In urma cu aproape patru ani asteptam tematoare la usa. Nu stiam peste cine voi da, imi doream numai sa nu fie oameni rai. Vroiam sa gasesc persoane de la care sa invat. Si le-am gasit.
De atunci inima imi bate tare cand stiu ca trebuie sa ii vad sau sa ne intalnim... este vorba despre colegii mei de la Vocea Valcii, de cea de-a doua familie a mea, de prietenii mei scumpi... de Romeo, Magdutza, Oly (supranumita Parutz), Clauditza (prietena mea draga, obsedata ca si mine de fotografii), Madalina (Mobulica), Petre ("Cristinik, masaj cand imi faci?"), Rudi ( pe fuga de la un ziar la altul, dar mereu cu sufletul la Vocea Valcii), Augustin (ce uimita am fost cand ai scapat de plete), Dorian (te-am pupat de te-am albit) si Mirabela... Ei sunt prietenii mei, familia mea... Ei sunt Vocea Valcii.
Nu il voi uita niciodata pe Paco... Si nici pe Bella. Doar cum sa uit cum mergeam cu doi caini "nebuni" la veterinar...
La Vocea Valcii am invatat sa scriu. La Vocea Valcii am iubit tot. (de aia va pupam tot timpul)
Cu Vocea am fost la alegeri, la tribunal, am fost la inundatii... Pentru Vocea m-am suit pe un bloc ca sa fac poze unui acoperis cazut desi imi era teama de inaltimi. Pentru Vocea Valcii am fost in razii si am legat "prietenii" cu prostituatele... Aaaaa, si pentru Vocea ne-am deghizat in teroriste...(Clauditza stie:)))
Patru veri am petrecut la acest ziar. Nu spun ca este cel mai bun din Valcea. Nu spun nici ca oamenii de acolo sunt cei mai deosebiti, spun doar ca ii iubesc pentru ca au fost langa mine la bine si la rau.
Au fost alaturi de mine cand am plans, cand am ramas singura si au fost acolo cand atunci cand am luat bacul si ne-am bucurat impreuna... au fost cu mine 3 ani de ziua mea...(al patrulea l-am petrecut la Cluj)
Va iubesc pe toti!!!
PS: Niciodata nu voi uita de unde am plecat si cine m-a invatat meserie - doar voi mi-ati pus pixul si aparatul de fotografiat in mana.
Cristinica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu