duminică, 27 iulie 2008

O cursa pentru viata



A murit. Incet si dureros. Mult prea devreme. Trebuia sa traiasca, trebuia sa ne impartasim primele iubiri, trebuia sa faca o facultate, sa aiba o familie, sa creasca copii, sa devina bunica. Ar fi trebuit sa viseze si sa isi indeplineasca visele unul cate unul.

O chema Ana Maria. Si avea sase ani. Imi aduc aminte micutul sicriu in care o fetita bruneta, imbracata intr-o rochita de mireasa, dormea linistita. Toata lumea plangea in jurul meu. La fel si eu. Pana atunci, nu mai varsasem vreo lacrima la o inmormantare. De atunci, am mai plans o singura data cand a murit cineva.

A fost unul dintre momentele in care mi-as fi dorit sa se trezeasca, sa rada si sa ne spuna o poezie. Mi-as fi dorit sa ii pot alina cumva durerea matusii mele. Pentru ca ea, Ana Maria, a fost verisoara mea si a murit mult prea devreme rapusa de o boala prea grea pentru un copil de varsta ei. Cancerul.


Nu stiu cum, dar boala a gasit o usita deschisa si a intrat devastator in fiecare farama a creierului ei. Doar patru ani a durat totul. Cum sa le spui unor parinti ca fetita lor de numai doi ani are o tumora pe creier? Cum sa ii alini familia si cum sa ii ajuti? Imi aduc aminte ca matusa mea a mers la zeci de doctori, la vrajitoare care se laudau cu leacuri naturiste sau, chiar, vraji din cele mai ingenioase care i-ar putea prelungi viata Anei. De fapt, totul a fost o minciuna. Ana a trecut cu zambetul pe buze prin trei operatii. Ingrozitoare pentru un copil de varsta ei. Ultima a avut-o cu cateva saptamani inainte de a muri. Atunci medicii si-au dat seama ca nu mai este nimic de facut pentru viata ei. Le-au spus parintilor sa o ia acasa si sa se pregateasca...

Nu pot descrie in cuvinte durerea de pe fetele matusii si unchiului meu. Toata lumea era imbracata in negru, fetele le erau umbrite de plans. Nu mai era nici o urma de speranta. Nimeni nu putea face nimic. Micuta printesa nu s-a ridicat niciodata din sicriu, iar matusa mea nu si-a revenit din acea suferinta. Imi amintesc primul pumn de pamant aruncat peste sicriul micut, lesinul matusii mele, plansul. Sufocantul, durerosul plans.

Anii au trecut si nu am avut-o pe Ana. Nu i-am impartasit niciodata suferinta primei mele iubiri, nu i-am spus niciodata ce imi doresc sa fiu si nu i-am mai auzit vocea. Azi, la mai mult de zece ani de la disparitia ei, incerc sa imi amintesc fata printesei brunete din sicriu.



Alex...20 de ani. Un tanar ca si oricare altul. Cancer.

Cand am primit un link pe messenger in care mi se spunea ca Alex Tache are cancer, am crezut ca totul este o gluma. Apoi, Crissu, prietena mea cea mai buna, m-a sunat si plangand mi-a zis ca Alex este bolnav. El a fost prima ei iubire si tot ea a fost prima lui iubire.


Durere. Institutul Oncologic "ioan Chiricuta" din Cluj Napoca trateaza anual mii de bolnavi de cancer.
"Institutul Oncologic “Ioan Chiricuţă” din Cluj-Napoca desfăşoară peste 20 cercetări clinice, pentru medicamente menite să prelungească durata de viaţă a celor care suferă de cancer. La teste participă câteva zeci de pacienţi care se află sub tratament la institutul clujean. În cazul unor succese, medicamentele vor fi lansate pe piaţă în viitorul apropiat, afirmă medicii", scriam in Ziua de Cluj, in luna aprilie a acestui an. (pentru a citi in intregime articolul dati un clic AICI).


Maine voi concura cu Luiza si PJ intr-o cursa pentru viata. Vom alerga pentru a-i ajuta pe cercetatori sa gaseasca "The Cure". Leacul pentru cancer.

Evenimentul "Race for the cure" este organizat de fundatia "Susan G. Komen Breast Cancer Foundation" si se afla la cea de-a 16-a editie. Fundatia a fost creata in anul 1982 de Nancy Brinker in memoria surorii sale.

La eveniment vor participa aproximativ 3.000 de persoane, iar cursa va avea loc pe o distanta de cinci kilometri intre statele Vermont si New Hamshire.


Stiati ca la fiecare trei minute o femeie este diagnosticata cu cancer la san si ca fiecare 13 minute in Statele Unite o femeie va muri de cancer la san?

One woman is diagnosed with breast cancer every three minutes, and one woman will die of breast cancer every 13 minutes in the United States.

www.vtnhcure.org

Daca vrei sa afli mai multe informatii despre cursa din acest an si despre cancerul la san da un clic AICI.


Eu caut leacul pentru cancer... Dar tu?

2 comentarii:

Anonim spunea...

mi s+a facut pielea de gaina...
stii eu am avut o prietena la bunici de varsta mea... si a murit. eram prea mica sa inteleg de ce....la parastas radeam...la noi e un obicei mai urat..la parastas se rade la inmormantare se plange. eu la parastas am ras nu intelegeam...era de varsta mea. era frumoasa.imbracata in rochie de mireasa, senina la fata, felicia...e trist cand parintii isi ingroapa copilul. e cel mai crud lucru posibil. e cea mai grea incercare pe care dumnezeu ti-o da.

Anonim spunea...

Ai apărut pe europafm.ro la Revista Presei pe Bloguri. http://www.europafm.ro/stiri/itc/cele-mai-interesante-postari-pe-bloguri-in-perioada-28-iulie-3-august~n19410/