri de varsta asta si sa fii cu adevarat fericit si sa nu uiti ca, undeva, in lumea asta, vei gasi mereu pe cineva dispusa sa te asculte si, daca ai nevoie, sa te ajute fara sa iti ceara nimic in schimb. (pentru ca prietenia este neconditionata)

La 20 de ani vreau sa te bucuri si vreau sa te vad cat mai departe in presa sau oriunde iti doresti. Si vreau sa fii iubit si sa te distrezi si sa ai bani si sa fii sanatos....


Sa-mi traiesti, prietene!

PS: Te pup si te imbratisez...

• Scoobytza

Fara dedicatie...

Postul "Hello,Kenvelo Boy" nu are absolut nici o legatura cu persoane din viata reala si, implicit, din viata mea.

Scoobytza

Hello, Kenvelo Boy!

M-am hotarat sa iti scriu o scrisoare...

Dragul meu Kenvelo Boy,
Imi e tare dor de tine (doar stii de ce, nu?). Imi e tare dor de ceea ce erai inainte de a-ti pune minunata masca, inainte ca hainele sa te faca...
Nu vreau sa comentez viata ta in aceasta scrisoare. Vreau sa stii doar ca ai capatat niste fitze... mai ca imi vine sa iti lipesc una. Mai nou, umbli prin cele mai tari cluburi insotit de toti frezatii (nu ca nu mi-ar placea cum arata noii tai prieteni) si uiti ceva foarte important, mult iubit Kenvelo Boy... Esti la fel ca mine... Vrei sa fi in centrul atentiei, dar ai un mic-mare dezavantaj... Eu, macar, sunt sincera cu mine insami, in schimb, tu... nu mai stii nici cum te cheama...
Kenvelo Boy mai ai o sansa... mai ai o sansa sa te schimbi... sa fi TU (Kenvelo boy again)...


Cu drag,
your ex- Kenvelo Girl alias Fitzoshik Ta

PS: Acest material este un pamflet dedicat fitzelor din Cluj Napoca. (Nu am nimic cu cei care se imbraca de la Kenvelo, chiar imi plac hainele de acolo. Aaaaa, si mai priviti din cand in cand in jurul vostru...)

Wake me up when september ends

Missing something....

Nine milion bycles

De ce mi-am facut blog?

Aud din ce in ce mai des aceste intrebari. De ce ti-ai facut blog? sau De ce nu iti faci blog? sau Care- i treaba cu blogurile astea?

Ce inseamna pentru mine blogul?

Sa-i scriu definitia? "

Un blog (prescurtat de la web log) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afişate în ordine cronologică inversă.

Dacă la început weblogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut unelte care să automatizeze acest proces, făcând acest gen de publicaţii accesibile publicului larg. Utilizarea unui astfel de software bazat pe navigator este acum un aspect obişnuit al blogging-ului.

Scopul blogurilor variază foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii. De asemenea, ele variază şi în funcţie de autor - de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui, de asemenea, o sursă importantă de câştig.

Multe webloguri permit vizitatorilor să lase comentarii publice, creând astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blogului; altele nu sunt interactive.

Totalitatea weblogurilor şi a autorilor de bloguri a fost denumită blogosferă" - SURSA: WIKIPEDIA


Ei, bine, eu scriu pe blog pentru ca asa am chef. Scriu pe blog cand am dispozitia si pentru ca ma simt bine insirandu-mi aici ideile, gandurile, articolele scrise pentru ziar...Scriu pe blog pentru ca am chef sa scriu. In ultimul timp, nu mi-am mai varsat gandurile atat de des pentru ca pc-ul de la redactie nu imi permite (cred ca am blocat pagina si... nu pot sa ma loghez), iar, acasa, scriu rar si asta pentru ca, dupa orele petrecute la ziar, la scoala sau prin oras, vreau sa fac si altceva... sa ma uit la un film sau sa stau la povesti cu prietenele mele...

Si mai scriu pe blog atunci cand simt ca am deschiderea necesara pentruasta. Pe mine nu ma intereseaza discutiile intre ziaristii care au bloguri...
Scoobytza

La multi ani, Vocea Valcii!

In urma cu aproape patru ani asteptam tematoare la usa. Nu stiam peste cine voi da, imi doream numai sa nu fie oameni rai. Vroiam sa gasesc persoane de la care sa invat. Si le-am gasit.
De atunci inima imi bate tare cand stiu ca trebuie sa ii vad sau sa ne intalnim... este vorba despre colegii mei de la Vocea Valcii, de cea de-a doua familie a mea, de prietenii mei scumpi... de Romeo, Magdutza, Oly (supranumita Parutz), Clauditza (prietena mea draga, obsedata ca si mine de fotografii), Madalina (Mobulica), Petre ("Cristinik, masaj cand imi faci?"), Rudi ( pe fuga de la un ziar la altul, dar mereu cu sufletul la Vocea Valcii), Augustin (ce uimita am fost cand ai scapat de plete), Dorian (te-am pupat de te-am albit) si Mirabela... Ei sunt prietenii mei, familia mea... Ei sunt Vocea Valcii.

Nu il voi uita niciodata pe Paco... Si nici pe Bella. Doar cum sa uit cum mergeam cu doi caini "nebuni" la veterinar...

La Vocea Valcii am invatat sa scriu. La Vocea Valcii am iubit tot. (de aia va pupam tot timpul)
Cu Vocea am fost la alegeri, la tribunal, am fost la inundatii... Pentru Vocea m-am suit pe un bloc ca sa fac poze unui acoperis cazut desi imi era teama de inaltimi. Pentru Vocea Valcii am fost in razii si am legat "prietenii" cu prostituatele... Aaaaa, si pentru Vocea ne-am deghizat in teroriste...(Clauditza stie:)))

Patru veri am petrecut la acest ziar. Nu spun ca este cel mai bun din Valcea. Nu spun nici ca oamenii de acolo sunt cei mai deosebiti, spun doar ca ii iubesc pentru ca au fost langa mine la bine si la rau.


Au fost alaturi de mine cand am plans, cand am ramas singura si au fost acolo cand atunci cand am luat bacul si ne-am bucurat impreuna... au fost cu mine 3 ani de ziua mea...(al patrulea l-am petrecut la Cluj)

Va iubesc pe toti!!!

PS: Niciodata nu voi uita de unde am plecat si cine m-a invatat meserie - doar voi mi-ati pus pixul si aparatul de fotografiat in mana.

Cristinica