Wind. Siamo transferendo la sua chiamata telefonica a la mesageria.

Touching the sky

Race for "the cure"

Cursa pentru viata (II)

Impreuna cu Luiza si Pj, m-am alaturat luptei impotriva cancerului la san. Din 607 persoane care au alergat in aceasta cursa, eu am fost a 515-a. Luiza a obtinut locul cel mai onorabil din echipa Mountaineer Inn. A fost pe locul 287, iar prietenul nostru PJ a urmat-o indeaproape.

O cursa pentru viata

A murit. Incet si dureros. Mult prea devreme. Trebuia sa traiasca, trebuia sa ne impartasim primele iubiri, trebuia sa faca o facultate, sa aiba o familie, sa creasca copii, sa devina bunica. Ar fi trebuit sa viseze si sa isi indeplineasca visele unul cate unul.

O chema Ana Maria. Si avea sase ani. Imi aduc aminte micutul sicriu in care o fetita bruneta, imbracata intr-o rochita de mireasa, dormea linistita. Toata lumea plangea in jurul meu. La fel si eu. Pana atunci, nu mai varsasem vreo lacrima la o inmormantare. De atunci, am mai plans o singura data cand a murit cineva.

A fost unul dintre momentele in care mi-as fi dorit sa se trezeasca, sa rada si sa ne spuna o poezie. Mi-as fi dorit sa ii pot alina cumva durerea matusii mele. Pentru ca ea, Ana Maria, a fost verisoara mea si a murit mult prea devreme rapusa de o boala prea grea pentru un copil de varsta ei. Cancerul.


Nu stiu cum, dar boala a gasit o usita deschisa si a intrat devastator in fiecare farama a creierului ei. Doar patru ani a durat totul. Cum sa le spui unor parinti ca fetita lor de numai doi ani are o tumora pe creier? Cum sa ii alini familia si cum sa ii ajuti? Imi aduc aminte ca matusa mea a mers la zeci de doctori, la vrajitoare care se laudau cu leacuri naturiste sau, chiar, vraji din cele mai ingenioase care i-ar putea prelungi viata Anei. De fapt, totul a fost o minciuna. Ana a trecut cu zambetul pe buze prin trei operatii. Ingrozitoare pentru un copil de varsta ei. Ultima a avut-o cu cateva saptamani inainte de a muri. Atunci medicii si-au dat seama ca nu mai este nimic de facut pentru viata ei. Le-au spus parintilor sa o ia acasa si sa se pregateasca...

Nu pot descrie in cuvinte durerea de pe fetele matusii si unchiului meu. Toata lumea era imbracata in negru, fetele le erau umbrite de plans. Nu mai era nici o urma de speranta. Nimeni nu putea face nimic. Micuta printesa nu s-a ridicat niciodata din sicriu, iar matusa mea nu si-a revenit din acea suferinta. Imi amintesc primul pumn de pamant aruncat peste sicriul micut, lesinul matusii mele, plansul. Sufocantul, durerosul plans.

Anii au trecut si nu am avut-o pe Ana. Nu i-am impartasit niciodata suferinta primei mele iubiri, nu i-am spus niciodata ce imi doresc sa fiu si nu i-am mai auzit vocea. Azi, la mai mult de zece ani de la disparitia ei, incerc sa imi amintesc fata printesei brunete din sicriu.



Alex...20 de ani. Un tanar ca si oricare altul. Cancer.

Cand am primit un link pe messenger in care mi se spunea ca Alex Tache are cancer, am crezut ca totul este o gluma. Apoi, Crissu, prietena mea cea mai buna, m-a sunat si plangand mi-a zis ca Alex este bolnav. El a fost prima ei iubire si tot ea a fost prima lui iubire.


Durere. Institutul Oncologic "ioan Chiricuta" din Cluj Napoca trateaza anual mii de bolnavi de cancer.
"Institutul Oncologic “Ioan Chiricuţă” din Cluj-Napoca desfăşoară peste 20 cercetări clinice, pentru medicamente menite să prelungească durata de viaţă a celor care suferă de cancer. La teste participă câteva zeci de pacienţi care se află sub tratament la institutul clujean. În cazul unor succese, medicamentele vor fi lansate pe piaţă în viitorul apropiat, afirmă medicii", scriam in Ziua de Cluj, in luna aprilie a acestui an. (pentru a citi in intregime articolul dati un clic AICI).


Maine voi concura cu Luiza si PJ intr-o cursa pentru viata. Vom alerga pentru a-i ajuta pe cercetatori sa gaseasca "The Cure". Leacul pentru cancer.

Evenimentul "Race for the cure" este organizat de fundatia "Susan G. Komen Breast Cancer Foundation" si se afla la cea de-a 16-a editie. Fundatia a fost creata in anul 1982 de Nancy Brinker in memoria surorii sale.

La eveniment vor participa aproximativ 3.000 de persoane, iar cursa va avea loc pe o distanta de cinci kilometri intre statele Vermont si New Hamshire.


Stiati ca la fiecare trei minute o femeie este diagnosticata cu cancer la san si ca fiecare 13 minute in Statele Unite o femeie va muri de cancer la san?

One woman is diagnosed with breast cancer every three minutes, and one woman will die of breast cancer every 13 minutes in the United States.

www.vtnhcure.org

Daca vrei sa afli mai multe informatii despre cursa din acest an si despre cancerul la san da un clic AICI.


Eu caut leacul pentru cancer... Dar tu?

Into the wild by Jon Krakauer

Acesta este romanul pe care am inceput sa il citesc in urma cu cateva zile. Voi transcrie cateva randuri din el in ideea ca, poate, cineva va fi interesat sa il citeasca.

"In April 1992, a young man from a well-to-do family hitchhiked to Alaska and walked alone into the wilderness north of Mt. Mckinley. His name was Christopher Johnson McCandless. he had given 25.000 $ in savings to charity, abandoned his car and most possessions, burnt all the cash in his wallet, and invented a new life for himself..." / Into the wild, Jon Krakauer.


Am citit primele opt capitole din romanul asta...si abia astept sa il termin. Thanks David for lending your book.

•Scoobytza

Mountaineer Inn @ Mount Snow

Ta-tam... si asta este locul in care ne petrecem vara. Pentru a afla mai multe amanunte despre acest loc vizitati: http://www.mountaineerinn.com/


• Scoobytza

MOOver - public transport in central Vermont

Inca de la inceputul aventurii americane, am stiut ca trebuie neaparat sa postez urmatoarele fotografii...


Ele infatiseaza transportul in comun intr-o zona rurala a Americii. West Dover este o zona rurala. Un orasel care pare a fi mai degraba un sat cu cinematograf, o fosta banca si cateva restaurante si case. Un sat rasfirat, de munte, asa cum am invatat in clasa a cincea in manualul de geografie. West Dover este totusi un sat dezvoltat. In Romania, nu ai vedea cinematograf la sat (pardon - "oras" -). :P

Numele autobuzului este reprezentativ: MOOver, la fel ca si culorile.

11 ciclisti s-au intrecut intr-o cursa fara haine (II - mai multe poze)

11 ciclisti s-au intrecut intr-o cursa fara haine

11 ciclisti americani intre care si doua femei s-au intrecut sambata seara intr-o cursa inedita in West Dover, Vermont, locul in care a avut loc Campionatul National de Ciclism (CNC) din Statele Unite ale Americii. Evenimentul are loc in fiecare an, intr-o noapte de sambata.

"In fiecare an se tine cursa asta de ciclism. Oamenii vin dezbracati pe biciclete si fac cateva ture in jurul spectatorilor", mi-a povestit aseara Richard Freeze, prezentatorul curselor de ciclism care au avut loc in aceasta saptamana in West Dover, Vermont, cu ocazia CNC din Statele Unite ale Americii . "In trecut era o cursa mai mare, participau sute de persoane", a mai adaugat Freeze. "Toata povestea cu cursele de nudisti a aparut prin anii 80 cand un tip din Brooklin, New York l-a provocat pe un altul sa faca o cursa dezbracat. Tipii erau cam beti si au facut asta. Apoi, altii li s-au alaturat", povestea amuzat prezentatorul curselor. Cel care a dat startul cursei si care a convins din ce in ce mai multi tineri sa se inscrie la cursa nudistilor este Gaylin. Imbracat intr-o salopeta albastra, gen country, cu o palarie de cowboy, Gaylin, care pare sa aiba vreo 60 de ani, incepe sa imi povesteasca. "La cursele de nudisti participau si cele mai faimose cicliste. Toata lumea se imbata si incepea petrecerea. In fiecare an, intr-o sambata, ciclistii care stiu sa se distreze foarte bine, renuntau la haine si intrau in cursa la lasarea serii", isi aminteste amuzat Gaylin. L-am intrebat daca a participat la asemenea curse. Raspunsul lui a fost cu subinteles. " Nu pot sa iti povestesc. Sunt cu copii aici". Tot el mi-a povestit ca la inceput ciclistii nu se intreceau pe bani. Era vorba numai de distractie si bautura. "Se intreceau pe bere. Dupa o betie se alaturau si ciclistele. Atunci era privelistea", a completat Gaylin. "In primul an, la cursa nu a participat nici o fata, dar din cel de-al doilea an, tot mai multe s-au alaturat", a mai spus el.

Cursa de aseara a inceput timid. La noua si jumatate seara, un tip cu un corp atletic si plin de tatuaje si-a facut aparitia. Publicul a inceput sa se mareasca. Daca in jurul orei noua, vedeai vreo 30 de posibili spectatori, o data cu minutele care au trecut, am putut observat cum numarul lor s-a marit considerabil pana la aproximativ 200 de persoane. Persoanele cu varste cuprinse intre 18 si, chiar, 60-70 de ani asteptau amuzati marea intrecere.

Tipul care a spart gheata a facut cateva ture singur. Unul dintre organizatori, un tip de vreo 25 de ani, posibil ciclist, cu un ten masliniu si o palarie de cowboy a inceput sa se plimbe printre spectatori. Fiecare a trebuit sa contribuie pentru marele premiu.

Intre timp, alti tineri au intrat in joc. In total, trei baieti dezbracati pe biciclete.:)) Lor li s-au mai adaugat si altii, pe masura ce timpul trecea. Cand premiul cel mare a ajuns la suma de 300 de dolari, organizatorii au anuntat: prima fata care are curajul sa intre in concurs. Amuzata, am ras. La nici cinci minute, o alta fata a intrat in joc. In total, noua baieti si doua fete. Fiecare dintre ei a facut ture in jurul spectatorilor. Prietenul meu PJ, de la Mountaineer Inn, cel care ne-a adus acolo, mi-a spus dezamagit ca evenimentul isi pierde din amploare. "Nu mai e ca inainte. Anul trecut au participat 50 de persoane", mi-a explicat PJ. Niste adolescenti cam ametiti de aburii alcoolului au aruncat cu baloane pline cu apa in biciclistii dezbracati, dar au fost calmati de spectatori.


La final... Nu stiu cine a fost castigatorul. Gaylin mi-a zis ca se pastreaza anonimatul. (in sinea mea... "Care naiba anonimat? Tipul tocmai a facut ture pe bicicleta dezbracat?!" :)) Cat despre extraordinara suma de 300 de dolari, marele premiu...:)) "Le-am dat fiecarei fete cate o mana de bani din palarie si tipului care a luat premiul doi. Castigatorul a luat restul banilor pe care i-am strans. Nu stiu cati au fost", mi-a spus intr-un final Gaylin.


L-am intrebat pe Pj de ce in anul asta au venit mai putine persoane. Raspunsul lui... "Orice obicei moare"

• Un aspect important ce priveste cursa de ciclism pentru nudisti este legea impotriva nudidatii. Vermontul este unul dintre putinele state americane unde nu a fost adoptata o asemenea lege. (poate au crezut ca nu este nevoie daca tot au loc in fiecare an cursele de cisclism fara haine:)) )

• Scoobytza

America's Crize

America, taramul tuturor posibilitatilor... Asta a fost acum 400 de ani cand a fost descoperita de Columb si asta este si acum pentru majoritatea cunoscutilor mei. Se pare insa ca acum America traverseaza o criza. Sa fie asemanatoare celei din anii 30? Atunci cand a fost interzis si consumul de alcool, cand Statele Unite erau macinate de coruptie si de "gangsteri"?

Nu... Statele Unite nu se vor mai intoarce niciodata la acea etapa, insa se afla in criza. O mare criza. O vad pe fetele oamenilor care mai indraznesc sa calatoreasca, vad asta afisata pe masini. Mai vad criza americaneasca si in autobuze, in transportul public. despre ce este vorba? Despre pretul in crestere al benzinei. Americanii platesc patru dolari pentru galonul de benzina. 1 galon USA = 3,785 litri
Hmmmm.... Americanii de rand sunt afectati de cresterea pretului. Patroana hotelului, Mountaineer Inn, Royal Wilson, imi spunea in urma cu cateva zile ca americanii nu mai pleaca de acasa, ca hotelurile nu mai sunt la fel de pline in aceasta perioada ca in trecut.

Pe de alta parte, o clienta a Mountaineer Inn se plangea. "Am platit cu 4, 15$ dolari pe galonul de benzina in New Jersey, iar aici in Vermont am gasit o benzinarie care avea pretul afisat 3,99$/galon", a explicat clienta. Ea a adaugat ca nu putea sa cumpere suficient combustibil dintr-o benzinarie, ci exista o limita de 75 de dolari.

In emisiunea lui Jon Stewart, Daily Show, o emisiune de satira, gen "Carcotasii", era dezbatuta problema combustibilului dintr-un alt punct de vedere... Amuzant si ironic... Proprietarii benzinariilor nu mai au suficiente numere "4" pentru a afisa pretul...


Pe langa posterele obisnuite de pe masini in care scrie "God bless America!", locuitorii taramului tuturor posibilitatilor au mai adaugat ceva: "Driving slower saves you money and gasoline!"

:))
• Scoobytza

15 hackeri valceni arestati de FBI

Actiune de proportii in judetul Valcea, cunoscut ca si capitala hackerilor. Politistii valceni impreuna cu agenti FBI din Statele Unite au descins in mai multe locuinte de unde au "saltat" 15 hackeri.


Despre asta puteti citi in Viata Valcii, Vocea Valcii,Cotidianul , Gandul, Mediafax.

•Scoobytza

4 iulie

Americanii tin mult la ziua lor nationala. Cu mult mai mult decat romanii...

Pozeeeeeeeeeeeeee

Poze, poze si iar poze...

Am atasat aici cateva poze cu fetele din singapore, cu patronii hotelului unde lucram, cu lucrurile dragute...

In zilele noastre libere pierdem vremea prin putinele magazine din oraselele invecinate, facem poze, iar azi pentru prima data vom urca pe munte:P

America vietii 5 - POzeeeeeeeeeeee

In sfarsit pozeeeeeeeeeeeeeeee:)


Din fericire, ieri am reusit sa descarc fotografiile pe care le-am facut in america:D

In ultima saptamana, nu am facut foarte mare lucru in afara de munca. Luni ne-au venit doi baieti din Anglia. Amandoi sunt simpatici, insa... unul dintre ei nu e deloc hotarat, iar celalalt e cam "antisocial" (cum ii place sa spuna).

Azi este ziua mea libera. La fel si a Luizei. Ne-am trezit devreme si am mers la "flea market", un fel de Oser in Cluj sau piata de la Goranu in Valcea.

Am aflat ca tatal meu este ingrijorat pentru mine. I-am tot scris sora'mii mail-uri, dar se pare ca nu le citeste.

•Scoobytza
PS: Draga tati, sunt bine. Nu iti mai face griji pentru mine. Nu am avut de pe ce sa te sun. Te iubesc.

O noapte nesfarsita

Trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!!!!!!!! Makes the noisy sound every day. Yes, you have to go to work. It's a little diffrent that at home. Remember? At home you were always late to work... At home you were late to almost every thing and now... you get up at seven or at eight. You are just in time.


In fiecare dimineata... aud un tarait. Eram treaza demult. De fapt, noptile imi par atat de lungi acum. Nu stiu de ce. Poate pentru ca mi-am format un ritm acasa, un somn care venea atat de tarziu. Fiecare noapte imi pare lunga aici, din ce in ce mai lunga. Ma trezesc, ma uit la ceas, ma agit. E numai ora doua. Offf... Mai trebuie sa treaca mult timp. Inchid ochii... Adorm sau cel putin asta cred. Aud sunetul noptii. Deschid ochii si vad licurici la fereastra. Inca un lucru care imi aminteste de pustietatea in care suntem. Iar inchid ochii... Am un cosmar. Speriata si plina de transpiratie ma uit la ceas. E 5 dimineata. Ma intreb: "Nu mai trece o data timpul asta?". In curand va fi dimineata, in curand incepe o noua zi de munca in care voi numara orele. E zapuseala. Prea multa caldura in camera. Degeaba sunt ambele geamuri deschise. Degeaba. Inchid ochii si sper. Stiu ca mai sunt numai cateva ore pana la azi sau la maine. Am pierdut notiunea timpului. Ieri nu stiam nici macar in ce zi sunt.

Ma trezesc inainte sa imi sune ceasul. E 7 si 25. Ma imbrac si cobor la internet. Acasa e ora 14. Intru pe mess, imi verific mailul si plec. Azi voi spala vase. :(

•Scoobytza

Clau are blog

Prietena mea Clauditza si-a facut astazi blog. Claudia Stanciu este jurnalista la bi-saptamanalul "Vocea Valcii" de mai mult de trei ani si este una dintre prietenele mele cele mai buna. Pentru a citi dati un clic aici.

La cat mai mult scris si cat mai multe citiri!:)

Boring

Plictis total...
In West Dover nu prea e nimic de facut. Ma plictisesc... Din ce am aflat de la oamenii din zona, ei beau ca sa treaca timpul. Asta fac pentru distractie. Se duc in baruri si beau.

I'm happy at least that I have Luiza and the three girls from Songapore. With them I have fun and with PJ, one of the persons that live and work in here. PJ is like 60 years old, but he is a nice person and we go jogging with him:)

Fiecare zi trece la fel. Munca, munca, jogging, cina si, apoi, un film... Macar maine este patru iulie si vom merge la o parada. Sper sa fie distractiv si sa participe multi oameni, sa fie agitatie...pentru ca altfel nu stiu cum vor trece urmatoarele trei luni...

•Scoobytza