Astazi eram pregatita sa scriu un text pe blog despre Marea Unire de la 1918 si cat de importanta este ea pentru mine. Am vrut sa scriu un text despre cum era ziua de 1 decembrie la Sfantu Gheorghe - asa cum mi-o amintesc eu. Am vrut...
Intre timp, am avut mai multe discutii despre asta, am povestit cu un prieten despre viitor si m-am gandit inca o data cat de tare mi-ar placea sa fiu in State, sa fac muncile alea injositoare, poate, pentru un om cu facultate, sa fac bani si sa imi pot crea un viitor in tarisoara asta. Da, asta mi-as dori sa fac.
Sunt ganduri care la momentul asta sunt doar la stadiul de vise. Mi-as dori sa nu vreau sa muncesc in alta tara, sa nu vreau sa fac bani altundeva ca sa imi pot permite ceva in tara mea. Mi-as dori as nu imi mai doresc toate lucrurile astea pentru ca, de fiecare data cand am fost departe, mi s-a facut dor de casa, de familie, prieteni, de Valcea, de Cluj, de ziar, de tot ceea ce are cea mai mica legatura cu viata mea.
SUA nu este taramul tuturor posibilitatilor, cum poate credeam cand am mers acolo. Nu are cel mai bun sistem de sanatate, nu are cea mai potrivita mancare, nu are oamenii cei mai inteligenti, dar cu siguranta nu ii are nici pe cei mai prosti... Cu toate astea, SUA mi-a oferit, mie personal, posibilitatea sa traiesc fara grija zilei de maine. Cu banii pe care ii castigam acolo intr-o saptamana...traiam, mancam... o jumatate de luna, o luna intreaga in Romania.
Altii si-au ales Italia ca tara a tuturor posibilitatilor lor. Intre oamenii astia: mama, Cristina, parintii Cristinei, matusa mea, Ana, verisorii mei - Laurentiu si... (numele fetei imi scapa). Mie mi-a placut Italia ca tara pe care o vizitez, insa nu ma vad locuind acolo. Nu stiu de ce. Mi-am facut amici acolo, insa... simt ca locul meu nu ar fi in Italia.
Anglia... Austria...Germania...Spania...
Imi doresc ca si in tara mea sa pot sa imi indeplinesc vise si sa nu ma gandesc la maine.
Scoobytza.
PS> La multi ani, Romania!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu