E joi. Seara. Ascult Zero Assoluto si ma gandesc la timpul care a trecut de cand nu am mai iubit cu adevarat. Ce prostie! - ati spune. Uneori - mi-e dor de linistea aia dintr-o relatie frumoasa, cand il iubesti, el te iubeste, cand ne cunoastem toate obiceiurile, cand pot sa fiu plecata in capatul lumii si sa ii cunosc programul. Da, uneori mi-e dor de sentimentele astea frumoase.
De cele mai multe ori, insa, ma trezesc fericita pentru ca nu mai iubesc pe nimeni. E atat de simplu sa nu iubesti. Incredibil de simplu. Nimeni nu se plange, nimeni, niciun prieten, amic sau cunostinta nu vine cu reprosurile alea clasice: "te-ai pensionat!", "Nu mai iesi in oras cu noi. Vrei sa fii numai cu el", "Hai o data, lasa'l si iesi cu noi". Da. Sa iesi dintr-o relatie si sa te dedici iesirilor cu prietenii, cunostintele e ca si cum ai lua o pastila pentru o durere de cap. Acum te doare si peste 5 minute iti trece.
Si totusi? Ce se intampla cand te plictisesti? Cand te plictisesti de aceeasi oameni care te plac, care iti acorda toata atentia lor, iar tu ajungi sa nu mai simti nimic? Ce faci cand te simti ca un sloi de gheata in fata sentimentelor celorlalti? Te abandonezi intr-o existenta absolut plictisitoare? Te arunci cu capul inainte in relatii sperand ca poate-poate de el iti va placea intr-un final? Incepi conversatii pe messenger, pe facebook cu oameni pe care nu ii vei cunoaste niciodata, cu oameni care nu fac altceva decat sa ocupe un pic din timpul pe care ti-l ocupa candva cineva... Mai stai un pic, te gandesti si pana la urma ajungi pe o terasa, inca o terasa cu un amic sau mai multi...la fel de plictisiti de tot ca si tine.
Si o noua zi incepe. o existenta anosta. Ai tot ceea ce altii isi doresc. Tie iti lipseste ceva. Nu stii ce.
Scoobytza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu