Sunt nostalgica de-a dreptul!
Seara de ieri mi-a facut o pofta nebuna sa dau timpul inapoi, sa fiu iar in anul intai, sa traiesc aceleasi lucruri frumoase inca o data. Fotografiile din liceu si primii ani de facultate au contribuit si ele la starea mea de nostalgie.
Am obiceiul de a ma uita in urma. De ce fac asta? Pentru ca imi sunt dragi toate experientele prin care am trecut. Zilele trecute il invidiam pe Adi pentru ca este acum in America, iar eu nu mai sunt acolo. Nu traiesc din amintiri, insa imi place sa imi aduc aminte de trecut. E reconfortant pentru mine.
Astazi am terminat de scris lucrarea mea de licenta. O finalizasem in urma cu cateva zile bune, insa profesoara mea mi-a atras atentia ca mai trebuie sa lucrez la ea. Astfel incat azi... am muncit si e gata de predat.
Scoobytza
PS> Cristina Nistor si-a dat Ok-ul. Pot sa o printez.:D
duminică, 21 iunie 2009
Janis, Janis!!!
Cheful de noaptea trecuta a fost prea fain! Janis Pub ne-a intampinat zambind si impreuna cu Crina si Denis am facut senzatie. Ne-am dansat bine, as zice. A fost fain si cum am dansat si cu colegii de la Jurna.
Super fain. Nici nu am simtit cand oamenii au inceput sa paraseasca localul, mai ales colegii nostri. La 5 dimineata am ajuns si eu pe taramul viselor. Mako, Petre, Anca & Adelina au spus "Buna dimineata!" Clujului.
Pacat ca terminam facultatea. Poate ar fi trebuit sa fim mai apropiati. Who knows? Pana una-alta o sa postez cateva fotografii dragi din anul 1.
Scoobytza
Super fain. Nici nu am simtit cand oamenii au inceput sa paraseasca localul, mai ales colegii nostri. La 5 dimineata am ajuns si eu pe taramul viselor. Mako, Petre, Anca & Adelina au spus "Buna dimineata!" Clujului.
Pacat ca terminam facultatea. Poate ar fi trebuit sa fim mai apropiati. Who knows? Pana una-alta o sa postez cateva fotografii dragi din anul 1.
Scoobytza
luni, 15 iunie 2009
Ramasa fara vedere. De ce?
De cateva zile, sunt oripilata de ceea ce s-a intamplat intr-un centru de plasament din Cluj. O fata de 18 ani, paralizata de la gat in jos, care cantareste in jur de 20 de kilograme va ramane si oarba. Nu pot sa imi imaginez ce este in sufletul acelei fete care nu s-a putut apara de pustoaica de 12 ani ce i-a scos ochii. Nu imi pot imagina cum este o viata fara cele cinci simturi, o viata in care doar auzi si vorbesti, fara sa te poti misca sau fara sa poti vedea lucrurile care te inconjoara. Este de-a dreptul ingrozitor.
Cele doua fete se aflau intr-un centru de plasament din comuna Jucu, iar colegul meu Denis a scris despre acest caz AICI.
Nici in cele mai morbide vise sau ganduri nu vreau sa imi vina in fata imaginea fetei mutilate pe viata pentru a doua oara.
Cu toate acestea, ziarele mari cauta acest subiect cu ardoare. Si este de inteles. In viata mea nu am auzit de o violenta atat de mare si ma tem ca responsabilii, cei care ar fi trebuit sa fie atenti la copiii din centrul de plasament nu vor fi pedepsiti. Nu se intampla niciodata.
O cunostiinta, care colaboreaza cu un ziar central, mi-a dat cel putin 10 telefoane astazi. Crezi ca e bine daca ii fac poza? Ma pot da in judecata? I-a mancat ochii? O sa ramana oarba?
E ingrozitor de-a dreptul. Exploatam durerea unei fete de 18 ani fara sa ne punem in locul ei.
Si doare. Nu pe cei de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului ii doare. Ci pe ea, cea ramasa fara vedere.
Pe de alta parte, ma intreb ce se va intampla cu agresooarea de doar 12 ani. Va ramane internata in acelasi centru cu cea pe care a orbit-o? Va fi pedepsita? Va urma un tratament pentru nebunia de care sufera?
