Zi libera

Maine voi avea o zi libera... asa de 1 mai. Cum mi-o voi petrece? Nu am nici cea mai vaga idee. In ultimii ani, zilele libere mi s-au parut o mana cereasca, insa nu prea am stiut cum sa mi le petrec. Nu stiu cum imi voi petrece ziua libera, daca voi dormi mai mult sau ma voi trezi devreme cum as face intr-o zi de munca. Nu stiu nici daca ma voi uita la vreun film sau serial. Sincer, sunt cam satula de asta. In fiecare zi, dupa munca si facultate mi-am facut un program: ma uit timp de o ora-doua la seriale. Nu mai pot urmari un film. Nu stiu insa de ce.

Poate voi iesi in oras la o plimbare. Sper sa fie soare si frumos, iar Razvan sau oricare alt prieten al meu sa isi faca timp de o iesire. Sper sa lenevesc pe o terasa, sa ma bata soarele, iar in fata sa am o limonada. Ce pot face intr-o zi libera? Ce pot face in doua zile libere cand m-am obisnuit sa ma bucur doar de una in fiecare saptamana?

Astazi una dintre prietenele mele dragi a plecat in Grecia. Eu am ramas in Cluj si imi fac planuri pentru vara asta. Vara e anotimpul meu preferat... As vrea sa plec intr-o tara straina, sa ma duc la strand, sa ma distrez cat mai mult si cat mai bine cu putinii prieteni adevarati care mi-au mai ramas... Hmmm...

XXX Incerc sa imi tin promisiunea facuta mie insami de a scrie mai mult si sper sa gasesc si subiecte interesante, relevante pe care sa le tratez pe blog. Pana una-alta, va doresc o seara frumoasa... eu ma pun la un episod din Medium sau Sailor Moon. (inca nu m-am hotarat)

Scoobytza

Imi place sa recitesc ceea ce am scris, imi place sa citesc aventurile pe care le-am avut in urma cu ceva ani si pe care le-am scris pe blog. E atat de frumos sa iti aduci aminte de tot ceea ce a fost. Sa vad cum mi-am exprimat cele mai profunde sentimente si cat de multa incredere am avut incat sa le fac publice, sa le scriu aici. E frumos sa citesti povesti si, mai ales, sa stii ca ai trait acele aventuri.

scoobytza

Sunny Days

Sunt intamplari care ne schimba viata, ne schimba modul de a gandi. Sunt lucruri care ni se intampla, care ne schimba si care ne fac sa ne pierdem increderea in noi, rabdarea, cheful de viata, de munca, de a cunoaste alti oameni sau de a fi noi insine.

Mie mi s-a intamplat chestia asta cu destul de mult timp in urma. Am avut o perioada cand nu mai aveam incredere in mine, nu mai stiam ce simt, nu mai stiam ce vreau si nici nu am mai avut chef sa scriu. Nu am avut chef sa scriu pe blog, in vreunul din jurnalele mele sau la munca. Parca ceva s-a rupt in mine si nu mai puteam face nimic din ceea ce stiam ca mi se potriveste si ca ma caracterizeaza. Cel putin asta am simtit cu ceva timp in urma. M-am simtit parasita de puteri, de forte, de inspiratie asa cum, la un moment dat, s-a intamplat si cu viata mea. A fost un moment cand viata mea s-a golit, a ramas goala, iar de ceva vreme a reinceput sa se umple. Cu ce? Cu zambetele prietenilor, cu razele soarelui, cu o iesire in Broadway, la o plimbare prin parc sau la o bere pe Piezisa. Da, viata mea revine la normal. Asa cum era inainte, asa cum ar fi trebuit sa fie tot timpul. In ultimul an si jumatate, am incercat sa nu mai scriu chiar atat de mult despre mine pe acest blog, am incercat sa imi tin sentimentele deoparte, desi blogul asta nu a avut niciodata un alt rol decat a arata o parte din ceea ce sunt cu adevarat, o parte din mine.

Deja am inceput sa aberez, insa... vreau sa dau o veste tuturor celor care stiu mai multe despre mine: Sunt bine! Sunt fericita!, iar cu putin noroc imi voi indeplini un vis pe care cu timpul o sa vi-l impartasesc si voua.
Amicii, cunostintele si prietenii mei trebuie sa stie ca Scoobytza are intotdeauna zambetul pe buze, optimismul in pix si telefonul in mana pregatita pentru o iesire, o discutie sau o plimbare.
Doar de asta a venit primavara, iar soarele imi zambeste zi de zi.

O sa postez aici o piesa care imi place extraordinar de tare. Desi versurile sunt triste, piesa asta imi da o senzatie de bucurie...



Scoobytza

Scooby in pericol

De doua zile am vise dintre cele mai ciudate. Azi noapte m-am visat traficanta de droguri. Am visat ca priveam lumea de la inaltime, eram cocotata pe un stalp, iar apoi, brusc, ajungeam din nou cu picioarele pe pamant. Imi amintesc ca in visul asta am avut in mana niste pastilute rosii. Nu stiu exact ce fel de pastile erau. Tot in acelasi vis, m-am trezit brusc in fostul meu bloc din Sfantu Gheorghe, dar intr-un apartament care nu era al meu. La usa se aflau doi indivizi care vroiau sa ma omoare, niste traficanti de droguri cred, in incaperea in care ma aflam se mai aflau inca doua fete. Nu imi aduc aminte cine era. In mana aveam doua pistoale, unul de jucarie si un altul adevarat. La un moment dat, unul dintre indivizii de care ma feream a reusit sa deschida usa apartamentului, iar eu in loc sa il impusc cu pistolul adevarat, am inceput sa apas in gol pe tragaciul celui de jucarie. Dandu-mi seama ca nu merge, ca nu il impusc pe adversarul meu, am inceput sa aleg pana cand am ajuns pe balcon. Eram la etajul I asa ca am sarit pe geam, la fel si urmaritorii mei. Intr-un final, alergand am ajuns intr-o scara de bloc sau intr-o cladire unde trebuia sa aiba loc o inmormantare... Visul mi s-a intrerupt in acel moment. Mi-am dat seama ca sunt in patul meu si ca trebuie sa merg la munca.

Oricum, visul asta cred ca a fost mai tare decat orice film politist pe care l-am vazut vreodata.:)

Sara' faina si vise frumoase.:)

Scoobytza

PS> O sa postez o piesa care imi place extraordinar de tare.
The Script - Break Even. Piesa asta spune un foarte mare adevar despre ceea ce este dragostea si, mai ales, ceea ce ramane dupa o despartire. E o piesa care se potriveste tuturor.

Reportaj Pata Rat

Reportaj realizat in 2008 de Luiza Mesesan,Eugen Males, Cristina Pirvu pentru cursul de jurnalism TV sustinut de Rhoda Lipton.

Helen Fisher - despre dragoste

Sunt una dintre cele mai romantice persoane pe care le cunosc. Sunt o persoana care se indragosteste repede mai ales daca acel "cineva" imi ofera o senzatie de bine, de siguranta, de frumos. Imi place sa scriu, sa vorbesc despre dragoste si, mai ales, imi place sa fiu iubita. Dragostea este cel mai frumos sentiment de pe pamant, dragostea te face mai bun, dragostea e un lucru minunat - toate aceste lucruri au fost spuse de milioane de oameni, devenind niste lucruri banale.

Citatul meu preferat este: "Dragostea si ratiunea sunt asemenea celor doua parti ale unei clepsidre, cand una se umple, cealalta se goleste".

Asta seara am descoperit-o pe Helen Fisher, antropolog si cercetator la Universitatea Rutgers. Helen Fisher si-a facut o misiune din a vedea care sunt mecanismele care declanseaza sentimentul de iubire in fiecare din noi. A incercat sa explice asta printr-un experiment pe care l-a facut asupra a 49 de persoane al caror creier a fost scanat pentru a vedea efectele iubirii romantice. 17 dintre persoanele care au participat la experiment erau indragostite la nebunie, 15 tocmai fusesera parasite, iar alte 17 au spus ca erau inca indragostiti dupa o medie de 21 ani de casnicie. Rezultatul? Il aveti in clipul de mai jos:


Scoobytza

Francesca

Asta seara am vazut un film care a provocat foarte multe critici in Italia: Francesca. Criticile referitoare la acest film au venit din partea politicienilor italieni care s-au simtit jigniti atunci cand la inceputul peliculei personajul principal ii jignea pe cativa dintre ei. Din cauza scandalului din Italia, mi-am dorit sa vad Francesca si... am fost dezamagita. Mi s-a parut o nimica toata secventa in care italienii erau criticati. De ce? Pentru ca filmul asta nu i-a facut de rusine in lume pe ei, ci pe noi romanii. Am vazut Francesca si am ramas cu un gust amar. Desi povestea a fost destul de bine inchegata si interesanta, filmul in sine ne jigneste. Romania anului 2008 este prezentata intr-un mod oribil. Filmarile au fost facute, cred eu, in zonele cele mai urate din Bucuresti. Personajele din film erau de o moralitate indoielnica, au fost prezentati camatari, indivizi fara cuvant. Ce sa mai! Cele mai urate parti ale Romaniei. Si ma intreb acum... Printr-un asemenea film, cum sa nu isi faca o imagine proasta strainii despre noi? Cum sa nu ne considere italienii hoti, violatori sau manelisti?

Aveti mai jos trailerul unui film pe care vi-l recomand doar daca vreti sa va faceti o imagine proasta si urata despre Romania:


Dupa ce veti vedea Francesca, va veti da seama ca nu italienii ar fi trebuit sa se simta jigniti.
Scoobytza