miercuri, 7 ianuarie 2009

O poveste despre vacanta

Uriasa durere de cap, precum ar spune cativa amici de-ai mei.

Iata ca, dupa o pauza indelungata - de aproape trei saptamani-, am decis sa mai scriu si eu pe acest blog infloritor. Prima zi de munca s-a dovedit a fi una oarecum usoara. A doua zi a devenit mai grea si a treia parca mai...
E clar! Oboseala nu s-a scurs asa de repede, probabil ca mi-ar fi trebuit un repaus la pat cu mult mai lung decat mi-as putea vreodata imagina. Am intrat intr-un nou an si ma simt mult mai batrana decat sunt. Parca as avea vreo 30 de ani, nu 21. Pfffooai, e tragic. Si mai tragic e ca, o data cu activitatea zilnica de la ziar, vine sesiunea. Proiecte peste proiecte, recuperari de teme nefacute la timp, toate astea imi sunt pe cap si ma lovesc in fiecare seara cand imi pornesc calculatorul. E ultimul an de facultate, e licenta, e munca... si ce mai e? E o poveste despre vacanta de iarna. Un vis in care as vrea sa ma reintorc.


Scurta, mult prea scurta. Vacanta de Craciun a trecut atat de repede... Imi amintesc numai drumul lung pana in Praga si, apoi, pana in Viena. (serios? - ar spune prietenii mei- tocmai tu care ai dormit tot drumul? ) Si imi mai amintesc ceva. Momentele frumoase petrecute acolo, departe de casa, uitandu-ne seara la un castel mai ceva ca in povesti. Cu drag imi aduc aminte de ziua in care am fost la expozitia lui Salvador Dali, cum ne uitam noi atenti la fiecare pictura si fiecare fotografie din incapere. Frumos a fost sa ne plimbam pe strazi inguste si sa povestim nimicuri. Sunt amintiri si ganduri care vor ramane intotdeauna in inima mea.

Praga mi-a oferit un soi de fericire. M-a primit inauntrul ei timp de cateva zile si mi-a zambit, mi-a oferit o bucata din inima ei de turta dulce, mi-a aratat orologiul astronomic construit la 1400 care a rezistat peste 600 de ani ca sa imi indice cat este ora.
Praga. M-a luat in brate si m-a dus pe podul Carol unde mi-a spus sa imi pun o dorinta. Eu am ales sa imi pun mai multe poate-poate macar una se va implini. Si tot in Praga am baut multa bere. Niciodata nu am reusit sa beau un pahar intreg, dar nu am facut risipa. :)) (prietenii stiu de ce) Am fost la libraria lui Kafka si am vrut sa vedem cimitirul evreiesc. Am inceput sa citesc Kafka. (n-am terminat cartea) A venit Mos Craciun si mi-a adus fericire. A fost frumos in Praga.

"Clădiri vechi pline de istorie mă înconjoară alături de zecile de turnuri ale bisericilor construite acum mai bine de 1.000 de ani. Alin spunea că Praga a început să fie construită în jurul anului 700 şi că, de atunci, clădirile au rămas intacte fără să fie distruse de războaiele care au măcinat lumea de-a lungul a mai bine de un mileniu.

Străzi pietruite. Clădiri vechi. Clădiri noi. Un amestec între vechi şi nou, istorie şi cotidianul care devine istorie pe măsură ce clipele trec.

Imaginea unui pod plin de statui vechi de sute de ani şi a unui castel întocmai ca acelea din poveştile cu prinţi şi prinţese îmi stăruie îmi minte. " - scriam in prima zi de Praga.

Apoi am plecat.

Am mers in Viena, unul dintre cele mai superbe locuri de pe pamant. "E locul meu preferat din lume. Imi doresc sa ma mut aici", mi-a spus. Si cine nu s-ar muta in Viena? Acolo totul e perfect. Totul. Timpul s-a oprit in locul din fata castelului imparatesei Sissy. Vrei sa mergi la Demmel sa gusti un strudel cu mere? E locul unde a fost inventat acum 300 de ani. Viena is the place for happyness. Sunt locuri superbe si momente unice. Sa iti faci cumparaturile pe una dintre cele mai importante strazi de shopping din lume -Mariahilfer Straße - poate fi o experienta atunci cand iti intalnesti conationalii care urla de numa' in timp ce asteapta sa isi plateasca cumparaturile la casa.
Mda.
Si totul are un farmec aparte cand vizitezi aceste locuri cu persoane dragi. De fapt, asta e si farmecul fiecarui loc - sa poti impartasi impresii cu un prieten.

Iata ca am scris despre minunata mea vacanta. In sfarsit, am lasat lenea deoparte si am lasat gandurile sa curga.
A fost atat de frumos. Din pacate, am revenit la realitate.

Trebuie sa ma gandesc la subiectul de maine, sa mai citesc ceva pe Realitatea, sa mai fac un proiect, sa imi platesc facturile, sa merg la scoala... Offff!!! De ce nu putem trai intr-o eterna vacanta de poveste?

Scoobytza

2 comentarii:

MSJI spunea...

poate baga si de la noi low costuri, ca acum se ajunge numai cu o combinatie... sau cu trenul da e mai scump

Vacanta Viena spunea...

Eu as vrea sa ma mut la Viena :D