O imagine indepartata asta esti tu pentru mine. Candva imi citeai povesti si ma invatai sa socotesc. Stateai langa mine cand invatam sa scriu pe la vreo 5-6 ani. In gand imi vin mereu amintirile acelea.
Azi nu esti langa mine. Nu ai murit. Te-am indepartat si te-ai indepartat singura din viata mea. In amintire mai existi pentru mine. Atat. Pentru ca, de fapt, tu nu mai esti aici, nu mai esti parte din viata mea de mult prea mult timp.
Candva ma lamentam. Iti simteam lipsa, insa nu aratam nimanui. Candva ma durea sufletul cand nu te aveam langa mine. Acum incep sa ma gandesc ca ochii care nu se vad se uita. Chiar daca ai fost langa mine 18 ani cred ca timpul a fost ne-a facut sa ne uitam reciproc. Eu, totusi, sper ca iti vei aduce aminte de cei 18 ani petrecuti impreuna peste 16 zile si apoi peste 20 de zile.
Iti trimit sms-uri, insa tu nu imi raspunzi. Poate ca nici eu nu mai exist pentru tine. Ar trebui sa ma doara mai tare. Poate la fel de tare ca inainte.
Iti reprosez multe pentru ca si tu imi faci reprosuri. Adu-ti aminte. Daca nu te-as fi sunat acum doua luni, am fi implinit un an de tacere.
Si timpul trece...mai repede decat iti inchipui.
PS: Acest post se adreseaza unei persoane importante din viata mea. Nu ma intereseaza comentariile despre sentimentalismul postului. E vorba de un sentiment cu destinatar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu