Yo soy sola

Este un film mai bun decat ma asteptam. Este un film despre prietenia dintre patru femei, alegerile pe care acestea le fac si despre incercarea lor de a se regasi.

Mi-a placut.

Scoobytza

Praf in ochi - O mie de ganduri

Imi place mult de tot piesa asta.



Scoobytza

The Social Network

E un film pe care il recomand tuturor utilizatorilor Facebook. Mie mi-a placut extraordinar de tare.



Scoobytza

Guy retrospective

Asta seara in timpul unei discutii cu prietena mea cea mai buna mi-a venit o idee. E o idee cat se poate de stupida, dar pe care majoritatea fetelor/femeilor o vor intelege. Cate dintre noi nu au iesit in oras intr-o zi, intr-o saptamana cu un tip cu totul nepotrivit? Cate dintre noi nu au cunoscut tipi cu adevarat weird sau tipi extraordinar de draguti si de destepti care intr-un final ne-au dezamgagit. O sa fac o retrospectiva a barbatilor pe care i-am cunoscut unii ca amici, unii ca iubiti, iar pe altii la un suc. So... acestia sunt o parte dintre baietii pe care i-am cunoscut de la 15 ani incoace:


Cata - marea mea iubire de la 15 ani.:)) Un pusti inalt, blond cu ochii verzi, care arata foarte bine si parea, la varsta aia, un adevarat barbat. Mai ales, cand il mai pocnea pe cate unul. "Iubirea" pentru Cata m-a tinut vreun an, timp in care impreuna nu stiu daca am fost mai mult de doua luni toate adunate cu despartiri si impacari. Cata era tipul macho, care s-a ofensat pe mine si mi-a dat papucii crezand ca l-am inselat. Da' de unde? Imi placea de Cata la maxim mai ales ca el m-a sarutat pentru prima data in ceva discoteca infecta, de tara, unde urlau manelele la maxim ca nah... doar eram la tara, la Valcea.


Ovidiu - Un alt individ de care mi-a placut prin liceu. Era intr-o clasa paralela cu a mea si era un mare smecheras. L-am cunoscut la Balul Bobocilor cand a agatat vreo sase fete in aceeasi seara si... Da! Dupa ce ne-am despartit (nici nu stiu daca am fost vreodata impreuna) mi-a spus, mi s-a laudat cu asta. Era un smecheras acest Ovidiu... pana in clasa a XII-a cand si-a facut o prietena cu adevarat stabila. Tin minte... ca eu ca o dusa ce eram....i-am scris intr-o felicitare de Craciun ca imi place de el. So lame!:))

hmmmm.... Multi dintre baietii din liceu cu care am iesit sau de care mi-a placut nu mi-i mai aduc aminte deloc. Pot sa imi amintesc fetele lor, figurile pe care le faceau, cum mi se pareau atunci, daca i-am purtat sau m-au purtat ei pe mine, imi pot aduce aminte locurile unde i-am cunoscut, insa nu imi amintesc numele lor.

F. - E o zicala care spune ca nu trebuie sa te cuplezi niciodata cu cel mai bun prieten. L-am cunoscut undeva prin clasa a X-a, iar de atunci am devenit foarte buni prieteni. Am observat intr-o vreme ca ma placea, dar m-am facut ca nu vad. Atunci el s-a cuplat cu o prietena de-a mea, iar eu am suferit putin pe ascuns. La sfarsitul clasei a XII-a ne-am sarutat si am fost impreuna vreo saptamana. Ne-am despartit pentru ca eu nu puteam concepe sa fiu cu un baiat care imi e atat de bun prieten si la care de atata vreme m-am plans de alti baieti si de cat de mult mi-au placut. A fost ok. La vreun an, iara ne-am cuplat. De data asta a durat mai mult ca perioada...numai ca eu eram in Cluj, el in Timisoara si ne-am vazut o singura data. :)) Concluzia... dupa ce ne-am mai reintalnit> Doamne, ce bine era sa nu fi amestecat prietenia cu amorul. F. era genul ala de baiat dispus sa ma salveze din orice situatie, prieten bun, mult prea bun, cu care ieseam de multe ori si cu care ma distram. Trebuie sa recunosc ca in liceu unul dintre motivele pentru care m-am imprietenit cu el a fost faptul ca invata in clasa cu cei mai faini baieti. yea, I know! Cat de superficial!


Pfuuuuu.... poate unul dintre cei mai importanti oameni din viata mea de liceu si din prezent chiar daca acum se afla foarte, foarte departe este Andrei. Da, Andrei a fost prima mea iubire. Tipul care imi facea sa bata inima mai tare si prima relatie pe care am avut-o. Cand ne-am cunoscut eu abia implinisem 18 ani, iar el trebuia sa implineasca 20 de ani. Eu eram in clasa a XII-a, iar el cred ca in primul an de facultate. La momentul respectiv, eu nu ii gaseam niciun defect lui Andrei ca nah... asa sunt fetele cand se indragostesc parca li se pune ceva peste ochi si nu mai vad nimic in fata lor. Andrei era si este in continuare un tip frumos, brunet, nu foarte inalt, dar foarte destept. Asa l-am considerat atunci si asa il consider si acum la cinci ani de cand ne-am cunoscut. Avea acel "quel que chose". Cu toate astea, doamne... cate figuri avea in cap! I-am spus-o in fata, deci nu ma tem sa o scriu pe blog. Era un pic cam increzut, el era cel mai tare si prietenii lui erau extraordinari. Si avea o propozitie care ma enerva la maxim: "e totul in mintea ta". Imi venea sa innebunesc cand auzeam propozitia asta. Cu toate astea, ma bucur ca l-am cunoscut. A fost si va ramane un personaj important din viata mea, iar revederea cu el din luna septembrie m-a facut sa constientizez ca nu ar trebui sa fiu trista pentru ca cel putin de doua ori in viata mea am iubit si am fost iubita (macar putin). Iti multumesc, Andrei! Revederea noastra din septembrie ne-a aratat ca ne-am maturizat si ca am evoluat amandoi. Si acum nu mi se mai pare ca Andrei are figuri in cap. Dimpotriva.:)


T. - Frumuselul prost. Ati cunoscut vreodata genul ala de baieti frumosi, frumosi foc dupa care ati intoarce capul pe strada intr-o clipita? Eu, da. L-am cunoscut printr-o prietena comuna, am iesit la suc, am fost la un chef impreuna. Totul a durat maxim o saptamana. In viata mea nu mi s-a intamplat sa nu pot vorbi nimic-nimic cu un baiat de care se presupune ca imi place. Plus ca avea o gramatica pe messenger de imi venea sa ma iau si sa ma arunc de pe bloc.:)) Yea, uneori... frumusetea si inteligenta nu se impaca foarte bine.


M. - Un alt frumusel, dar de data asta unul care imi lasa numai amintiri amare. Unul care a fost destul de dragut sa imi aduca medicamente de raceala, dar care a omis sa imi spuna ca are prietena si ca vrea sa se razbune prin mine pe un fost amic de-al lui. M. era si este unul dintre acei baieti razbunatori cu care nu mi-as mai dori sa am de a face. El isi avea o lista a fetelor cu care si-a inselat prietena, a celor cu care si-a pus-o. E un om cu care nu mai vreau sa am de-a face niciodata pentru ca face parte din categoria celor perversi si prosti.

Si cum din categoria baietilor frumosi nu poate lipsi increzutul, adica acel tip care se crede cel mai frumos si cel mai destept, vi-l prezint pe M. Este un alt M. decat cel dinainte pe care l-am cunoscut candva in cursul acestui an si pe care l-am intalnit nu in unul, nu in doi, ci in mult mai multi baieti care stiau ca au cel putin intr-o proportie rezonabila doua atuuri: frumusete si inteligenta. M. nu a fost niciodata prietenul meu, insa aproape ca am crezut ca imi place de el. Asa cum am spus mai sus M. este dragut si stie ca il duce capul, iar daca o fata ii da prea multa atentie devine nonsalant. Mult prea nonsalant. El este genul de baiat care face eforturi doar in primele zile ale relatiei sau ale prieteniei, dupa care in momentul cand i s-a parut ca i-am dat vreun pic de atentie brusc a inceput sa se increada. :)) Mda, de acesti M. din viata mea am scapat cu mare bucurie. Din nefericire, unele dintre prietenele mele inca se mai lasa "purtate" de un milion de M.


V. - the second real love. La momentul respectiv a fost cel mai bun prieten al meu si, probabil, ca ar fi unul dintre oamenii la care as apela in caz de nevoie. Il apreciez si e un om de la care am avut multe de invatat.

S. - un individ cu care nici macar nu stiu de ce am iesit. Cred ca din plictiseala de a nu fi cu nimeni si pentru ca de fiecare data cand mergeam acasa prietenele mele erau prea ocupate cu iubitii lor incat sa mai iasa cu mine ca pe vremuri. Se incadreaza in categoria M.

Pompierul - un baiat cam prostut, care la prima si singura noastra intalnire mi-a spus ca a picat bacul la romana. Daca tacea, filozof ramanea. :))

In vara asta, am mai cunoscut o gramada de oameni cu care am iesit in oras, oameni care mi-am dat seama ca nu au deloc nimic in comun cu mine si care nu au facut altceva decat sa ma faca sa cred ca pretentiile alea de respect, comportament frumos, inteligenta - pe care le caut eu la un baiat sunt cat se poate de intemeiate. Si da, ce conteaza daca eu caut lucrurile astea si vreau lucrurile astea? Stiu ca nimeni nu o sa aiba toate caracteristicile pe care mi le doresc, dar e alegerea mea. Eu sunt cea care alege! Eu inca mai cred in dragoste adevarata si oameni care iti fac inima sa bata cu putere. Am avut norocul sa cunosc oameni care mi-au dat senzatia asta si sunt sigura ca voi mai intalni si altii.

Scoobytza

Ce şi-au auzit sindicaliştii în Bucureşti: “Clujule, ia-ţi-l pe Boc şi du-l peste graniţă”

60.000 de oameni au asaltat marţi Bucureştiul şi au blocat principalele artere ale capitalei. Nemulţumiţi, sindicaliştii au cerut ore în şir demisia Guvernului Boc.

Cristina PÎRVU
cristinapirvu@ziuadecj.ro


Îmbulzeală, jandarmi şi poliţişti la fiecare pas, frig de-ţi îngheţa sângele în vene, ploaie şi un drum de aproape 20 de ore dus-întors – asta au trebuit să suporte cei circa 1.000 de sindicalişti clujeni care au participat miercuri, la Bucureşti, la cel mai mare miting din România ultimilor 20 de ani.

Sindicaliştii clujeni au plecat, cu mic, cu mare, către capitală în cursul zilei de marţi. Primii care au părăsit Clujul au fost cei de la Sanitas şi de la Sindicatul Liber din Învăţământul Preuniversitar Clujean, urmaţi fiind de membrii Blocului Naţional Sindical (BNS), ai Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie şi cei ai Cartel Alfa. Drumul sindicaliştilor a fost lung, iar pe parcursul lui liderii sindicali primeau semnale că se încearcă boicotarea protestului. “Sindicaliştii de la Arad au fost întorşi din drum. Sunt poliţişti pe drumuri care verifică fiecare microbuz, iar dacă îi găsesc cu ceva în neregulă, ameninţă că le iau licenţa şoferilor şi atunci se întorc”, ne-a povestit Nati Ariton, liderul BNS Cluj, înainte de a merge împreună spre capitală.

