Anii ce trec ne apropie mai mult unii de altii.
Asta am observat la mine si verisorii mei. Pe masura ce anii au trecut, ne/am dat seama ca diferenta de varsta (3-5 ani) s-a micsorat considerabil. Daca inainte nu puteam sa avem o conversatie fara sa ne certam, in ultimii doi ani am inceput sa ne intelegem foarte bine, sa petrecem timp impreuna, sa discutam pana in miez de noapte despre ceea ce ni s-a intamplat de cand ne-an vazut ultima data, avem lucruri in comun. Aseara, impreuna cu Mihai si Georgiana, am rememorat istoria fiecarui semn de buna purtare pe care il are fiecare dintre noi.
Inainte eram tare diferiti. Nu puteam sa ne intelegem, intre timp verisorii mei au evoluat, la fel si noi. Andy a devenit "rocker", "folkist", asculta led zeppelin, guns n'roses, acdc, metalica, canta la chitara. Mihai asculta, se pregateste sa mearga la facultate. El e mai linistit.
:)
Imi place sa fiu la bunica mea acasa. E chiar fain.
Scoobytza
duminică, 27 decembrie 2009
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Despre ce a fost...copilaria mea
Astazi am mers in vizita la bunicul meu din partea mamei, la Tetoiu. Nu am mai fost demult acolo, de vreo 2 ani si inainte de la inmormantarea bunicii mele. Am stat acolo numai o ora si jumatate, insa am avut timp destul ca sa revad parti din copilaria mea, lucruri pe care le credeam demult uitate.
Inca de cand am intrat pe strada care duce la casa bunicului meu am fost napadita de amintiri. Totul imi parea atat de mic acum, casuta vecinei la care mergeam cu mamaia - pe casa aceea erau intotdeauna, vara, flori agatoare frumos mirositoare. Apoi... cand am vazut poarta albastra, care pe vremuri era verde, mi-am adus aminte de Calu, cainele cel mai frumos si cel mai iubitor din lume. Calu era un caine rosu, foarte inteligent. Bunicul mi-a povestit cum in anii cand traia Calu s-a pierdut si a venit de la 20 de km distanta acasa. Era un caine destept.:)
Cand am intrat pe poarta, pe usa casei, si l-am vazut pe tataia, abia l-am recunoscut. La 73 de ani, imi parea de 80. Cand ne-a vazut ochii au inceput sa ii lacrimeze. Despre el se spunea tot timpul ca era rece, ca nu stia cum sa se comporte, cum sa isi arate dragostea. Asta am simtit-o si acum. Nu vroia sa lacrimeze, nu vroia sa il vedem asa... batran. Parca s-ar fi ascuns. L-am imbratisat, se uita la mine, la Georgiana si nu stia ce sa spuna. I-au venit nepoatele de la oras. M-am uitat in ochii lui verzi -caprui (eu si georgiana nu i-am mostenit ochii), s-a uitat la mine si a exclamat: "Tu semeni cu mine, asa slaba". Am zambit si i-am zis ca da. Cand eram mica toata lumea zicea ca "el e al dracu' si ca de asta e asa ascutit". :)) M-am si imaginat asa. Am povestit cu tataia al meu si mi-a zis ca a ramas cu batranetile si cu fiul lui, Nicolae, care nu si-a gasit o sotie. Am rememorat zilele cand il asteptam pe tataia care venea de la Craiova, de la munca, in mijlocul drumului. Aveam atat de multe emotii pentru ca stiam ca tataia nu venea niciodata cu mainile goale. Tataia ne aducea mereu pufuleti, ciocolatele si portocale. Tot atunci tataia, Sandu - cum il stiu oamenii din sat, ne cumpara inghetata. Duminica prin sat treceau niste tigani cu o caruta si vindeau inghetata roz. El ne cumpara mereu si niciodata nu am mai mancat o inghetata atat de delicioasa. Era atat de frumos. Mergeam la tara cu Georgiana si pentru ca nu imi placea sa merg pe deal cu vacile, fugeam. Legam vacile de pruni si o lasam pe Georgiana acolo. Eu fugeam in via de peste drum de casa si ii pandeam pe bunici care mergeau la munca. De indata ce nu mai ramanea nimeni in curte, intram in casa, unde ma uitam la televizor sau ma jucam.
De la Tetoiu, am si alte amintiri.
Cand s-a nascut Dani, verisorul meu, aveam 8 ani. Eu l-am crescut de la 2 luni la 5 luni. In vara aceea am devenit mamica lui. Ii dadeam lapte si il puneam intr-o copaita pe care o tineam la poarta unde ne jucam cu copiii din sat. Era foarte frumos.
Azi am avut ocazia sa imi reamintesc toate astea. Privind un om imbatranit de viata si de ani, mi-am revazut fragmente din copilarie, m-am revazut pe mine,naiva, pura,un copil nebunatic care si-a rupt piciorul la tara, care mergea la rau sa pescuiasca, care fugea... Am avut o copilarie superba. Mi-am amintit si de bunica mea. O femeie buna, de casa, prietena cu tot satul, sociabila. Cred ca de la ea am mostenit veselia, cheful de viata. Femeia asta, Pusha- cum i se spunea-, era sensibila si buna. Era bunica ce ne astepta cu bunatati, mergea la biserica si ne ducea cu ea la toate inmormantarile din sat. Cand cineva din sat murea, ea plangea de parca omul respectiv i-ar fi fost cel mai bun prieten. Si, acum cativa ani, vreo 5 sau 6, cand i-a venit ei randul sa paraseasca lumea aceasta, a fost insotita pe ultimul drum de o gramada de oameni care au jelit-o. Pe casa bunicilor mei este si acum o funda neagra. O funda care spune> aici a murit un om pe care l-am iubit.
Nu am putut sta la Tetoiu decat o ora si jumatate. Mi-am revazut verisorii, pe Dani si Irina. Micuta de 12 ani cred ca va depasi orice tipar de frumusete din familia noastra cand va creste, cu niste ochi mari albastri. Si Dani e frumos, pacat insa ca e smecheras.:))
Drumul inspre Dragasani este inconjurat de dealuri cu vii si de paduri. In cele aproape 60 de minute petrecute in masina, am privit in gol, asa cum fac intotdeauna. Am visat cu ochii deschisi la ceea ce a fost si ce a devenit viata mea. Am revazut copilaria mea. Ce bine era atunci.
Scoobytza
PS> Voi posta si niste fotografii de la bunici, insa deocamdata le am pe telefonul surorii mele
Inca de cand am intrat pe strada care duce la casa bunicului meu am fost napadita de amintiri. Totul imi parea atat de mic acum, casuta vecinei la care mergeam cu mamaia - pe casa aceea erau intotdeauna, vara, flori agatoare frumos mirositoare. Apoi... cand am vazut poarta albastra, care pe vremuri era verde, mi-am adus aminte de Calu, cainele cel mai frumos si cel mai iubitor din lume. Calu era un caine rosu, foarte inteligent. Bunicul mi-a povestit cum in anii cand traia Calu s-a pierdut si a venit de la 20 de km distanta acasa. Era un caine destept.:)
Cand am intrat pe poarta, pe usa casei, si l-am vazut pe tataia, abia l-am recunoscut. La 73 de ani, imi parea de 80. Cand ne-a vazut ochii au inceput sa ii lacrimeze. Despre el se spunea tot timpul ca era rece, ca nu stia cum sa se comporte, cum sa isi arate dragostea. Asta am simtit-o si acum. Nu vroia sa lacrimeze, nu vroia sa il vedem asa... batran. Parca s-ar fi ascuns. L-am imbratisat, se uita la mine, la Georgiana si nu stia ce sa spuna. I-au venit nepoatele de la oras. M-am uitat in ochii lui verzi -caprui (eu si georgiana nu i-am mostenit ochii), s-a uitat la mine si a exclamat: "Tu semeni cu mine, asa slaba". Am zambit si i-am zis ca da. Cand eram mica toata lumea zicea ca "el e al dracu' si ca de asta e asa ascutit". :)) M-am si imaginat asa. Am povestit cu tataia al meu si mi-a zis ca a ramas cu batranetile si cu fiul lui, Nicolae, care nu si-a gasit o sotie. Am rememorat zilele cand il asteptam pe tataia care venea de la Craiova, de la munca, in mijlocul drumului. Aveam atat de multe emotii pentru ca stiam ca tataia nu venea niciodata cu mainile goale. Tataia ne aducea mereu pufuleti, ciocolatele si portocale. Tot atunci tataia, Sandu - cum il stiu oamenii din sat, ne cumpara inghetata. Duminica prin sat treceau niste tigani cu o caruta si vindeau inghetata roz. El ne cumpara mereu si niciodata nu am mai mancat o inghetata atat de delicioasa. Era atat de frumos. Mergeam la tara cu Georgiana si pentru ca nu imi placea sa merg pe deal cu vacile, fugeam. Legam vacile de pruni si o lasam pe Georgiana acolo. Eu fugeam in via de peste drum de casa si ii pandeam pe bunici care mergeau la munca. De indata ce nu mai ramanea nimeni in curte, intram in casa, unde ma uitam la televizor sau ma jucam.