Nimeni nu imi poate da acum aceste raspunsuri.
• Scoobytza
Cele doua fete se aflau intr-un centru de plasament din comuna Jucu, iar colegul meu Denis a scris despre acest caz AICI.
Nici in cele mai morbide vise sau ganduri nu vreau sa imi vina in fata imaginea fetei mutilate pe viata pentru a doua oara.
Cu toate acestea, ziarele mari cauta acest subiect cu ardoare. Si este de inteles. In viata mea nu am auzit de o violenta atat de mare si ma tem ca responsabilii, cei care ar fi trebuit sa fie atenti la copiii din centrul de plasament nu vor fi pedepsiti. Nu se intampla niciodata.
O cunostiinta, care colaboreaza cu un ziar central, mi-a dat cel putin 10 telefoane astazi. Crezi ca e bine daca ii fac poza? Ma pot da in judecata? I-a mancat ochii? O sa ramana oarba?
E ingrozitor de-a dreptul. Exploatam durerea unei fete de 18 ani fara sa ne punem in locul ei.
Si doare. Nu pe cei de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului ii doare. Ci pe ea, cea ramasa fara vedere.
Pe de alta parte, ma intreb ce se va intampla cu agresooarea de doar 12 ani. Va ramane internata in acelasi centru cu cea pe care a orbit-o? Va fi pedepsita? Va urma un tratament pentru nebunia de care sufera?
Nimeni nu imi poate da acum aceste raspunsuri.
• Scoobytza
sâmbătă, 13 iunie 2009
22. Iubire. Timp. Transformare
Ieri am implinit 22 de ani. Am mai imbatranit cu un an.:) M-am simtit foarte bine datorita lui Vlad, prietenilor si colegilor mei. A fost tare fain cheful de aseara intrerupt insa din cauza a doi politisti care ne-au vizitat. Adi a venit si el la Cluj. M-am bucurat extraordinar de tare cand mi-a dat vestea: a luat viza catre SUA si miercuri pleaca in aventura vietii sale. Mi-e dor de momentele de acum un an cand eu eram in febra pregatirilor, de ziua mea de atunci - care a devenit mai frumoasa acum pentru ca il am pe EL langa mine, de aventurile de atunci. Intreaga saptamana am fost semi-depresiva, nu am stiut prea bine ce vreau, nu stiam daca sunt fericita sau nu, m-am gandit la anul care s-a scurs si la clipele pe care le-am trait. A fost un an minunat, plin de impliniri pe de-o parte, de iubire - pana in momentul cand a venit criza. El mi-a arata ca tine la mine, asa cum intotdeauna o face. Si sunt fericita.
In 2008, la 21 de ani, am plecat pentru prima data din tara - in SUA, la un ocean distanta de casa. Tot atunci am continuat sa lucrez la ZIUA de CLUJ, am ramas la buget la facultate, l-am cunoscut pe EL, m-am distrat foarte tare, am cunoscut oameni noi si interesanti. In 2008, am evoluat un pic, mi-am demonstrat mie ca sunt capabila sa trec peste orice si sa ma descurc in situatii cu adevarat grele, mi-am dat seama inca o data ca tata si sora mea- sunt oamenii care imi vor fi alaturi mereu si care ma vor accepta chiar si atunci cand ma crizez mai tare. In anul asta - eu si Crissu - am inceput sa iubim din nou si sa fim iubite. Ne-am indepartat un pic, insa de fiecare data cand voi merge acasa ea va fi primul pe care imi voi dori sa il vizitez. La 21 de ani am inceput sa iubesc, tata la 44 a inceput si el sa fie fericit si sa iubeasca din nou. M-am confruntat cu multe probleme, am devenit mama surorii mele si prietena ei in acelasi timp.
Apoi a inceput 2009 cu datorii, prieteni extraordinari, zambete, probleme, ziar din nou, licenta, iubit,eforturi, stres, kilograme in minus - vreo 5. Nu stiu cum va fi restul anului, inceputul varstei de 22 de ani. Nu stiu ce va urma in viata mea si cu ce probleme ma voi confrunta. Stiu insa ca m-am maturizat si ca multi altii de varsta mea nu au trecut printr-atatea experiente ca mine. Sunt mai puternica, am mult bun simt - prea mult uneori, stiu ca trebuie sa imi cer drepturile, ca trebuie sa ma manifest mai puternic, sa nu mai fiu atat de moale si sensibila.
PS: Le multumesc prietenilor mei ca au fost langa mine atunci cand a trebuit. Le multumesc celor care m-au tinut in brate, mi-au daruit din puterea lor si m-au facut sa zambesc. :) Lor trebuie sa le spun ca ii iubesc.
Scoobytza
In 2008, la 21 de ani, am plecat pentru prima data din tara - in SUA, la un ocean distanta de casa. Tot atunci am continuat sa lucrez la ZIUA de CLUJ, am ramas la buget la facultate, l-am cunoscut pe EL, m-am distrat foarte tare, am cunoscut oameni noi si interesanti. In 2008, am evoluat un pic, mi-am demonstrat mie ca sunt capabila sa trec peste orice si sa ma descurc in situatii cu adevarat grele, mi-am dat seama inca o data ca tata si sora mea- sunt oamenii care imi vor fi alaturi mereu si care ma vor accepta chiar si atunci cand ma crizez mai tare. In anul asta - eu si Crissu - am inceput sa iubim din nou si sa fim iubite. Ne-am indepartat un pic, insa de fiecare data cand voi merge acasa ea va fi primul pe care imi voi dori sa il vizitez. La 21 de ani am inceput sa iubesc, tata la 44 a inceput si el sa fie fericit si sa iubeasca din nou. M-am confruntat cu multe probleme, am devenit mama surorii mele si prietena ei in acelasi timp.
Apoi a inceput 2009 cu datorii, prieteni extraordinari, zambete, probleme, ziar din nou, licenta, iubit,eforturi, stres, kilograme in minus - vreo 5. Nu stiu cum va fi restul anului, inceputul varstei de 22 de ani. Nu stiu ce va urma in viata mea si cu ce probleme ma voi confrunta. Stiu insa ca m-am maturizat si ca multi altii de varsta mea nu au trecut printr-atatea experiente ca mine. Sunt mai puternica, am mult bun simt - prea mult uneori, stiu ca trebuie sa imi cer drepturile, ca trebuie sa ma manifest mai puternic, sa nu mai fiu atat de moale si sensibila.
PS: Le multumesc prietenilor mei ca au fost langa mine atunci cand a trebuit. Le multumesc celor care m-au tinut in brate, mi-au daruit din puterea lor si m-au facut sa zambesc. :) Lor trebuie sa le spun ca ii iubesc.
Scoobytza
luni, 8 iunie 2009
Scrisoare catre Fat-Frumos
Piesa noptii.
Imi placee foarte mult Vama. Astazi mi-am adus aminte de aceasta piesa pe care am ascultat-o de cateva ori in vara. Doamne, cat de dor imi este de vara trecuta! Cat de dor imi este de fiecare an care s-a scurs din viata mea.
Ca in fiecare an ma apuca depresia de dinainte de ziua mea. 22 de ani. Peste numai cateva zile. Unde s-au scurs anii mei? Ce am fost si ce am devenit? Ce voi fi? Mi-e dor de mine, mi-e dor de copilarie. De ce ma uit in urma?
Mi-e dor, insa viitorul imi e in fata. O lume plina de zambete. Se apropie incet, dar sigur inca o varsta. Un an nou...
Scoobytza
Imi placee foarte mult Vama. Astazi mi-am adus aminte de aceasta piesa pe care am ascultat-o de cateva ori in vara. Doamne, cat de dor imi este de vara trecuta! Cat de dor imi este de fiecare an care s-a scurs din viata mea.
Ca in fiecare an ma apuca depresia de dinainte de ziua mea. 22 de ani. Peste numai cateva zile. Unde s-au scurs anii mei? Ce am fost si ce am devenit? Ce voi fi? Mi-e dor de mine, mi-e dor de copilarie. De ce ma uit in urma?
Mi-e dor, insa viitorul imi e in fata. O lume plina de zambete. Se apropie incet, dar sigur inca o varsta. Un an nou...
Scoobytza
Abonați-vă la:
Postări (Atom)