Sindicalistul a plecat la Bucureşti în fruntea angajaţilor de la Penitenciarul Gherla şi Spitalul Penitenciar Dej, nemulţumiţi, la rândul lor, de reducerile salariale. De îndată ce clujenii au ajuns în Bucureşti, au putut vedea zeci de microbuze care se întorceau goale pe drumul de la ieşirea din capitală. În autocar, oamenii ascultau ştiri la radio în timp ce o moderatoare comenta: “Drumurile din Bucureşti sunt blocate. Sindicaliştii vin cu microbuze, trenuri şi maşini personale. Circulaţia la metrou va fi îngreunată”. La intrarea pe şoseaua Kiseleff, clujenii au coborât din autocar şi au mers înspre Piaţa Victoriei. În momentul în care sindicaliştii clujeni de la Sanitas au intrat în piaţă, ceilalţi protestatari au strigat “Clujule, ia-ţi-l pe Boc şi du-l peste graniţă”. Oamenii au început apoi să strige “Jos, Guvernul Boc!”, “Jos, Dictatorul!”, “Hoţii, hoţii!”.

La ora 9 şi jumătate, un alt zvon a început să circule între sindicalişti. “Parlamentul va discuta moţiunea de cenzură peste o jumătate de oră”, asta circula pe buzele sindicaliştilor, care au început să strige din ce în ce mai tare. Cifrele oficiale ale jandarmeriei privind numărul de protestatari indicau aproximativ 20-30.000 de persoane în jurul orei 9.30. La ora 10:00 a început agitaţia. Din partea stângă, unde erau aşezaţi clujenii, şi-a făcut apariţia “neaşteptat” Victor Ponta, liderul social-democraţilor, care a fost asaltat de câteva zeci de reporteri şi protestatari. Ponta, împreună cu pesediştii Rovana Plumb şi Marian Vanghelie, a deschis marşul către Palatul Parlamentului. Liderul PSD a răspândit atunci zvonul că jandarmii au cu ei muniţie. Între timp, liderii sindicali îi încurajau de la microfon pe oameni să reziste frigului şi ploii.

Drumul până la sediul parlamentului a fost lung, iar oamenii îi chemau pe bucureşteni să li se alăture. “Veniţi şi voi, nu mai staţi pe margini, că vă e şi vouă foame”, scandau sindicaliştii. Pe întreg drumul ei au fost înconjuraţi de un gard viu de jandarmi. În apropierea Palatului Parlamentului, jandarmii au început să se regrupeze în şiruri de câte doi, s-au postat în faţa clădirii şi au amenajat mai multe filtre. Nici chiar ziariştii nu puteau ajunge în spatele scenei decât dacă treceau mai întâi printr-un filtru. Undeva în jurul orei 15:00, în faţa Palatului Parlamentului unii dintre protestatari au încercat să rupă gardul în spatele căruia se aflau jandarmii.

Oamenii legii erau echipaţi pentru a interveni în forţă cu gaze lacrimogene, însă nu au făcut altceva decât să strângă rândurile în jurul lor. Chiar în momentul în care un grup de protestatari a început să se împingă în jandarmi, unul dintre ei a început să strige “Nu vă mai împingeţi, suntem şi noi oameni. Nu suntem animale”. Pe fundal, ironic parcă, liderii sindicali strigau: “Fără violenţă! Fără violenţă!”. Tot ei încurajau oamenii să strige “Jandarmii sunt cu noi!”. Cu toate acestea, când liniştea s-a reinstalat un agitator cu o sticlă de Cola în mână a strigat la jandarmi şi i-a ameninţat că o va arunca înspre ei. Oamenii legii l-au lăsat în pace, însă la final au scos din mulţime 12 persoane pe care le-au amendat. Protestul s-a încheiat în jurul orei 18:00, iar în urmă au rămas mormane de gunoaie.






Scoobytza

PS: Acest text a fost publicat in cotidianul ZIUA de CLUJ.

Clujenii, la mitingul de la Bucureşti: “Ne-a ajuns cuţitul la os”

Clujenii, la mitingul de la Bucureşti: “Ne-a ajuns cuţitul la os”

Ferma animalelor de George Orwell

In numai 2-3 ore, am citit duminică şi luni, o carte extraordinară: Ferma animalelor a lui George Orwell. Poate că unii vor comenta că este prea târziu să fi citit acest volum la 23 de ani, însă întotdeauna mi-am dorit să citesc cartea, ştiam subiectul ei, dar nu am avut "Ferma animalelor" in mână.

Despre ce este vorba? Ce fel de carte este Ferma animalelor?

Ei bine, "Ferma animalelor" este o fabula politică în care oamenii sunt asemuiţi cu animalele, în special cu porcii. Povestea începe după ce un porc bătrân visează că animalele trebuie să facă o revoluţie împotriva oamenilor care nu au grijă de ele şi care nu le oferă suficientă mâncare. Imediat după ce îl alungă pe domnul Jones de la Ferma Conacu, animalele acestuia se organizează întocmai asemenea unui stat democratic, unde toată lumea are aceleaşi drepturi şi se ghidează după nişte precepte bine stabilite. Pe măsură ce porcii, care pot foarte bine să fie asimilaţi politicienilor din ziua de azi şi din toate generaţiile, capătă putere, îşi doresc din ce în ce mai mult, iar democraţia se transformă în totalitarism, în dictatură. Animalele îşi dau seama de schimbările care s-au produs însă se lasă minţite. Singurii care sunt capabili să îşi dea seama de cât de importante sunt schimbările prin care trec sunt caii Clover şi Boxer, dar şi măgarul Benjamin. Boxer reprezintă omul care crede în sistem, omul care are încredere fără margini în conducătorul său. El este cel care are motto-urile "Trebuie să muncesc mai mult" şi "Napoleon are intotdeauna dreptate". Tot el este cel care moare "de mâna" conducatorilor.

Cele şapte precepte originale ale democraţiei din Ferma Animalelor erau următoarele:
1. Oricine merge pe două picioare e duşman
2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten
3. Niciun animal nu va purta haine
4. Niciun animal nu va dormi într-un pat
5. Niciun animal nu va bea alcool
6. Niciun animal nu va ucide un alt animal
7. Toate animalele sunt egale

Toate aceste precepte ajung să fie încălcate şi apoi schimbate de cel care conduce Ferma Animalelor, porcul Napoleon.



Mie mi-a plăcut extraordinar de tare aceasta carte şi cred că oricine are ceva de învăţat din ea. Cartea este o lecţie a modului în care se face politică în zilele noastre şi, chiar, în trecut. Aici puteti citi cartea online: http://www.scribd.com/doc/3295830/Orwell-George-Ferma-animalelor.

Scoobytza

De 6 ani cu ZIUA de CLUJ

Ziua de Cluj a implinit sase ani. Din acestia, trei au fost anii care au trecut de cand fac parte din cea mai buna echipa din presa clujeana si sunt mandra de asta.

De 6 ani cu ZIUA de CLUJ

scoobytza

De 6 ani cu ZIUA de CLUJ (II)

De 6 ani cu ZIUA de CLUJ (II)

Un fel de poveste... (II)

Continuare de Dan Muresan...

<...> E ora 14.00 si Maria priveste poarta inchisorii cu buzele stranse, priveste zidurile si le arunca reprosuri, ca si cum e toata vina numai si numai a lor. Un vant taios ii ofera pretextul de a strange buzele cu putere. Din clipa in clipa, poarta mare, metalica, se va deschide in tunet de furtuna. Isi aude inima cum bate, isi simte pulsul pe tample, iar unghiile ii intra in carne. Respiratia i se opreste din cand in cand, acum nu mai are nevoie de aer ca sa respire, niste maini puternice ii apasa umerii, aproape se prabuseste in genunchi. Isi imagineaza nasterea unui copil mult mai usoara.
Tunetul portii lasa un gol in piept, asemeni unei sarituri cu bungee-ul… noduri in gat, transpiratie, teama… priveste poarta si simte cum se prabuseste in gol… se ridica din pat gafaind… geamul deschis s-a trantit cu putere, incepe furtuna. Perdeaua se misca asemeni unei rochii de passo doble in plin spectacol. Maria, ai visat, isi spuse in timp ce se indreapta cu pasi marunti inspre fereastra, bucurandu-se ca nu a spart-o furtuna. Se aseaza din nou pe pat… “Oare cat timp o sa mai am visul acesta? Sper ca de maine sa dorm linistita. Acum hai, gandeste-te la un lan de grau in bataia vantului ori la o sursurul unei ape de munte, ca sa adormi mai repede.”
In ultima noapte in celula nu a inchis un ochi. Avea impresia ca e doar unul dintre acele vise despre ultima zi in inchisoare. Ii era teama de acea poarta ce se va deschide in fata lui, fara sa stie ce il asteapta afara. Ii placea aici si una peste alta, avea de gand sa se intoarca. Se ruga sa nu il astepte nimeni, sa nu ii pese nimanui de eliberarea sa. Timp de 15 ani lumea s-a schimbat atat de mult incat el nu mai are ce sa faca acolo, nu mai are pentru ce sa lupte, nu mai poate fi fericit. Zi de zi, speranta binelui ce urma sa vina odata cu eliberarea s-a stins, astfel incat acum, dupa 15 ani petrecuti in celula, a ramas doar cenusa.

Bucuresti

Azi am fost in Bucuresti pentru o conferinta a companiei Ursus despre o campanie privind consumul in exces de alcool si efectele pe care acesta le are asupra organismului. Totodata, azi am avut ocazia sa ii revad pe Alex R., un fost coleg drag de generala, si pe Andrei Moise. M-am bucurat extraordinar de mult sa imi petrec doua ore si un pic cu ei, timp in care am mancat si am povestit. Mi-a placut ca i-am simtit pe amandoi aproape de sufletul meu si ca am ras in cea mai mare parte a timpului care a trecut.

Yep, they made my day today. Din nefericire, am uitat sa fac macar o poza cu ei, insa o sa ma revansez atunci cand ii voi revedea in Ramnicu Valcea.:)


Scoobytza

PS: Nu stiu de ce altora nu le place Bucurestiul, dar aproape intotdeauna (cu o singura exceptie pe care am scris-o pe blog) mi-a dat o senzatie de bine si de frumos.

Doua saptamani.

Ultimele doua saptamani au fost de-a dreptul incarcate si obositoare. Au fost zile frumoase in care m-am distrat, am muncit, am sarbatorit si am invatat.

Am avut parte de iesiri la film sau la povesti in Zorki, de o petrecere a burlacitelor senzationala, de Angela Merkel, de Cseke Attila, dar si de o nunta ca in povesti. Da, ultimele saptamani au fost cam aglomerate, cam incarcate, insa m-am simtit bine. In perioada asta m-am simtit foarte ok pentru ca nu am mai avut parte de singuratatea unei case goale, am intalnit oameni faini si am ras cu ei zi de zi. Uneori am fost trista, dar pentru scurte momente pentru ca apoi s-a gasit cel putin o persoana care sa ma faca sa zambesc. Nu am mai citit, dar am vazut serialele ce imi plac. Acum, dupa ce m-am saturat de seriale, e timpul sa citesc si am cateva carti bune care abia asteapta sa aiba parte de o recenzie scurta pe acest blog. By the way, miercuri voi fi in Bucuresti pentru cateva ore si ma bucur.:) I'm gonna see someone after eight years. Yea,long time, no see.

In ce priveste povestea pe care am inceput-o alaturi de voi, fiti siguri ca ii vom afla si finalul.;) Astept acum o continuare de la un amic, care s-a oferit sa imi trimita un text pentru blog.;)



Scoobytza

Casa de piatra, Florina!

Am inceput numaratoarea inversa. Peste 2 zile se casatoreste scumpa si buna mea prietena Florina. Nu pot decat sa ii doresc sa fie foarte fericita, sa fie iubita de Mircea si ca o data cu anii care vor trece, ea si viitorul ei sot sa se iubeasca din ce in ce mai mult. Abia astept sa te vad imbracata in "miresuca", dragutza mea Florina!



Piesa de mai jos iti e dedicata: