luni, 17 noiembrie 2008

Unde mi-am lăsat copilăria?

I lost my summer, I lost the fall and now it comes my winter.

Mă uit în urmă şi îmi dau seama cât de uşor trec toate, cum trece timpul pe lânga mine.
Aş vrea să retrăiesc unele momente din viaţa mea la nesfârşit. Să fac în aşa fel încât clipele de fericire, de iubire şi de râsete să se repete continuu. Aş vrea atât de mult să am aceeaşi naivitate de copil, să pun întrebări şi să mă uit cu ochii mari la interlocutorul meu aşteptând un răspuns.

Toate îmi par atât de îndepărtate şi aş vrea să aflu unde mi-am lăsat copilaria.

Scoobytza

2 comentarii:

joju spunea...

mda, pe la 26-27 (varsta mea)incepusera sa mi se adreseze cu dvs !!?? mi s-a parut bizar si neplacut
apoi pe la 30 mi-a fost clar ca "fuse si se duse" (tineretea)
bine..., in our days se spune ca mai dureaza pana la 40..50 dar uite, nu mai fac sfoara ca la 16 doar din brate fara ajutorul picioarelor si nu mai alerg sa simt acea euforie si puls de fericire si indestulare in tot trupul ..
dar unii ne nastem sa cunostem implinirea mai tarziu sau la o alta varsta.. suna rau dar sa ne uitam la ... Jean Gabin sau la Louis de Funes... si mai este aceasta tehnologie care ne face sa traim pe fuga... si eu sunt un melanclolic si un conservator :)

Scoobytza spunea...

Imi doresc ca si la 50-60-100 de ani sa ma pot bucura de micile evenimente din viata mea, sa stiu sa ma bucur de ele. Inca nu mi se adreseaza nimeni cu dumneavoastra si... Ce bine e!:P