marți, 6 iulie 2010

Vara...amintiri din copilarie

Vremea rea din ultima perioada nu face altceva decat sa ma indispuna. Nu stiu cati dintre voi au aceeasi senzatie, insa eu fara soare simt ca sunt moarta.

M-am nascut vara si de asta iubesc anotimpul asta extraordinar de mult. Imi place vara sa ma plimb, sa stau pe o teresa in Piata Muzeului sau pe Eroilor. Vara imi aduce aminte de copilaria mea, de zilele cand m-am mutat in Valcea, la Budesti.

In spatele casei mele se afla o padure. Tot din apropierea casei mele porneste o carare care te duce intr-un loc absolut minunat. E un fel de foisor. Acolo, intre doi copaci, cred ca stejari, este un leagan unde toti copiii din sat mergeau.

Vara imi luam cu mine o carte si citeam pe terasa, in gradina sau pe un dig de unde se vede prea frumosul Ramnicu Valcea. Cand m-am mutat la casa le reprosam parintilor mei ca au vrut sa ma transforme intr-o "taranca". Nu a fost asa. Ei au vrut sa imi dea linistea pe care niciun oras, nicio cutie de chibrituri (un apartament) nu mi-o poate oferi. Nu am muncit niciodata la fel de mult cum ar fi facut-o un copil de la tara. Vara il ajutam pe tata sa culeaga corcoduse (zarzane - cum se numesc la Valcea) sau, pur si simplu, stateam pe langa el cand muncea cate ceva prin gradina. Imi placea sa stau cu el si sa ii ascult povestile, aventurile din copilarie. Era frumos si cand era mama pe langa noi. Isi mai amintea si ea cate o nazbatie pe care a facut-o cu ani in urma.

Vara imi aduce aminte de iubirea parintilor mei pentru mine, de momentele cand colegii din liceu si prietenii de atunci ma vizitau ca sa facem gratare in gradina. Ne placea sa ne plimbam pe dealuri si sa radem. Cum as putea uita vreodata de vizitele Cristinei, ale lui Pissy sau Nepotu'? Impreuna cu ei si cu sora'mea ieseam in oras. Imi aduc aminte de o iesire la cofetaria Trenuletul din centrul orasului... Personajele> Eu, Pissy, Nepotu' si Dan. Dupa indelungi povesti cu baietii, ne-am intors acasa tot cu ei. Si acolo am stat multe ore pe terasa bucatariei de vara. Nu imi aduc aminte ceva anume, doar linistea de atunci, fericirea din sufletul meu si convingerea ca o sa dau la facultatea de sociologie ca si Dan, care imi povestea despre interviurile luate unor detinuti. In seara aia, pisica mea a fatat patru motanei absolut superbi. Tot atunci tata era sa moara. Atunci a descoperit ca era alergic la muscatura de albine. Din fericire, dupa cateva injectii si o noapte de stat in spital s-a pus din nou pe picioare.

Vara mergeam in vizita la Ramonik. Stateam cu orele la ea. O data am organizat si un chef acolo. Ramo facuse o pasiune pentru un coleg de-al meu de clasa.:)) Eu pentru un prieten al colegului meu, iar de ziua ei am avut motiv sa chemam gasca in vizita.:)) Au trecut vreo 5 ani de atunci.:)) (maine e ziua ei)

O alta vara mi-am petrecut-o numai pe ulita din sat. Cum? foarte simplu. Veneam seara de la redactie, stateam 20 de minute acasa si apoi dispaream in sat. Uneori mergeam kilometri intregi pana in centrul comunei. Aveam un "fan" cu vreo 4 ani mai mic decat mine care ma ducea cu bicicleta pana acolo unde exista o alta gasca de-a mea formata din fratii Pistol - Cata, Ionut si Dida, Andrei "fratiorul" meu bucurestean si o multime de alti copiii ale caror nume nu mi le mai aduc aminte pe moment.

Vara insemna pentru mine si Vocea Valcii.Erau zilele cand puteam merge sa lucrez la ziar pentru ca in timpul scolii nu aveam voie.
Pentru ca ziarul nostru era bisaptamanal, eu si Claudia aveam suficient timp atat pentru munca, cat si de lenevit pe terasele din centru unde ne intalneam cu colegii de la TV Valcea 1. Toata lumea ne indragea. Eram cele mai mici din presa - eu aveam 17-18 ani, iar ea 20. Pe o arsita ingrozitoare, mergeam la spital sa facem subiecte pe sanatate sau la inspectoratul scolar - unde intotdeauna era racoare si bine. Ne placea mult cand ne ducea Romeo la cabana de la Daesti. Mergeam toata redactia, faceam gratare, ascultam muzica, dadeam de mancare cainilor, pescuiam intr-un lac artificial si radeam.

Toate astea fac parte din copilaria mea. Sunt amintiri frumoase pe care intotdeauna le voi pastra adanc inradacinate in sufletul meu. Mi-am inceput povestea de azi vrand sa scriu despre plictiseala din ultimele zile si m-am lasat cuprinsa de un pic de nostalgie. Mai e o luna pana cand voi merge din nou acasa cand voi revedea locurile dragi mie. Pacat ca, din nou, o sa fiu pe fuga. Asa cum am fost mereu in ultimii patru ani si ca nu voi avea timp sa stau pe un deal, sa ma uit la Ramnicu Valcea si sa visez cu ochii deschisi.
Scoobytza

Un comentariu:

MunteanUK spunea...

Eu m-am nascut iarna si tot iubesc vara :-)

Si, daca ar fi sa caut prin cotloanele memoriei mele elefantine, cele mai multe amintiri tot din timpul verilor le am.

Amintirile din zilele de toamna, iarna + martie-aprilie sunt aruncate claie peste gramada, undeva la 'bulk'.