23 de ani

23 de ani de cand intr-o frumoasa noapte de vara, dupa indelungi chinuri, pe la ora 1 dimineata s-a nascut primul copil al familiei Pirvu. Era o fetita micutza, micutza, de aproape 2,5 kilograme pentru a carei viata parintii si bunicii se temeau - atat de fragila era. Bunica, asistenta medicala, a plans pentru prima data atunci cand a asistat la o nastere. Eram prima ei nepoata. Primul copil al primului copil. Tata era agitat si fericit in acelasi timp. Avea 22 de ani, cu un an mai putin decat implinesc eu acum, si isi tinea in brate primul copil. Si-a dorit baiat. Dar ce a mai contat cand si-a vazut "printesa"? Si acum dupa 23 de ani eu am ramas "printesa" lui tata, rasfatata lui, copil facut dintr-o dragoste mare, mare de tot.

In urma cu ceva vreme am aflat ca imediat dupa cununia civila a parintilor mei care a fost undeva prin iulie 1986 am fost si eu proiectata - prin octombrie. Nunta la biserica a parintilor mei a fost in octombrie. Practic, am asistat la casatoria lor:)

Da, peste mai putin de un ceas este ziua mea. Ii multumesc lui D-zeu pentru viata pe care mi-a dat-o si pentru oamenii pe care am avut ocazia sa ii intalnesc in viata mea. Anul care a aproape a trecut a fost dificil, dar in momentele grele am avut cativa oameni care mi-au aratat inca o data cat de mult ma iubesc si sper sa le fi aratat si eu macar pe jumatate cat de mult tin la ei. In anul asta care a trecut am invatat ca peste orice dezamagire se poate trece si ca zambetul trebuie sa imi fie mereu acolo unde ii este locul - pe buze. Inca o data, anul asta s-au cernut cei care imi sunt prieteni si sunt mandra sa spun ca am prieteni adevarati... pe care nu mai are rost sa ii nominalizez pentru ca se stiu si pentru ca ei cunosc cat de mult ii iubesc si cat de datoare le sunt.

De ziua mea am obiceiul sa ma uit in urma. De data asta nu o sa fac asa ceva. O sa spun doar atat: fiecare zi A MEA a fost si va fi deosebita.

Un singur cadou imi doresc de ZIUA MEA: sa fiu FERICITA. Atat.




Scoobytza