De la Tetoiu, am si alte amintiri.
Cand s-a nascut Dani, verisorul meu, aveam 8 ani. Eu l-am crescut de la 2 luni la 5 luni. In vara aceea am devenit mamica lui. Ii dadeam lapte si il puneam intr-o copaita pe care o tineam la poarta unde ne jucam cu copiii din sat. Era foarte frumos.
Azi am avut ocazia sa imi reamintesc toate astea. Privind un om imbatranit de viata si de ani, mi-am revazut fragmente din copilarie, m-am revazut pe mine,naiva, pura,un copil nebunatic care si-a rupt piciorul la tara, care mergea la rau sa pescuiasca, care fugea... Am avut o copilarie superba. Mi-am amintit si de bunica mea. O femeie buna, de casa, prietena cu tot satul, sociabila. Cred ca de la ea am mostenit veselia, cheful de viata. Femeia asta, Pusha- cum i se spunea-, era sensibila si buna. Era bunica ce ne astepta cu bunatati, mergea la biserica si ne ducea cu ea la toate inmormantarile din sat. Cand cineva din sat murea, ea plangea de parca omul respectiv i-ar fi fost cel mai bun prieten. Si, acum cativa ani, vreo 5 sau 6, cand i-a venit ei randul sa paraseasca lumea aceasta, a fost insotita pe ultimul drum de o gramada de oameni care au jelit-o. Pe casa bunicilor mei este si acum o funda neagra. O funda care spune> aici a murit un om pe care l-am iubit.
Nu am putut sta la Tetoiu decat o ora si jumatate. Mi-am revazut verisorii, pe Dani si Irina. Micuta de 12 ani cred ca va depasi orice tipar de frumusete din familia noastra cand va creste, cu niste ochi mari albastri. Si Dani e frumos, pacat insa ca e smecheras.:))
Drumul inspre Dragasani este inconjurat de dealuri cu vii si de paduri. In cele aproape 60 de minute petrecute in masina, am privit in gol, asa cum fac intotdeauna. Am visat cu ochii deschisi la ceea ce a fost si ce a devenit viata mea. Am revazut copilaria mea. Ce bine era atunci.
Scoobytza
PS> Voi posta si niste fotografii de la bunici, insa deocamdata le am pe telefonul surorii mele
luni, 21 decembrie 2009
Lista cu prioritati pe 2009 - ce a fost si ce a ramas din ea
In luna decembrie a anului trecut mi-am facut lista de mai jos... erau dorintele mele pentru anul care se apropie de final.
Lista cu prioritati pe 2009
Am hotarat sa imi fac lista cu prioritati pe anul urmator.
1. Nota buna la licenta. (daca se poate peste 9) - Am luat 10 la licenta
2. Sa ma inscriu la master la Cluj sau la Bucuresti - Am reusit asta la Cluj. Am intrat la buget, pacat insa ca in ultimul timp nu am avut foarte mult chef de asta.
3. Sa fac cat mai multe materiale faine pentru ziar
- cred ca am reusit asta intr-o oarecare masura
4. Sa imi adun toti prietenii si sa ne distram cat mai mult - am incercat sa ma distrez
5. Sa fiu iubita - am fost, dar nu suficient
6. Sa iubesc la randul meu si sa le aduc o multime de zambete celor din jurul meu - am dat tot ce a fost mai bun din mine, insa numai prietenii pot sa spuna daca am reusit
7. Sa fac scoala de soferi
- nu s-a intamplat
8. Sa merg in Italia la mama - am fost in Italia, dar nu la mama.
9. Sa citesc mai mult - nici asta nu e intre cele mai mari realizari
10. Sa fiu fericita - am fost doar o parte din 2009
11. Sa castig mai mult, dar sa nu pun mare baza pe bani - am reusit sa castig un pic mai mult, dar din nefericire fara bani nu poti face nimic in viata.
12. Sa le arat parintilor, surorii mele si prietenilor cat de mult ii iubesc - am incercat
13. Sa fiu mai open minded - am incercat
14. Sa fac investigatii si sa dau capete de ziar -am incercat
15. Sa scriu pe blog si in micul meu jurnal - am scris mai rar decat mi-as fi dorit
16. Sa fiu din ce in ce mai buna in ceea ce fac si sa nu imi uit principiile - asta numai altii o pot spune daca mi-a reusit
17. Sa nu sufar - Dorinta asta este cel mai greu de indeplinit si, din nefericire, a fost singura care ar fi contat.
18. Sa nu am timp sa regret nimic din ceea ce fac - in general am incercat sa nu regret deciziile pe care le-am luat
19. Sa calatoresc cat mai mult - nu prea am calatorit
10. Restul vor veni de la sine... si vor veni
.....
Scoobytza
Lista cu prioritati pe 2009
Am hotarat sa imi fac lista cu prioritati pe anul urmator.
1. Nota buna la licenta. (daca se poate peste 9) - Am luat 10 la licenta
2. Sa ma inscriu la master la Cluj sau la Bucuresti - Am reusit asta la Cluj. Am intrat la buget, pacat insa ca in ultimul timp nu am avut foarte mult chef de asta.
3. Sa fac cat mai multe materiale faine pentru ziar
- cred ca am reusit asta intr-o oarecare masura
4. Sa imi adun toti prietenii si sa ne distram cat mai mult - am incercat sa ma distrez
5. Sa fiu iubita - am fost, dar nu suficient
6. Sa iubesc la randul meu si sa le aduc o multime de zambete celor din jurul meu - am dat tot ce a fost mai bun din mine, insa numai prietenii pot sa spuna daca am reusit
7. Sa fac scoala de soferi
- nu s-a intamplat
8. Sa merg in Italia la mama - am fost in Italia, dar nu la mama.
9. Sa citesc mai mult - nici asta nu e intre cele mai mari realizari
10. Sa fiu fericita - am fost doar o parte din 2009
11. Sa castig mai mult, dar sa nu pun mare baza pe bani - am reusit sa castig un pic mai mult, dar din nefericire fara bani nu poti face nimic in viata.
12. Sa le arat parintilor, surorii mele si prietenilor cat de mult ii iubesc - am incercat
13. Sa fiu mai open minded - am incercat
14. Sa fac investigatii si sa dau capete de ziar -am incercat
15. Sa scriu pe blog si in micul meu jurnal - am scris mai rar decat mi-as fi dorit
16. Sa fiu din ce in ce mai buna in ceea ce fac si sa nu imi uit principiile - asta numai altii o pot spune daca mi-a reusit
17. Sa nu sufar - Dorinta asta este cel mai greu de indeplinit si, din nefericire, a fost singura care ar fi contat.
18. Sa nu am timp sa regret nimic din ceea ce fac - in general am incercat sa nu regret deciziile pe care le-am luat
19. Sa calatoresc cat mai mult - nu prea am calatorit
10. Restul vor veni de la sine... si vor veni
.....
Scoobytza
marți, 1 decembrie 2009
La multi ani, Romania!
Astazi eram pregatita sa scriu un text pe blog despre Marea Unire de la 1918 si cat de importanta este ea pentru mine. Am vrut sa scriu un text despre cum era ziua de 1 decembrie la Sfantu Gheorghe - asa cum mi-o amintesc eu. Am vrut...
Intre timp, am avut mai multe discutii despre asta, am povestit cu un prieten despre viitor si m-am gandit inca o data cat de tare mi-ar placea sa fiu in State, sa fac muncile alea injositoare, poate, pentru un om cu facultate, sa fac bani si sa imi pot crea un viitor in tarisoara asta. Da, asta mi-as dori sa fac.
Sunt ganduri care la momentul asta sunt doar la stadiul de vise. Mi-as dori sa nu vreau sa muncesc in alta tara, sa nu vreau sa fac bani altundeva ca sa imi pot permite ceva in tara mea. Mi-as dori as nu imi mai doresc toate lucrurile astea pentru ca, de fiecare data cand am fost departe, mi s-a facut dor de casa, de familie, prieteni, de Valcea, de Cluj, de ziar, de tot ceea ce are cea mai mica legatura cu viata mea.
SUA nu este taramul tuturor posibilitatilor, cum poate credeam cand am mers acolo. Nu are cel mai bun sistem de sanatate, nu are cea mai potrivita mancare, nu are oamenii cei mai inteligenti, dar cu siguranta nu ii are nici pe cei mai prosti... Cu toate astea, SUA mi-a oferit, mie personal, posibilitatea sa traiesc fara grija zilei de maine. Cu banii pe care ii castigam acolo intr-o saptamana...traiam, mancam... o jumatate de luna, o luna intreaga in Romania.
Altii si-au ales Italia ca tara a tuturor posibilitatilor lor. Intre oamenii astia: mama, Cristina, parintii Cristinei, matusa mea, Ana, verisorii mei - Laurentiu si... (numele fetei imi scapa). Mie mi-a placut Italia ca tara pe care o vizitez, insa nu ma vad locuind acolo. Nu stiu de ce. Mi-am facut amici acolo, insa... simt ca locul meu nu ar fi in Italia.
Anglia... Austria...Germania...Spania...
Imi doresc ca si in tara mea sa pot sa imi indeplinesc vise si sa nu ma gandesc la maine.
Scoobytza.
PS> La multi ani, Romania!
Intre timp, am avut mai multe discutii despre asta, am povestit cu un prieten despre viitor si m-am gandit inca o data cat de tare mi-ar placea sa fiu in State, sa fac muncile alea injositoare, poate, pentru un om cu facultate, sa fac bani si sa imi pot crea un viitor in tarisoara asta. Da, asta mi-as dori sa fac.
Sunt ganduri care la momentul asta sunt doar la stadiul de vise. Mi-as dori sa nu vreau sa muncesc in alta tara, sa nu vreau sa fac bani altundeva ca sa imi pot permite ceva in tara mea. Mi-as dori as nu imi mai doresc toate lucrurile astea pentru ca, de fiecare data cand am fost departe, mi s-a facut dor de casa, de familie, prieteni, de Valcea, de Cluj, de ziar, de tot ceea ce are cea mai mica legatura cu viata mea.
SUA nu este taramul tuturor posibilitatilor, cum poate credeam cand am mers acolo. Nu are cel mai bun sistem de sanatate, nu are cea mai potrivita mancare, nu are oamenii cei mai inteligenti, dar cu siguranta nu ii are nici pe cei mai prosti... Cu toate astea, SUA mi-a oferit, mie personal, posibilitatea sa traiesc fara grija zilei de maine. Cu banii pe care ii castigam acolo intr-o saptamana...traiam, mancam... o jumatate de luna, o luna intreaga in Romania.
Altii si-au ales Italia ca tara a tuturor posibilitatilor lor. Intre oamenii astia: mama, Cristina, parintii Cristinei, matusa mea, Ana, verisorii mei - Laurentiu si... (numele fetei imi scapa). Mie mi-a placut Italia ca tara pe care o vizitez, insa nu ma vad locuind acolo. Nu stiu de ce. Mi-am facut amici acolo, insa... simt ca locul meu nu ar fi in Italia.
Anglia... Austria...Germania...Spania...
Imi doresc ca si in tara mea sa pot sa imi indeplinesc vise si sa nu ma gandesc la maine.
Scoobytza.
PS> La multi ani, Romania!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)