Aventurile naibi prin America asta. Vineri am cunoscut si noi primul om tanar din varful asta de deal sau de munte unde locuim. Un tip dragutel cu ochii albastrii, brunet, cam taranel, dar ce mai conta... aveam si noi un om de varsta noastra cu care puteam povesti. (sau cel putin asta credeam atunci) Tipul (SEAN este numele lui) ne-a invitat in oras. Fericite ca am putea scapa pentru cateva ore de locul cel mai izolat de pe planeta, am acceptat. Si fetele din Singapore au fost de acord sa ne insoteasca. Cinci fete cu un baiat. Nu a mai contat ca tipul avea un tatuaj pe una dintre maini cu o cruce sau ca avea inele negre cu capete de mort si cruci negre pe toate degetele. In imensa noastra imaturitate, a contat numai faptul ca plecam de la hotel si vedem un alt loc si altceva decat iarba, camp si iar iarba.
Sean trebuia sa vina la hotel la ora 8 ca sa ne ia cu masina. A venit la 7. Pari ne-a anuntat pe mine si pe Luiza, iar eu, ca de obicei, am mers sa il tin de vorba pana cand erau gata fetele. Prima mea intrebare: "De ce ai nu ai mers la facultate?", Sean: "Pentru ca imi place sa lucrez cu mainile, sa fac acoperise, sa pun carpete". (In mintea mea... da, da si porcii zboara! Cum sa iti placa astfel de munci? D'ohhhhhh)
Cu cateva minute inainte de a veni fetele, mi-a spus ca nu a mai ajuns acasa sa se schimbe pentru ca locuieste departe, dar ca si-a pus o camasa curata peste tricoul murdar si si-a cerut scuze. (In sinea mea... saracul o fi muncit mult:)))
Mi-a zis ca a venit cu jeep-ul lui dupa noi. (ce dragutz) si ca jeepul lui e cam stricat si vechi, dar tine mult la el. Ca are doua geamuri lipsa. Cand ne-am urcat in masina. DEZASTRU!!!! Nu i se deschidea o usa, iar inauntru... un jeg si un praf. Eu si Luiza eram imbracate frumos ca pentru iesit. Fetele din Singapore purtau hainele in care lucreaza. Cand m-am urcat in masina ma bucuram ca nu mi-am luat pantalonii deschisi la culoare pentru ca as fi putut lua jegul de pe scaunul din fata cu cutitul si puneam sa mai iau si o lingura doar ca sa fiu sigura ca il adun pe tot. Cred ca masina aia nu a fost curatata in veci. Plus ca aveam impresia ca imi miroase de undeva a urina. Tot drumul am ras cu fetele de situatie sau, cel putin eu, din cauza stresului. Pentru ca aveam o doza de cola in mana, de fiecare data cand scotea un cuvant beam din ea... la fel ca si alcoolicii.
Am urcat in Jeep-ul tipului si am pornit incet, dar sigur catre un loc unde puteam sa jucam mini-golf, mai exact un bar anonim, ca in filmele americane cu cowboi cretini care se impusca. Sean a platit pentru toate si am inceput sa jucam. Toate fetele taceau mai putin eu. Nici una nu il intreba nimic. Eu vorbeam cu el in ideea de a nu se simti prost ca ne-a scos la plimbare si ca nici una nu il baga in seama. Mai bine taceam.
Prima lui intrebare din timpul jocului a fost daca ne place absintul. Adica, acea bautura ingrozitoare . (Absintul este o băutură alcoolică tare, de obicei 70 grade, de culoare verzuie, preparată din frunzele unei specii de pelin (Artemisia absinthium), anason, angelică şi alte plante aromatice. Este un excitant al secreţiei gastrice, deoarece conţine substante amare (absintină). În doze mari este toxic.
Deoarece s-a constatat că în urma consumului de absint creşte agresivitatea, putând duce până la crimă, si se poate ajunge chiar la o stare de nebunie, producţia şi consumul de absint au fost interzise în Belgia (1905), Elveţia (1908), Statele Unite ale Americii (1912), Italia (1913), Franţa (1915) şi Germania (1923). - WIKIPEDIA
La foarte putin timp dupa, Sean s-a gandit sa ma intrebe daca poate sa mestece. Am crezut ca vrea sa mestece guma. De fapt, era vorba de tutun. L-am intrebat de ce mesteca tutun. Mi-a raspuns ca s-a lasat de tigari... de 3 zile. Era foarte, dar foarte scarbos. Scuipa tot timpul... Luiza se uita la mine, eu la ea, fetele la Luiza, eu la ele. Fiecare dintre noi era scarbita la maximul maximului.
Dar sa nu credeti ca asta este tot. In imensul meu interes pentru o converstie, am condus discutia catre modul lui de a se distra in imensa pustietate din Vermont. A zis ca nu sunt prea multe lucruri de facut aici. Asa ca se imbata, conduce cu viteza, merge la pescuit, sare de pe stanci cu prietenii ca sa simta durerea, apoi se imbata iar si joaca diverse jocuri in care se ard cu tigarile sau cu brichetele pe maini. Mi-a mai zis ca trupa lui preferata e Iron Maiden...La un moment dat, draguta cum sunt eu i-am zis ca ar putea sta pe Internet (nu ii place) sau ca ar putea citeasca o carte (avea numai cinci clase.A fost dat afara din scoala deoarece a avut probleme cu profesorii. Probabil a batut vreun prof :))). Mi-a spus ca nu ii place sa citeasca, dar ca a citit mult in PUSCARIE!!!!In acel moment, inghiteam in sec si radeam ca proasta, cum fac atunci cand sunt stresata. Am crezut ca mor acolo. L-am intrebat pentru ce a fost inchis si pentru cat timp... Mi-a raspuns mai sincer decatr mi-as fi dorit vreodata...pentru furt. A furat dintr-un magazin. "I broke into a store" (bine ca nu a fost inchis pentru viol. Daca spunea asta cred ca as fi putut face infarct)
La putin timp dupa mirifica conversatie in care nu stiam daca ar fi cazul sa o luam la fuga sau sa ramanem cu el, am decis sa mergem sa mancam. Pentru ca barul unde am jucat minigolf nu servea mancare buna sau ceva de genul, am hotarat sa mergem la o pizza in drum spre casa. Spre marea noastra fericire, toate pizzeriile si toate locurile in care am fi putut manca s-au inchis.
Cand eram in drum spre casa, "dragul" de Sean ne-a intrebat daca vrem sa o luam pe alt drum decat cel obisnuit. I-am raspuns scurt NU. Cand am ajuns la hotel, ne-am luat "la revedere", iar elne-a intrebat daca vrem sa mai iesim duminica undeva. I-am spus ca nu ca nu stim, raspunsul din mintile noastre, ale tuturor... "IN VIATA
MEA NU MAI IES IN ORAS CU INDIVIZI CA TINE!!!"
Si invatatura din aceasta aventura: Never go out with strangers. If you want to get out with a guy ask him: Have you ever been to jail?
Niciodata sa nu iesi in oras cu straini. Daca vrei sa iesi cu un tip, intreaba-l: Ai fost vreodata la inchisoare?• SCOOBYTZA
duminică, 29 iunie 2008
vineri, 27 iunie 2008
America vietii 3
A tecut deja mai mult de o saptamana de cand am ajuns in America si in fiecare zi am impresia ca traiesc un vis. Ma pun in pat cu gandul ca maine o sa ma trezesc iar la Cluj sau acasa, la Valcea. Dimineata insa, ma trezeste Luiza. Incet... "Scooby, e timpul sa ne trezim." Deschid ochii si ii spun "inca cinci minute. Mai vreau sa dorm cinci minute". Asa mi-am inceput fiecare dimineata in ultima saptamana. Zilele si orele trec mai greu decat deobicei. Nu cred ca este din cauza dorului de casa. Inca nu am reusit sa simt dorul asta. De fapt, sunt obisnuita sa fiu departe de casa. Singurele lucruri care ma fac sa imi dau seama de distanta sunt telefoanele. In fiecare zi, cel putin unul dintre ele suna, iar la capatul lui il auzeam pe tati. "Ce faci? Inca nu ai plecat la scoala (sau la redactie)?". De asta imi e dor. De diminetile in care ma suna tati ca sa ma trezeasca sau ca sa imi aminteasca te miri ce lucru minor.
Imi e dor si de ziar. De zilele in care ajungeam la redactie obosita dupa ce petrecusem prin club toata noaptea cu Golbi, Andrei si Crina. Imi e dor dse dulcea trandaveala din unele zile sau de momentele in care nu mai stiam de nimic altceva decat de scris.
De scoala... Cel mai mult imi placea miercurea cand, de voie de nevoie, mergeam la atelierul TV tinut de Rhoda. De stresul examenelor sau de grija prezentelor la cursuri.
Ziua trece greu aici. Cu mult mai greu decat acasa, unde timpul trecea... si nici nu imi dadeam seama cum si unde a zburat.
Ma bucur ca am cunoscut trei fete simpatice din Singapore - Tzi, Joanna and Pari. Cu ele si cu Luiza rad. Avem si de ce. Uneori radeam doar de fetele angajatorilor nostri sau de calculele lor stupide. Pe cine ar interesa cate galoane de apa sunt in piscina din spatele hotelului? :))
Am invatat sa numaram in chineza. E chiar fain. 1= i, 2 = a, 3 = san, 4 = s, 5 =u, 6 = liu, 7 = tzi, 8 = pa, 9 =giu, 10 = sh.
Acum o sa ies...:) O sa o las pe Pari pe internet.
• Scoobytza
Imi e dor si de ziar. De zilele in care ajungeam la redactie obosita dupa ce petrecusem prin club toata noaptea cu Golbi, Andrei si Crina. Imi e dor dse dulcea trandaveala din unele zile sau de momentele in care nu mai stiam de nimic altceva decat de scris.
De scoala... Cel mai mult imi placea miercurea cand, de voie de nevoie, mergeam la atelierul TV tinut de Rhoda. De stresul examenelor sau de grija prezentelor la cursuri.
Ziua trece greu aici. Cu mult mai greu decat acasa, unde timpul trecea... si nici nu imi dadeam seama cum si unde a zburat.
Ma bucur ca am cunoscut trei fete simpatice din Singapore - Tzi, Joanna and Pari. Cu ele si cu Luiza rad. Avem si de ce. Uneori radeam doar de fetele angajatorilor nostri sau de calculele lor stupide. Pe cine ar interesa cate galoane de apa sunt in piscina din spatele hotelului? :))
Am invatat sa numaram in chineza. E chiar fain. 1= i, 2 = a, 3 = san, 4 = s, 5 =u, 6 = liu, 7 = tzi, 8 = pa, 9 =giu, 10 = sh.
Acum o sa ies...:) O sa o las pe Pari pe internet.
• Scoobytza
miercuri, 25 iunie 2008
America Vietii 2
Living the American Dream
Azi s-a implinit o saptamana de cand suntem in "America vietii". Am incercat sa tin un jurnal cum faceam in scoala generala si in liceu, dar nu prea imi iese. Scriu numai cateva randuri sau nu scriu deloc. Imi place sa scriu pe blog. Asta imi place cel mai mult pentru ca nu presupune prea mult efort, iar in acelasi timp imi pot verifica mailul sau pot vorbi pe messenger.
Ieri am scris despre aventurile mele si ale Luizei. Aventurile noastre americanesti si azi voi continua povestea.
Cand am ajuns la Mountaineer Inn, in West Dover, am crezut ca mor. Prea multa verdeata pentru mine, prea mult spatiu verde, prea putina populatie. Si ca si cum ar fi fost predestinat locului am mers cu un autobuz numit "MOOver". Pun pariu ca nici nu va inchipuiti cum arata....:)) Sau da? E un autobuz alb pictat cu pete negre, intocmai ca o vaca baltata. Imaginati-va decorul..noi doua in autobuzul vaca, inconjurate numai de pustani de 14 ani. Cand soferul autobuzului ne-a lasat in fata motelului, i-am multumit si am dat peste marea surpriza... Numai batrani in jurul nostru. Pur si simplu am crezut ca am gresit adresa... dar nu era asa.
Macar oamenii sunt de treaba aici. In ultimele zile am muncit asa cum nu am facut-o niciodata in viata mea. Am fost muscata de toate insectele posibile cu toate ca m-am dat cu sprai insecticid pe piele... Ce sa mai... asta da aventura.
O sa reiau povestile pentru ca "prietenul" meu si al Luizei, PJ, vrea sa intre pe net.;)
Scoobytza
Azi s-a implinit o saptamana de cand suntem in "America vietii". Am incercat sa tin un jurnal cum faceam in scoala generala si in liceu, dar nu prea imi iese. Scriu numai cateva randuri sau nu scriu deloc. Imi place sa scriu pe blog. Asta imi place cel mai mult pentru ca nu presupune prea mult efort, iar in acelasi timp imi pot verifica mailul sau pot vorbi pe messenger.
Ieri am scris despre aventurile mele si ale Luizei. Aventurile noastre americanesti si azi voi continua povestea.
Cand am ajuns la Mountaineer Inn, in West Dover, am crezut ca mor. Prea multa verdeata pentru mine, prea mult spatiu verde, prea putina populatie. Si ca si cum ar fi fost predestinat locului am mers cu un autobuz numit "MOOver". Pun pariu ca nici nu va inchipuiti cum arata....:)) Sau da? E un autobuz alb pictat cu pete negre, intocmai ca o vaca baltata. Imaginati-va decorul..noi doua in autobuzul vaca, inconjurate numai de pustani de 14 ani. Cand soferul autobuzului ne-a lasat in fata motelului, i-am multumit si am dat peste marea surpriza... Numai batrani in jurul nostru. Pur si simplu am crezut ca am gresit adresa... dar nu era asa.
Macar oamenii sunt de treaba aici. In ultimele zile am muncit asa cum nu am facut-o niciodata in viata mea. Am fost muscata de toate insectele posibile cu toate ca m-am dat cu sprai insecticid pe piele... Ce sa mai... asta da aventura.
O sa reiau povestile pentru ca "prietenul" meu si al Luizei, PJ, vrea sa intre pe net.;)
Scoobytza
Bafta, surioara!
A inceput Bac-ul. De cateva zile ma gandesc numai la examenul asta. Eu am trecut demult prin el si am facut un pas inainte catre facultate. Acum Georgiana trece prin aceasi etapa ca si mine si am emotii. Cu toate ca sunt departe de ea, ma gandesc numai la ce face, daca ia note bune, daca invata, daca e bine...
Mi-e dor de ea, mi-e dor de tati...
Mi-e dor de ea, mi-e dor de tati...
marți, 24 iunie 2008
luni, 23 iunie 2008
America vietii
Da. Am ajuns. Suntem in minunata si prea extraordinara America. Dupa ce am calatorit vreo 27 de ore, dupa ce am schimbat patru autobuze ca sa ajungem la destinatie am reusit. Suntem in West Dover, Vermont, la Mountaineer Inn.
Aventura noastra a inceput in noaptea de 16-17 iunie cand am pornit cu autocarul catre Budapesta. Acolo, ne-am dat seama ca avionul nostru avea intarziere patru ore asa incat ne-am schimbat biletele. Ruta era Budapesta - Amsterdam, Amsterdam- Boston. Pentru ca avionul apartinand Maleva Airlines a intarziat am pierdut legatura catre Boston. Am asteptat apoi un avion care ne-a dus in Paris, iar din Paris am ajuns in Boston. La aeroportul din Boston, am avut o mare surpriza... bagajele noastre s-au evaporat. Asa incat...timp de trei zile nu am avut haine.
La aeroport un tip dragut care se ocupa de bagaje s-a oferit sa ne conduca pana la metrou si ne-a dat periute de dinti si inca cateva lucruri utile. Tipul ne-a aratat cum sa ajungem la hostelul unde eram cazate. Cand am iesit din aeroport am avut o alta 'surpriza'... ploua. Asa ca... va puteti imagina tabloul. Noi doua fara haine, singure intr-un oras mare, dupa 27 de ore de mers cu autobuzul, respectiv cu avionul...chiar aveam nevoie de un dus.
Am ajuns cu bine la hostel si am cunoscut pe drum o ucraineanca venita si ea in state cu Work&Travel. Hostelul ingrozitor! cu cinci persoane in camera. A trebuit sa ne pazim una pe cealalta pana am facut dus. Am rugat-o pe ucraineanca sa ne treazeasca la 5 si jumatate dimineata ca sa ajungem cu bine la autogara. Ne-a trezit la 4. Am pierdut vremea prin hostel si am mancat numai cativa covrigi...
Am pornit apoi inspre autogara. Ne-am luat bilete. Acolo am cunoscut un tip, care ne-a povestit ca s-a intors din Nigeria si ne-a facut cinste cu cate un sandvis de la McDonalds. Tipul foarte curios ne-a intrebat cand l-am refuzat. "Prietenii vostrii nu va platesc mancarea?"
Apoi aventura a continuat. Am schimbat patru autobuze pana in West Dover, iar pentru unul dintre ele a trebuit sa asteptam in pustietate trei ore. Noroc ca am avut un loc de unde sa ne cumparam mancare.
Cand am ajuns la Mountaineer Inn am avut o alta surpriza. In jurul nostru numai oameni de varsta a treia. Locuim intr-un hotel pentru mosi.:))
Acum ne-am mai obisnuit cu ideea.
Zilele trecute am mers la un concert tinut la o ferma, intr-un hambar. A fost cel mai tare concert ever. O trupa cantand intre porci, oi, lame, capre si alte animale asemenea...:)) Eu si Luiza eram cele mai frumos imbracate. Restul aveau haine parca luate direct din second si puse pe ei... :)) Ca in filmele americane cu fermieri imbracati in salopete si camasi in carouri.:))
In ultimele doua zile am fost la alergat.:D
• Scoobytza
Aventura noastra a inceput in noaptea de 16-17 iunie cand am pornit cu autocarul catre Budapesta. Acolo, ne-am dat seama ca avionul nostru avea intarziere patru ore asa incat ne-am schimbat biletele. Ruta era Budapesta - Amsterdam, Amsterdam- Boston. Pentru ca avionul apartinand Maleva Airlines a intarziat am pierdut legatura catre Boston. Am asteptat apoi un avion care ne-a dus in Paris, iar din Paris am ajuns in Boston. La aeroportul din Boston, am avut o mare surpriza... bagajele noastre s-au evaporat. Asa incat...timp de trei zile nu am avut haine.
La aeroport un tip dragut care se ocupa de bagaje s-a oferit sa ne conduca pana la metrou si ne-a dat periute de dinti si inca cateva lucruri utile. Tipul ne-a aratat cum sa ajungem la hostelul unde eram cazate. Cand am iesit din aeroport am avut o alta 'surpriza'... ploua. Asa ca... va puteti imagina tabloul. Noi doua fara haine, singure intr-un oras mare, dupa 27 de ore de mers cu autobuzul, respectiv cu avionul...chiar aveam nevoie de un dus.
Am ajuns cu bine la hostel si am cunoscut pe drum o ucraineanca venita si ea in state cu Work&Travel. Hostelul ingrozitor! cu cinci persoane in camera. A trebuit sa ne pazim una pe cealalta pana am facut dus. Am rugat-o pe ucraineanca sa ne treazeasca la 5 si jumatate dimineata ca sa ajungem cu bine la autogara. Ne-a trezit la 4. Am pierdut vremea prin hostel si am mancat numai cativa covrigi...
Am pornit apoi inspre autogara. Ne-am luat bilete. Acolo am cunoscut un tip, care ne-a povestit ca s-a intors din Nigeria si ne-a facut cinste cu cate un sandvis de la McDonalds. Tipul foarte curios ne-a intrebat cand l-am refuzat. "Prietenii vostrii nu va platesc mancarea?"
Apoi aventura a continuat. Am schimbat patru autobuze pana in West Dover, iar pentru unul dintre ele a trebuit sa asteptam in pustietate trei ore. Noroc ca am avut un loc de unde sa ne cumparam mancare.
Cand am ajuns la Mountaineer Inn am avut o alta surpriza. In jurul nostru numai oameni de varsta a treia. Locuim intr-un hotel pentru mosi.:))
Acum ne-am mai obisnuit cu ideea.
Zilele trecute am mers la un concert tinut la o ferma, intr-un hambar. A fost cel mai tare concert ever. O trupa cantand intre porci, oi, lame, capre si alte animale asemenea...:)) Eu si Luiza eram cele mai frumos imbracate. Restul aveau haine parca luate direct din second si puse pe ei... :)) Ca in filmele americane cu fermieri imbracati in salopete si camasi in carouri.:))
In ultimele doua zile am fost la alergat.:D
• Scoobytza
duminică, 15 iunie 2008
Day 0. Despre cum sa iti iei "La revedere"
Day 0.
In noaptea asta, plecam. Am atatea de scris, atatea sa spun si parca cuvintele mi se impotmolesc pe drum. Nu pot sa vorbesc, nu imi vine sa spun "la revedere". Asta nu e o simpla excursie. Nu e la fel ca atunci cand mama si tata imi pregateau bagajul sa merg in excursie cu colegii. Nu se asemana nici cu plimbarile la Costinesti, Baia Mare, Bucuresti, Timisoara,Abrud de anul acesta. Sau cu zilele in care mergeam acasa si imi pregateam rapid cateva haine pe care le aruncam intr-o geanta. 3 luni si 3 saptamani.
De cand m-am mutat in Cluj, m-am detasat de familie. Nu i-am mai vazut in fiecare zi, dar ii vedeam o data la o luna, maxim o luna si jumatate.
O sa imi fie dor. Cred. Tati, Georgi, Crissu, Mami(chiar daca pe ea nu am mai vazut-o de mult, o sa imi fie si mai dor de ea), Alinutza, Clauditza,Adi (Porckushorul ), Adi (iubitul meu care are doar doi anisori), Andrei, Alin, Crina, Alexandra, Ziua de Cluj, Mara, Stefan, Razvan... si inca multi altii.
sâmbătă, 14 iunie 2008
Guvernarea comunistă încearcă să instaureze cenzura pe internet
Prietena mea Viorela a lansat un apel pentru toti bloggerii in textul de mai jos. Ea ne povesteste despre cenzura din Republica Moldova si felul in care au fost incalcate drepturile moldovenilor pentru a mia oara.
Guvernarea comunistă încearcă să instaureze cenzura pe internet
În Moldova dreptul la libera exprimare a fost încălcat
La numai două zile după ce Voronin declara că Moldova este o ţară care şi-a făcut opţiunea europeană, este o ţară care a pornit pe calea reformelor, a căror realizare este imposibilă fără respectarea neabătută a standardelor democratice fundamentale, Procuratura a sechestrat calculatoarele unor tineri, care se presupune că ar fi publicat comentarii critice la adresa comuniştilor. Se pare că din 2007 site-urile torrents, desteptarea, forum.md şi unimedia erau urmărite. Forumiştii sunt acuzaţi de instigare la integritatea teritorială a Republicii Moldova şi tendinţe de răsturnare a guvernării şi alipirii Basarabiei la România. Tinerii riscă o pedeapsă de până la 7 ani de închisoare şi asta se întâmpla chiar a doua zi de la declaraţiile preşedintelui Voronin despre libertatea presei şi libertatea de exprimare. Unimedia din Moldova, organizaţiile neguvernamentale de media şi reprezentanţii partidelor politice de orientare democratică au chemat tinerii din Moldova să se solidarizeze cu cei anchetaţi. Mesajul pe care l-au adresat pe site-ul www.unimedia.md este: Luaţi mouse-ul de acasă (ca semn distinct al utilizatorului internet) şi veniţi, sâmbătă, 14 iunie, începând cu orele 10.00, în Scuarul Arcului de Triumf din centrul capitalei să ne cerem drepturile! Evenimentul este iniţiat de către portalul de ştiri UNIMEDIA şi este autorizat de către primăria municipiului Chişinău. Şi-au confirmat participarea mai multe partide politice de orientare democratică, jurnalişti şi grupuri de tineri cu atitudine civică. Unimedia a făcut apel la blogeri să plaseze pe blogurile lor câte un anunţ, în care să invite vizitatorii să se solidarizeze şi să participe la manifestaţia paşnică de protest. Acest eveniment a luat o amploare de talie internaţională. De joi seara circulă această ştire pe toate blogurile. Grupul internaţional Basarabia Pământ Românesc moderat de Tudor Vlad Vrabie, un român ce locuieşte în Canada, susţine această manifestaţie şi a trimis mailuri peste tot în lume ca să invite oamenii să se solidarizeze cu moldovenii. Grupul Basarabia Pamânt Românesc consideră că şi cei din afara Moldovei pot să protesteze şi că trebuie să fie alături de moldoveni.
Astăzi, sâmbătă, 14 iunie, tinerii s-au adunat în centrul Chişinăului însă evenimentul a fost boicotat de autorităţi. Poliţia municipală a interzis firmei Lumteh să conecteze la sursa de energie electrică echipamentul destinat bunei desfăşurări a manifestaţiei de protest. Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, a declarat că este ilegală acţiunea poliţiei de a interzice conectarea la sursa de energie electrică. În acelaşi timp, Nagacevschi a declarat că nu există temei legal pentru ca tinerii să fie anchetaţi penal de către Procuratură. Nicolae Negru, de la Centrul Independent de Jurnalism, a declarat că metodele utilizate de către autorităţi sunt acele metode, pe care le utiliza anterior KGB-ul sovietic înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice. Acţiunii de protest s-au alăturat reprezentanţi ai Partidului Alianţa Moldova Noastră, Partidul Liberal Democrat din Moldova, Mişcarea Acţiunea Populară şi Mişcarea Acţiunea Europeană. Participanţii au făcut un semn al solidarităţii în Scuarul Arcului de Triumf de circa 30 de metri. Valeriu Saharneanu, preşedintele Uniunii Jurnaliştilor: Nu intraţi în anonimat, nu vă temeţi să semnaţi mesajele voastre, opinia voastră contează !
Viorela Precupaş
Guvernarea comunistă încearcă să instaureze cenzura pe internet
În Moldova dreptul la libera exprimare a fost încălcat
La numai două zile după ce Voronin declara că Moldova este o ţară care şi-a făcut opţiunea europeană, este o ţară care a pornit pe calea reformelor, a căror realizare este imposibilă fără respectarea neabătută a standardelor democratice fundamentale, Procuratura a sechestrat calculatoarele unor tineri, care se presupune că ar fi publicat comentarii critice la adresa comuniştilor. Se pare că din 2007 site-urile torrents, desteptarea, forum.md şi unimedia erau urmărite. Forumiştii sunt acuzaţi de instigare la integritatea teritorială a Republicii Moldova şi tendinţe de răsturnare a guvernării şi alipirii Basarabiei la România. Tinerii riscă o pedeapsă de până la 7 ani de închisoare şi asta se întâmpla chiar a doua zi de la declaraţiile preşedintelui Voronin despre libertatea presei şi libertatea de exprimare. Unimedia din Moldova, organizaţiile neguvernamentale de media şi reprezentanţii partidelor politice de orientare democratică au chemat tinerii din Moldova să se solidarizeze cu cei anchetaţi. Mesajul pe care l-au adresat pe site-ul www.unimedia.md este: Luaţi mouse-ul de acasă (ca semn distinct al utilizatorului internet) şi veniţi, sâmbătă, 14 iunie, începând cu orele 10.00, în Scuarul Arcului de Triumf din centrul capitalei să ne cerem drepturile! Evenimentul este iniţiat de către portalul de ştiri UNIMEDIA şi este autorizat de către primăria municipiului Chişinău. Şi-au confirmat participarea mai multe partide politice de orientare democratică, jurnalişti şi grupuri de tineri cu atitudine civică. Unimedia a făcut apel la blogeri să plaseze pe blogurile lor câte un anunţ, în care să invite vizitatorii să se solidarizeze şi să participe la manifestaţia paşnică de protest. Acest eveniment a luat o amploare de talie internaţională. De joi seara circulă această ştire pe toate blogurile. Grupul internaţional Basarabia Pământ Românesc moderat de Tudor Vlad Vrabie, un român ce locuieşte în Canada, susţine această manifestaţie şi a trimis mailuri peste tot în lume ca să invite oamenii să se solidarizeze cu moldovenii. Grupul Basarabia Pamânt Românesc consideră că şi cei din afara Moldovei pot să protesteze şi că trebuie să fie alături de moldoveni.
Astăzi, sâmbătă, 14 iunie, tinerii s-au adunat în centrul Chişinăului însă evenimentul a fost boicotat de autorităţi. Poliţia municipală a interzis firmei Lumteh să conecteze la sursa de energie electrică echipamentul destinat bunei desfăşurări a manifestaţiei de protest. Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, a declarat că este ilegală acţiunea poliţiei de a interzice conectarea la sursa de energie electrică. În acelaşi timp, Nagacevschi a declarat că nu există temei legal pentru ca tinerii să fie anchetaţi penal de către Procuratură. Nicolae Negru, de la Centrul Independent de Jurnalism, a declarat că metodele utilizate de către autorităţi sunt acele metode, pe care le utiliza anterior KGB-ul sovietic înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice. Acţiunii de protest s-au alăturat reprezentanţi ai Partidului Alianţa Moldova Noastră, Partidul Liberal Democrat din Moldova, Mişcarea Acţiunea Populară şi Mişcarea Acţiunea Europeană. Participanţii au făcut un semn al solidarităţii în Scuarul Arcului de Triumf de circa 30 de metri. Valeriu Saharneanu, preşedintele Uniunii Jurnaliştilor: Nu intraţi în anonimat, nu vă temeţi să semnaţi mesajele voastre, opinia voastră contează !
Viorela Precupaş
vineri, 13 iunie 2008
Rhoda...the end of the course
Facultatea de Jurnalism nu ne-a oferit prea multe pana in prezent. Asta nu o spun doar eu, ci si ceilalti colegi mai mari ai mei. Cu toate acestea, s-a intamplat ca printre profesorii mei sa fie si Rhoda Lipton, producator la televiziunea ABC din SUA si lector universitar al Columbia University.
Intreg semestrul am injurat-o (in gand)pe Rhoda, intreg semestrul ne-am rugat ca timpul sa treaca mai repede si, iata ca, acum regret/am ca nu voi/vom mai face cursuri cu ea. Rhoda ne-a invatat sa facem reportaje TV, ne-a certat de fiecare data cand i-am aratat munca noastra, ne-a criticat intocmai cum ar fi facut-o cu subalternii ei de la ABC, iar la final ne-a dat o tema mai mult decat dificila: sa facem un buletin de stiri. Si am reusit.
Am avut producator executiv, editori, prezentatori, prompter, lavaliere, camere...tot ceea ce este nevoie pentru a pune pe picioare un buletin de stiri adevarat.
A fost o munca extraordinara, am lucrat individual si in echipe. A fost minunat pentru ca impreuna putem face totul.
Ultimul curs s-a tinut in casa profesoarei noastre. Am urmarit rezultatele muncii noastre si am sarbatorit. Un semestru adevarat de scoala. Un semestru de munca. Un semestru de televiziune.
Iti multumim, Rhoda!
We thank you Rhoda because we learned a lot from you.
PS: Cristina Nistor ne-a spus ca a fost prima data cand un grup de studenti ai Facultatii de Jurnalism au facut asa ceva. Sa speram ca nu vom fi ultimii.
joi, 12 iunie 2008
21
Astazi cica implinesc 21 de ani. Extraordinar. Devin un om matur, pe care il poti dobora mai greu si alte povesti de genul asta...
A fost cea mai urata zi din viata mea...
Am fost la un examen de la 8 dimineata la care, bineinteles, am stiut. Apoi, am umblat sa imi obtin o amarata de adeverinta, am alergat dintr-o parte in alta. Am aflat ca nu merg la un loc sigur in America....aaaaaaaaaaaaa, si cel mai rau...
It's my party and I cry if I want to.
23.30 --- Good news. Ziua se incheie bine. Duminica pornesc in marea aventura a vietii.
A fost cea mai urata zi din viata mea...
Am fost la un examen de la 8 dimineata la care, bineinteles, am stiut. Apoi, am umblat sa imi obtin o amarata de adeverinta, am alergat dintr-o parte in alta. Am aflat ca nu merg la un loc sigur in America....aaaaaaaaaaaaa, si cel mai rau...
It's my party and I cry if I want to.
23.30 --- Good news. Ziua se incheie bine. Duminica pornesc in marea aventura a vietii.
luni, 9 iunie 2008
Update 0-0
Romania a obtinut primul egal din grupele Cupei Europene. Cred ca e bine pt ca au obtinut si un punct.
Franta - Romania
Toti barbatii s-au transformat in microbisti!!!cica...Hai Romania
Astazi, strazile Clujului s-au umplut de tricouri si de banderole galbene. Pe toate scria "Hai Romania!". Astazi, toti barbatii si baietii pe care ii cunosc s-au uitat la meci, la fel si fetele...
L-am sunat pe un coleg. Cred ca a fost cea mai scurta convorbire telefonica din viata mea. "Scooby, nu e un moment bun. Ma uit la meci. Suna-ma dupa." :))
Bafta Romaniei!
joi, 5 iunie 2008
Romanian Anthem for Euro 2008
De cateva zile Stefan are la status urmatoarea piesa. Pentru ca ar trebui sa sustin si eu Romania la Euro... si pentru ca de cateva zile ii ascult pe toti baietii spunand ca abia asteapta meciurile... Am ales sa postez =>>
marți, 3 iunie 2008
Pierdere de vreme
Ce face un student la Jurnalism cand nu merge la munca, la scoala, cand are examen peste 2 zile?
Hmmm... cred ca pierde timpul pe bloguri. (sau cel putin asta fac eu de vreo 3 ore)... Si maine la 8 ... Stilistica & Mass Media.
http://andublog.com/2008/04/10/cum-se-danseaza-minimal/#comment-1356
http://amdoar18ani.ro/echipa/
http://blogatu.blogspot.com/2007/11/cate-bloguri-citesti-zilnic.html
Scoobytza
Hmmm... cred ca pierde timpul pe bloguri. (sau cel putin asta fac eu de vreo 3 ore)... Si maine la 8 ... Stilistica & Mass Media.
http://andublog.com/2008/04/10/cum-se-danseaza-minimal/#comment-1356
http://amdoar18ani.ro/echipa/
http://blogatu.blogspot.com/2007/11/cate-bloguri-citesti-zilnic.html
Scoobytza
22% emo =))
Am facut un test. Cica sunt 22% emo:)) Pentru a face testul dati un clic aici.
 |
Esti 22% Emo.
|
Blog nou la orizont
Mihai Moga, directorul de promovare al Ziua de Cluj, si-a facut blog. Puteti sa cititi ce scrie Mihai aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)