Nu am voce de radio, dar pentru mine asta nu conteaza. Vreau sa cunosc, sa experimentez, sa invat si vreau sa ma perfectionez. Vreau sa ajung cineva. Si pana la urma asta ne dorim cu totii, pentru asta am ales jurnalismul si pentru asta ne-am pus la bataie visurile.
Ziua de azi a insemnat o noua incercare pentru noi, jurnalistii in devenire. De la ora 14 ne-am adunat in sala 60 din cladirea Echinox pentru a ne indeplini un vis: acela de a aveam propriul post de radio.
In timpul atelierului de radio am intrat pe site-ul agentiei de presa, Rompres, si am editat primele mele stiri de radio.Nu au fost stralucite, dar in momentul citirii lor, in fata microfonului, emotiile m-au napadit. Nu era pentru prima data cand incercam asta, dar de fiecare data sentimentele imi sunt aceleasi: emotie si chiar un pic de teama. De data aceasta, am incercat sa imi modific vocea, sa o fac mai puternica, mai agresiva. Am facut exercitii de dictie, clasicele exercitii de dictie cu cosasul Sasa si capra care a crapat piatra in atatea bucati incat mi-a incurcat limba in gura si gura in limba.
In momentul in care am inceput sa citesc, am uitat de tot ceea ce ma inconjura pana si de colegul meu cu care trebuia sa comunic prin intermediul castilor. Am uitat de Alexandra, care se ruga de capra sa nu mai sparga piatra, am uitat de Stefan, care se afla undeva in fata mea si am uitat de Dana, care era langa mine si edita o stire. In cele 15 minute pe care le-am petrecut in fata microfonului, m-am balbait si am gresit. Am repetat aceleasi lucruri de mai multe ori, am uitat sa trec de la stiri la meteo sau, pur si simplu, eram prea concentrata asupra textului ca sa aud startul pe care mi l-a dat colegul meu ca sa citesc.
Imi doresc bursa de la Europa Fm pentru ca imi da speranta, speranta in noi, speranta in mine. Aceasta bursa imi va da posibilitatea sa ma dezvolt, sa evoluez, sa cunosc mai mult din ceea ce inseamna mass-media romaneasca.
Cristina PIRVU
Jurnalism, Anul 1, Grupa 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu