Anul nou se apropie cu pasi repezi si tot asa incep sa imi fac bagajele...mai sunt numai 2 ore si incep sa ma grabesc. Stiu ca sunt deja in intarziere...hmm... ca de obicei...
Pana una-alta am intrat pe blog ca sa fac cateva urari...
Sa fiti fericiti, sanatosi si iubiti.
Iar in noaptea dintre ani aveti grija sa va distrati si sa va indragostiti...
sa fie mai bine la anu'...
Restul urarilor ramane pe 2008...;)
•Scoobytza
luni, 31 decembrie 2007
marți, 25 decembrie 2007
La multi ani, my friend!
26 decembrie 2007
Deci am 20 de ani si sincer nu mi-e bine...asta e. Timpul nu ma ajuta, mai vreau sa stau putin la 18... (sau 19)
Astazi (26 decembrie) este ziua unuia dintre cei mai scumpi prieteni ai mei. Il cheama Stefan si, chiar daca nu mai suntem atat de apropiati, il apreciez pentru ceea ce este: un om inteligent, corect, dificil de foarte multe ori, cu un caracter tare... si, intr-un fel, sensibil.
L-am cunoscut in anul 1 de facultate in biblioteca.:)) (nu suntem "toci") imi aduc aminte ca i-am promis ca ii voi da un curs si am iesit in oras cu cativa dintre noii nostri colegi: Luiza, Crina, Raul si Dorel (Pokemon)...Iesirea a fost foarte faina. Am mancat pizza arsa si am baut bere. Ne-am simtit bine, motiv pentru care iesirile de acest gen s-au repetat de nenumarate ori... Cat despre cursul ala... (iti mai aduci aminte ca ti l-am dat xeroxat?:P) Impreuna cu el si cu alti oameni super am petrecut o noapte intreaga si apoi am mers la cursul Mihaelei Muresan. Ai putea uita vreodata cum pazeam facultatea pe la 6/7 dimineata?
Stefan a fost unul dintre primii mei prieteni de la facultate si singurul care a avut rabdarea sa imi asculte toate prostiile si toate tampeniile. Atunci cand am suferit mi-a fost alaturi, iar atunci cand am ras a fost undeva pe langa mine... De asta tin la tine, dragul meu prieten...
Azi este ziua ta si vreau sa stii ca in sufletul meu vei ramane intotdeauna ca un bun prieten. Iti doresc sa te bucuri de varsta asta si sa fii cu adevarat fericit si sa nu uiti ca, undeva, in lumea asta, vei gasi mereu pe cineva dispusa sa te asculte si, daca ai nevoie, sa te ajute fara sa iti ceara nimic in schimb. (pentru ca prietenia este neconditionata)
La 20 de ani vreau sa te bucuri si vreau sa te vad cat mai departe in presa sau oriunde iti doresti. Si vreau sa fii iubit si sa te distrezi si sa ai bani si sa fii sanatos....
Sa-mi traiesti, prietene!
PS: Te pup si te imbratisez...
• Scoobytza
luni, 17 decembrie 2007
Fara dedicatie...
Postul "Hello,Kenvelo Boy" nu are absolut nici o legatura cu persoane din viata reala si, implicit, din viata mea.
Scoobytza
Scoobytza
duminică, 16 decembrie 2007
Hello, Kenvelo Boy!
M-am hotarat sa iti scriu o scrisoare...
Dragul meu Kenvelo Boy,
Imi e tare dor de tine (doar stii de ce, nu?). Imi e tare dor de ceea ce erai inainte de a-ti pune minunata masca, inainte ca hainele sa te faca...
Nu vreau sa comentez viata ta in aceasta scrisoare. Vreau sa stii doar ca ai capatat niste fitze... mai ca imi vine sa iti lipesc una. Mai nou, umbli prin cele mai tari cluburi insotit de toti frezatii (nu ca nu mi-ar placea cum arata noii tai prieteni) si uiti ceva foarte important, mult iubit Kenvelo Boy... Esti la fel ca mine... Vrei sa fi in centrul atentiei, dar ai un mic-mare dezavantaj... Eu, macar, sunt sincera cu mine insami, in schimb, tu... nu mai stii nici cum te cheama...
Kenvelo Boy mai ai o sansa... mai ai o sansa sa te schimbi... sa fi TU (Kenvelo boy again)...
Cu drag,
your ex- Kenvelo Girl alias Fitzoshik Ta
PS: Acest material este un pamflet dedicat fitzelor din Cluj Napoca. (Nu am nimic cu cei care se imbraca de la Kenvelo, chiar imi plac hainele de acolo. Aaaaa, si mai priviti din cand in cand in jurul vostru...)
sâmbătă, 15 decembrie 2007
De ce mi-am facut blog?
Aud din ce in ce mai des aceste intrebari. De ce ti-ai facut blog? sau De ce nu iti faci blog? sau Care- i treaba cu blogurile astea?
Ce inseamna pentru mine blogul?
Sa-i scriu definitia? "
Un blog (prescurtat de la web log) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afişate în ordine cronologică inversă.
Dacă la început weblogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut unelte care să automatizeze acest proces, făcând acest gen de publicaţii accesibile publicului larg. Utilizarea unui astfel de software bazat pe navigator este acum un aspect obişnuit al blogging-ului.
Scopul blogurilor variază foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii. De asemenea, ele variază şi în funcţie de autor - de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui, de asemenea, o sursă importantă de câştig.
Multe webloguri permit vizitatorilor să lase comentarii publice, creând astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blogului; altele nu sunt interactive.
Totalitatea weblogurilor şi a autorilor de bloguri a fost denumită blogosferă" - SURSA: WIKIPEDIAEi, bine, eu scriu pe blog pentru ca asa am chef. Scriu pe blog cand am dispozitia si pentru ca ma simt bine insirandu-mi aici ideile, gandurile, articolele scrise pentru ziar...Scriu pe blog pentru ca am chef sa scriu. In ultimul timp, nu mi-am mai varsat gandurile atat de des pentru ca pc-ul de la redactie nu imi permite (cred ca am blocat pagina si... nu pot sa ma loghez), iar, acasa, scriu rar si asta pentru ca, dupa orele petrecute la ziar, la scoala sau prin oras, vreau sa fac si altceva... sa ma uit la un film sau sa stau la povesti cu prietenele mele...
Si mai scriu pe blog atunci cand simt ca am deschiderea necesara pentruasta. Pe mine nu ma intereseaza discutiile intre ziaristii care au bloguri...
Scoobytza
joi, 13 decembrie 2007
La multi ani, Vocea Valcii!
In urma cu aproape patru ani asteptam tematoare la usa. Nu stiam peste cine voi da, imi doream numai sa nu fie oameni rai. Vroiam sa gasesc persoane de la care sa invat. Si le-am gasit.
De atunci inima imi bate tare cand stiu ca trebuie sa ii vad sau sa ne intalnim... este vorba despre colegii mei de la Vocea Valcii, de cea de-a doua familie a mea, de prietenii mei scumpi... de Romeo, Magdutza, Oly (supranumita Parutz), Clauditza (prietena mea draga, obsedata ca si mine de fotografii), Madalina (Mobulica), Petre ("Cristinik, masaj cand imi faci?"), Rudi ( pe fuga de la un ziar la altul, dar mereu cu sufletul la Vocea Valcii), Augustin (ce uimita am fost cand ai scapat de plete), Dorian (te-am pupat de te-am albit) si Mirabela... Ei sunt prietenii mei, familia mea... Ei sunt Vocea Valcii.
Nu il voi uita niciodata pe Paco... Si nici pe Bella. Doar cum sa uit cum mergeam cu doi caini "nebuni" la veterinar...
La Vocea Valcii am invatat sa scriu. La Vocea Valcii am iubit tot. (de aia va pupam tot timpul)
Cu Vocea am fost la alegeri, la tribunal, am fost la inundatii... Pentru Vocea m-am suit pe un bloc ca sa fac poze unui acoperis cazut desi imi era teama de inaltimi. Pentru Vocea Valcii am fost in razii si am legat "prietenii" cu prostituatele... Aaaaa, si pentru Vocea ne-am deghizat in teroriste...(Clauditza stie:)))
Patru veri am petrecut la acest ziar. Nu spun ca este cel mai bun din Valcea. Nu spun nici ca oamenii de acolo sunt cei mai deosebiti, spun doar ca ii iubesc pentru ca au fost langa mine la bine si la rau.
Au fost alaturi de mine cand am plans, cand am ramas singura si au fost acolo cand atunci cand am luat bacul si ne-am bucurat impreuna... au fost cu mine 3 ani de ziua mea...(al patrulea l-am petrecut la Cluj)
Va iubesc pe toti!!!
PS: Niciodata nu voi uita de unde am plecat si cine m-a invatat meserie - doar voi mi-ati pus pixul si aparatul de fotografiat in mana.
Cristinica
joi, 29 noiembrie 2007
Studenţii clujeni donează sânge
Organizaţia Studenţilor Medicinişti (OSM) şi Centrul Regional de Transfuzii Sanguine (CTS) Cluj organizează în această săptămână
“Prima campanie a început în anul 2002, când, după cum spune «legenda», nişte studenţi la medicină, indignaţi că un pacient a murit din cauza lipsei de sânge pentru o transfuzie, au organizat o campanie de donare de sânge”, a declarat coordonatorul proiectului, Radu Elisei. “Este a doua campanie organizată în 2007 şi prima noastră campanie care durează patru zile.
Din punct de vedere al numărului de donatori, este cea mai reuşită campanie organizată de OSM. în prima zi am avut 111 donatori, iar azi am avut 157”, a precizat coordonatorul proiectului. Potrivit lui Radu Elisei, membrii OSM au împărţit peste 3.500 de pliante în căminele facultăţilor din Cluj pentru
a-i convinge pe studenţi să doneze sânge. El a mai adăugat că donatorii vor fi recompensaţi pentru gestul lor. “Cei care donează sânge vor primi din partea CTS şapte bonuri de masă în valoare de 52 de lei, o zi liberă de la serviciu şi 50% reducere la transport, iar din partea OSM vor primi un bilet de intrare în clubul Obssesion, un certificat de donator, ceai, iaurt, îngheţată, suc şi cornuri”, a explicat Elisei.
Scopul proiectului este de a sensibiliza studenţii cu privire la donarea de sânge. Studenţii veniţi în număr mare la CTS spun că au dorit să ajute la salvarea de vieţi prin gestul lor. “Am venit ca să donez sânge pentru prima dată în viaţa mea. Vreau să fac o faptă bună. Am aflat de campanie de la voluntarele care au venit la noi în cămin”, a declarat Damian, unul dintre studenţii prezenţi la CTS Cluj.
cristina_pirvu2004@yahoo.com
www.ziuadecj.ro
Traim in Romania si murim de infarcturi
Ma intreb cum este posibil ca Institutul care deserveste intreaga regiune de Nord sa fie intr-o situatie de criza. Un singur aparat vechi si carpit de zeci de ori diagnosticheaza si trateaza bolnavii sositi la spital in stare grava, cu infarcturi. Cum este posibil ca un asemenea aparat sa fie dat unui alt spital, unde din sursele mele, se pare ca nu exista un specialist...Cine stie?
Oricum, asa cum spune un cunoscut om de televiziune: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"... sau mai bine spus"Traim in Romania si murim de infarcturi". Asta in conditiile in care, un infarct poate poate fi diagnosticat si chiar tratat rapid cu ajutorul angiografului, un aparat deloc ieftin, un aparat care costa aproape 1,5 milioane de euro.
Ministerul promite Institutului Inimii ca va primi un asemenea aparat insa, drumul este lung pana la Cluj, licitatia pentru achizitia de angiografe fiind blocata de contestatiile a doua dintre firmele producatoare. Din spusele sefului sectiei de chirurgie cardiovasculara, s-ar parea ca aparatul mai "rezista" vreo 6 luni. Intre timp, medicii si bolnavii (aflati pe liste de asteptare pana in luna ianuarie) spera. Doar atat pot face.
Cristina PIRVU
cristina_pirvu2004@yahoo.com
www.ziuadecj.ro/action/article?ID=5887 ==> Aici puteti citi in intregime articolul!
Oricum, asa cum spune un cunoscut om de televiziune: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"... sau mai bine spus"Traim in Romania si murim de infarcturi". Asta in conditiile in care, un infarct poate poate fi diagnosticat si chiar tratat rapid cu ajutorul angiografului, un aparat deloc ieftin, un aparat care costa aproape 1,5 milioane de euro.
Ministerul promite Institutului Inimii ca va primi un asemenea aparat insa, drumul este lung pana la Cluj, licitatia pentru achizitia de angiografe fiind blocata de contestatiile a doua dintre firmele producatoare. Din spusele sefului sectiei de chirurgie cardiovasculara, s-ar parea ca aparatul mai "rezista" vreo 6 luni. Intre timp, medicii si bolnavii (aflati pe liste de asteptare pana in luna ianuarie) spera. Doar atat pot face.
Cristina PIRVU
cristina_pirvu2004@yahoo.com
www.ziuadecj.ro/action/article?ID=5887 ==> Aici puteti citi in intregime articolul!
Institutul inimii, in prag de infarct
Dacã Ministerul Sãnãtãţii nu achiziţioneazã un nou angiograf la Institutul Inimii, activitatea acestuia ar putea fi blocatã. Listele cu bolnavi cardiovasculari care asteaptã sã fie trataţi cu ajutorul angiografului se întind pânã în luna ianuarie.
Soarta Institutului Inimii “Nicolae Stãncioiu” (IINS) stã în achiziţionarea unui aparat de diagnosticare si tratament al bolilor cardiovasculare. Potrivit managerului IINS, doctorul Tudor Simionescu, activitatea la Institutul Inimii ar putea fi blocatã din cauza lipsei unui angiograf, aparat care are rolul de a diagnostica si trata rapid bolnavii care suferã de boli cardiovasculare.
Singurul angiograf existent la IINS deserveste zilnic între 16 si 18 bolnavi, pe lista pentru diagnosticare si tratament cu ajutorul acestui aparat aflându-se aproximativ 400 de persoane.
“Fãrã angiograf, nu putem funcţiona”
“Avem nevoie ca de aer de acest aparat deoarece pe diagnosticul angiografic se bazeazã toate intervenţiile chirurgicale si cardiologice. Fãrã acest aparat, nu putem funcţiona”, a mai adãugat Simionescu, care a precizat cã “angiograful este inima institutului”. “Aparatul se stricã. A fost suprasolicitat.
Am schimbat tubul care emite raze si ne-a costat aproximativ 40.000 de euro”, a explicat managerul IINS. Potrivit acestuia, dupã ultima reparaţie, aparatul ar fi trebuit “sã ţinã” cel puţin patru ani, însã angiograful s-a defectat mai repede. “Dacã aparatul se mai stricã o datã putem sã si închidem spitalul”, a precizat managerul Simionescu, care a mai adãugat cã un angiograf costã aproximativ 1 milion de euro.
“Angiograful care mai funcţioneazã încã a fost în reparaţii timp de douã sãptãmâni în aceastã toamnã, iar medicii au trebuit sã trateze urgenţele folosind tratamente medicamentoase”, a explicat managerul IINS.
Potrivit lui Mircea Bârsan, seful secţiei de chirurgie vascularã, tubul fãrã de care angiograful nu poate funcţiona a fost schimbat pentru a patra oarã.
Aparat pe cale de dispariţie. La fel si bolnavii
“Aparatul în cel mult sase luni se va strica din nou, iar la chirurgie pe listele de asteptare sunt bolnavi pânã în luna ianuarie”, a explicat Bârsan. Potrivit acestuia, angiograful deţinut de IINS este vechi de 12 ani.
“Firma producãtoare nu mai fabricã acest tip de aparate si nici nu mai asigurã service pentru angiograful de la IINS”, a explicat directorul administrativ al institutului, Rozalia Mogosan. Reprezentanţii IINS au explicat cã încã din anul 2006 au realizat demersuri pentru a primi un angiograf, însã rãspunsul ministerului a fost unul negativ.
“Au considerat cã nu mai avem nevoie sã primim un angiograf deoarece ne-au dat bani pentru reparaţii”, a declarat Tudor Simionescu.
“Acum asteptãm sã vinã angiograful. La ultima întâlnire pe care am avut-o cu ministrul Sãnãtãţii, acesta ne-a promis cã vom primi aparatul, însã trebuie sã asteptãm sã se desfãsoare o licitaţie”, a adãugat Simionescu.
La Oradea, angiograful nu este folosit
în cazul în care IINS nu va primi urgent un angiograf, bolnavii riscã sã moarã din cauza infarcturilor sau sã rãmânã paralizaţi. “în varã, aproape o lunã nu a funcţionat angiograful, iar bolnavii care aveau infarcturi miocardice mergeau la Târgu Mures”, a explicat Bârsan.
Potrivit sefului secţiei de chirurgie cardiovascularã, în acest an Ministerul Sãnãtãţii a achiziţionat sase angiografe. Dintre acestea, patru au fost repartizate spitalelor bucurestene, unul în Târgu Mures si un altul în Oradea. Frapant este faptul cã spitalul din Oradea nu are un specialist care sã utilizeze angiograful.
Ministerul Sãnãtãţii promite
Potrivit purtãtorului de cuvânt al Ministerului Sãnãtãţii Publice (MSP), Oana Grigore, MSP are în acest moment o licitaţie suspendatã.
“Au existat douã contestaţii. Dupã ce acestea vor fi discutate, se va relua procedura de licitaţie si toate institutele inimii din ţarã, inclusiv cel din Cluj, vor primi câte un angiograf”, a explicat purtãtorul de cuvânt al MSP.
Cristina PÎRVU
duminică, 11 noiembrie 2007
Noapte incendiara cu Scorpions
Scorpions la Sibiu. Noapte incendiara...
Baladele rock ale trupei Scorpions au tinut vie atmosfera in Piata Mare din Sibiu. Still lovind you, Wind of change, You and I sunt doar cateva dintre piesele cantate de Scopions aseara.
Concertul a fost ca nici un altul de prin Romania, peste 20.000 de persoane au fost prezente la spectacol. Au fost oameni care nu au mai simtit frigul de afara.
Persoane din Cluj, Alba, Bucuresti, Sibiu si din multe alte locuri au venit sa vada concertul. Si a fost...Scorpions.
Minunat, Extraordinar, Nemaivazut...
Baladele rock ale trupei Scorpions au tinut vie atmosfera in Piata Mare din Sibiu. Still lovind you, Wind of change, You and I sunt doar cateva dintre piesele cantate de Scopions aseara.
Concertul a fost ca nici un altul de prin Romania, peste 20.000 de persoane au fost prezente la spectacol. Au fost oameni care nu au mai simtit frigul de afara.
Persoane din Cluj, Alba, Bucuresti, Sibiu si din multe alte locuri au venit sa vada concertul. Si a fost...Scorpions.
Minunat, Extraordinar, Nemaivazut...
vineri, 9 noiembrie 2007
O zi minunata...
Noaptea trecuta a fost ingrozitoare pentru ca nu am putut dormi din cauza unor vise ingrozitoare, iar de dimineata cand m-am trezit ma asteptam ca si ziua de azi sa fie asemenea. Din fericire, totul a decurs foarte fain...
M-am trezit la 7 dimineata si am "tulit-o" la facultate, la seminarul de Comunicare vizuala. Dupa seminar, am fugit, din nou, la cursul de engleza, unde am stat doar o jumatate de ora pentru ca la 10.30 trebuia sa ajung la o Conferinta internationala despre tumorile hepatice (am scris despre ea in ziarul de azi - ZIUA de Cluj)... apoi...dupa o scurta vizita la Ambulanta Cluj (vizita ce m-a inveselit), am ajuns pe la redactie...
Si acum motivul bucuriei mele...Dupa ce intreaga zi am cunoscut persoane dragute, amabile si interesante, colegul meu Remus mi-a facut cadou un I-pod Apple pe care il primise de la inaugurarea Iulius Mall ....:))
Tare bucuroasa am fost. De mult timp imi doream unul:)
Apoi...am mai fugit pe la o conferinta, am scris..si in sfarsit sunt home...
O zi minunata:)
duminică, 4 noiembrie 2007
sâmbătă, 3 noiembrie 2007
Crucita Berecz... donatoare de viata
Unii oameni s-au abonat...la salvarea de vieti. Este si cazul Crucitei Berecz, o clujeanca in varsta de 60 de ani, pe care am cunoscut-o atunci cand am vrut sa scriu un reportaj despre donatorii de sange din judetul Cluj. A venit pana la redactie. Eu asteptam sa mai treaca timpul pana cand urma sa pornesc la locul intalnirii, a venit mai devreme insa....
Crucita Berecz avea mainile muncite si schiopata. Nu stiu de ce, dar ma uitam insistent la mainile ei. Astfel, Crucita mi-a povestit ca a lucrat zeci de ani la fabrica Clujeana si s-a luptat cu greutatile vietii, ca singura ei boala este cea de la picior.
In privire avea un aer de bunatate. Mi-a povestit ce a motivat sa fie donator de sange, ca a incercat sa ii convinga si pe copii ei sa fie donatori, ca a ajutat-o pe fiica unei colege, ca a fost nominalizata la Presedintie pentru a primi o medalie...O femeie simpla. Asta este Crucita Berecz. O femeie imbracata in haine modeste, o femeie care schiopateaza, o femeie care a ajutat la salvarea altor vieti...
O femeie care doreste ca statul sa ii sustina financiar mai bine pe donatorii de sange din Romania.
Mi-as dori sa fac si eu parte din aceasta categorie de oameni, a donatorilor de viata...
Cititi mai multe pe www.ziua decj.ro
Crucita Berecz avea mainile muncite si schiopata. Nu stiu de ce, dar ma uitam insistent la mainile ei. Astfel, Crucita mi-a povestit ca a lucrat zeci de ani la fabrica Clujeana si s-a luptat cu greutatile vietii, ca singura ei boala este cea de la picior.
In privire avea un aer de bunatate. Mi-a povestit ce a motivat sa fie donator de sange, ca a incercat sa ii convinga si pe copii ei sa fie donatori, ca a ajutat-o pe fiica unei colege, ca a fost nominalizata la Presedintie pentru a primi o medalie...O femeie simpla. Asta este Crucita Berecz. O femeie imbracata in haine modeste, o femeie care schiopateaza, o femeie care a ajutat la salvarea altor vieti...
O femeie care doreste ca statul sa ii sustina financiar mai bine pe donatorii de sange din Romania.
Mi-as dori sa fac si eu parte din aceasta categorie de oameni, a donatorilor de viata...
Cititi mai multe pe www.ziua decj.ro
joi, 1 noiembrie 2007
Blog fericit!
In dupa amiaza asta, dupa ce m-am intors de la facultate, ca de obicei, am dat iama in calculator. Dupa ce am deschis messengerul, mi-am verificat, lipsita de interes, mailul si... surpriza!
Aveam un mesaj de la Toader Paun, unul dintre realizatorii de programe de la Radio Europa Fm (EF), prin care mi se transmitea ca blogul meu a fost declarat "Blogul saptamanii" la EF. Imediat dupa ce am accesat si linkurile din e-mail, mi-am manifestat bucuria prin redactie si, bineinteles, am dat cateva mass-uri.:)) Doar trebuia sa imi fac reclama?:P
Blogul meu este fericit!
Despre www.scoobytza.blogspot.com
cititi in
www.europafm.ro
www.toader.efmblog.ro
www.radio.ubbcluj.ro
miercuri, 31 octombrie 2007
Amintire...
Daca as putea intoarce timpul, as inchide fericirea intr-un glob de cristal si nu i-as mai da drumul...
Anul 1 de facultate a fost cel mai frumos din viata mea din punct de vedere al amintirilor frumoase care mi-au ramas...
Atunci i-am cunoscut pe colegii care mi-au lasat o amintire minunata, atunci am simtit ca traiesc cu adevarat. Chiar daca acum nu mai suntem la fel de apropiati, vreau sa zambesc pentru ca am trait momente frumoase impreuna...Stefan, Cata, Crina, Luiza, Elena, Seby, Danutza, Mara si multi altii...
Anul 1 de facultate a fost cel mai frumos din viata mea din punct de vedere al amintirilor frumoase care mi-au ramas...
Atunci i-am cunoscut pe colegii care mi-au lasat o amintire minunata, atunci am simtit ca traiesc cu adevarat. Chiar daca acum nu mai suntem la fel de apropiati, vreau sa zambesc pentru ca am trait momente frumoase impreuna...Stefan, Cata, Crina, Luiza, Elena, Seby, Danutza, Mara si multi altii...
Daca as putea intoarce timpul, as inchide fericirea intr-un glob de cristal si nu i-as mai da drumul...
Anul 1 de facultate a fost cel mai frumos din viata mea din punct de vedere al amintirilor frumoase care mi-au ramas...
Atunci i-am cunoscut pe colegii care mi-au lasat o amintire minunata, atunci am simtit ca traiesc cu adevarat. Chiar daca acum nu mai suntem la fel de apropiati, vreau sa zambesc pentru ca am trait momente frumoase impreuna...Stefan, Cata, Crina, Luiza, Elena, Danutza, Mara si multi altii...
Anul 1 de facultate a fost cel mai frumos din viata mea din punct de vedere al amintirilor frumoase care mi-au ramas...
Atunci i-am cunoscut pe colegii care mi-au lasat o amintire minunata, atunci am simtit ca traiesc cu adevarat. Chiar daca acum nu mai suntem la fel de apropiati, vreau sa zambesc pentru ca am trait momente frumoase impreuna...Stefan, Cata, Crina, Luiza, Elena, Danutza, Mara si multi altii...
Halloween imitat, costume de inchiriat
Ziua de azi a trecut ca mai toate...linistita si fara prea mari evenimente, ziua de azi a fost lenesa.
De dimineata, m-am trezit din reflex si ca niciodata am ajuns intre primii la ziar...apoi...am documentat un subiect, iar ziua mea s-a dus linistita, s-a transformat in noapte...iar eu am vazut incet drumul dintre redactie si casuta mea.
Asta seara este Halloween-ul sau "sarbatoarea mortilor" cum e cunoscuta in Romania, dar oricum ar fi...tot imitatie americana este pentru mine.
Ieri am fost impreuna cu un coleg de facultate intr-un club la un bal mascat prilejuit tocmai de "sarbatoarea mortilor". Nu mi-am luat nici un costum (cu toate ca ar fi fost foarte simplu sa ma imbrac in tiganca), in schimb i-am analizat pe cei din jurul meu: doctori, calugarite, zoro, iepurasi play boy, tiganci si chiar pe Marilyn Manson...
Concluzia: IMITATIE! Incercam sa preluam sarbatori de la altii, fara sa ne pese de cele existente in cultura noastra... Inchiriem costume in cautarea unui eu...Jucam roluri.
Ieri am jucat cel mai simplu rol. Eu am fost Eu. Cristina Pirvu = Cristina Pirvu= Scoobytza= Eu
duminică, 28 octombrie 2007
Concursul Naţional de Jurnalism îşi va lua startul
Încep înscrierile pentru Concursul Naţional de Jurnalism organizat de Asociaţia Studenţilor la Jurnalism (ASJR) şi catedra de Jurnalism din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării Cluj Napoca. „Concursul se adresează tuturor studenţilor la Jurnalism din România indiferent că studiază la facultăţi private sau de Stat. El va avea două etape: o etapă preliminară de înscriere a materialelor jurnalistice care va începe în 25 octombrie şi va dura până în 25 noiembrie şi o etapă finală în care se vor desemna câştigătorii concursului”, a declarat Florin Avram, preşedintele ASJR. Potrivit acestuia, studenţii la jurnalism se pot înscrie în concurs cu reportaje, interviuri, anchete jurnalistice atât pentru presa scrisă cât şi pentru radio sau televiziune. De asemenea, concursul va avea şi o secţiune specială dedicată blogurilor. Cei care vor să se înscrie o pot face la adresa de mail concurs.asjr@gmail.com sau pe site-ul www.asjr.ro. Câştigătorii vor fi desemnaţi de jurnalişti cunoscuţi precum Robert Turcescu de la Realitatea TV, Mihai Sturzu de la Antena 2, Toader Păun de la Europa Fm, iar premiile vor consta în laptopuri, reportofoane, aparate fotodigitale, precum şi o cameră video.
Cristina Pirvu (scris in data de 23 octombrie 2007)
Cristina Pirvu (scris in data de 23 octombrie 2007)
REGULAMENT CONCURSUL NATIONAL DE JURNALISM
Universitatea Babeş-Bolyai
Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării
Catedra de Jurnalism
şi
Asociaţia Studenţilor la Jurnalism din România ASJR
sediul central Cluj-Napoca
organizează
Concursul Naţional Studenţesc de Jurnalism
Ediţia I, Cluj-Napoca, 2007
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Catedra de Jurnalism şi Asociaţia Studenţilor la Jurnalism din România ASJR cu sediul central în Cluj-Napoca organizează prima ediţie a Concursului Naţional Studenţesc de Jurnalism.
Proiectul se impune ca o strategie de implicare în mod responsabil şi competitiv a studenţilor specializării de Jurnalism a oricărei facultăţi de profil din ţară. Oferă oportunitatea realizării unui dialog real şi a unui schimb de experienţă între centre de învăţământ jurnalistic la nivel naţional. Această colaborare studenţească deschide perspective unitare asupra fenomenului jurnalistic în ansamblu, încercând să scoată în evidenţă avantajele şi dezavantajele regionalismului mediatic. La realizarea proiectului vor contribui studenţi din toţi anii de studiu.
Obiective Generale:
- Promovarea talentului jurnalistic în rândul studenţilor de la specializările facultăţilor de jurnalism din ţară
- Dezvoltarea spiritului competitiv la nivel comunicaţional, într-o societate concurenţială
- Realizarea unui schimb de experienţă între centrele universitare de jurnalism la nivel naţional
- Socializarea studenţilor, viitori jurnalişti
Obiective Specifice:
- Participarea studenţilor cu articole personale la concursurile organizate pe cele trei genuri jurnalistice: reportaj, interviu, anchetă jurnalistică
- Implicarea în dezbateri pe teme de jurnalism
- Realizarea unei expoziţii a publicaţiilor studenţeşti
Descrierea detaliată a activităţilor:
Concursul are două etape:
Etapa preliminară 25.10.2007 – 25.11.2007
Această etapă constă în înscrierea materialelor în concurs. Pentru secţiunile Presă Scrisă, Fotojurnalism şi Blog materialele se vor trimite pe adresa de e-mail concurs.asjr@gmail.com iar pentru secţiunile Radio, TV materialele pe suport CD/DVD se vor trimte pe adresa facultăţii.
Etapa finală 6 – 8 decembrie 2007 se va desfăşura la Cluj-Napoca.
Secţiunile concursului sunt:
Presă scrisă
La această secţiune se vor înscrie studenţi care au realizat un interviu şi la alegere o anchetă sau un reportaj, care au fost publicate, sunt în curs de publicare sau au fost realizate în scopul participării la acest concurs. Vor intra în finală 10 lucrări.
Radio
La această secţiune se vor înscrie studenţi care au realizat un reportaj şi o ştire în format audio, şi proiectul unei emisiuni radio l-au publicat, este în curs de publicare sau a fost realizat în scopul participării la acest festival. Vor intra în finală 10 lucrări.
TV
La această secţiune se vor înscrie studenţi care au realizat un reportaj, un interviu, sau un documentar în format video, l-au publicat, este în curs de publicare sau a fost realizat în scopul participării la acest festival. Vor intra în finală 5 lucrări.
Fotojurnalism
Implică participarea în concurs cu un fotoreportaj pe tema 1 Decembrie European. Vor intra în finală 10 lucrări.
Blog
La această secţiune se vor înscrie studenţi care au realizat un blog. Vor intra în finala 5 lucrări.
Mese rotunde pe teme de jurnalism
Este secţiunea la care sunt invitaţi toţi participanţii.
REGULAMENT DE PARTICIPARE
Participanţii trebuie să fie studenţi (şi/sau masteranzi) la specializarea Jurnalism, la oricare facultate din România (de stat sau privată). Pentru înscrierea în concurs sunt necesare următoarele:
- formular de înscriere (care poate fi descarcat de pe www.asjr.ro)
- adeverinţă de studii în original
- copie xerox după cartea de identitate
Etapa preliminară (25.10.2007 - 25.11.2007):
Materialele care se vor înscrie în concurs vor fi trimise prin Prioripost la adresa: Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Catedra de Jurnalism, Str. General Traian Moşoiu nr. 71, cod 400132, Cluj-Napoca, judeţul Cluj, cu specificaţia “pentru Concursul Naţional Studenţesc de Jurnalism” (responsabil proiect Claudia Chiorean). Data limită de primire a materialelor este 25.11.2007.
Plicul trebuie să conţină: formularul de înscriere completat, adeverinţa de studii, copie xerox după cartea de identitate şi în funcţie de secţiunea de concurs materialul jurnalistic după cum urmează:
Secţiunea Presă Scrisă: un interviu şi la alegere un reportaj sau o anchetă, care au fost publicate, sunt în curs de publicare sau au fost realizate în scopul participării la acest concurs. În redactarea documentelor se va ţine cont de următoarele specificaţii: font Times New Roman, mărime font 12, Justify, spaţiere 1,5.
Secţiunea Fotojurnalism: un fotoreportaj în format .jpeg (pe suport CD/DVD) cu tema „1 Decembrie European”.
Secţiunea TV: la alegere, un reportaj, un interviu, sau un documentar în format video (pe suport CD/DVD), care a fost difuzat, este în curs de difuzare sau a fost realizat în scopul participării la acest concurs.
Secţiunea Radio: un reportaj şi o ştire în format audio (mp3), şi proiectul unei emisiuni radio pe care le-au publicat, sunt în curs de publicare sau au fost realizate în scopul participării la acest concurs.
Pentru secţiunea Blog se vor trimite la adresa mai sus menţionată doar formularul de înscriere completat, adeverinţa de studii, şi copia xerox după cartea de identitate, iar linkul blogului se va înscrie pe adresa de mail concurs.asjr@gmail.com (unde se vor menţiona şi datele de contact).
Etapa finală (6-8 decembrie 2007, Cluj-Napoca)
În urma deliberării juriului autorizat pentru etapa preliminară, vor intra în concurs: 10 lucrări la secţiunea Presă Scrisă, 10 lucrări la secţiunea Radio, 5 lucrări la secţiunea TV, 10 lucrări la secţiunea Fotojurnalism şi 5 lucrări la secţiunea Blog.
Aceste lucrări vor fi prezentate de căte autori în cadrul concursului desfăşurat la Cluj-Napoca. Juriul format din jurnalişti din România va evalua lucrările şi va alege câştigătorii.
Premii:
- Presă scrisă: 1 laptop
- Blog: 1 laptop
- Radio: 1 Reportofon
- Fotojurnalism: 1 Aparat Foto Digital
- TV: 1 cameră video
Comunicat de presa Concursul National de Jurnalism
Comunicat de presă
Asociaţia Studenţilor la Jurnalism din România şi catedra de Jurnalism din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării organizează în perioada 25 octombrie- 8 decembrie 2007 Concursul National de Jurnalism. La acest eveniment se pot inscrie toti studenţii de la facultăţile de Jurnalism din ţară, indiferent de forma de finanţare a acestora. Concursul va avea două etape: o etapă preliminară de înscriere a materialelor jurnalistice care va începe în 25 octombrie şi va dura până în 25 noiembrie şi o etapă finală în care se vor desemna câştigătorii concursului care va avea loc în data de 8 decembrie 2007. Studenţii la jurnalism se pot înscrie în concurs cu reportaje, interviuri, anchete jurnalistice atât pentru presa scrisă cât şi pentru radio sau televiziune, iar pentru secţiunea foto se pot înscrie cu fotoreportaje. De asemenea, în cadrul concursului va aexista şi o secţiune specială dedicată blogurilor.
Cei care se vor inscrie la concurs trebuie să trimită un mail la adresa concurs.asjr@gmail.com sau să acceseze site-ul www.asjr.ro.
De asemenea, participanţii pot vedea regulamentul concursului dacă accesează adresa de web a Asociaţiei Studenţilor la Jurnalism din Romania.
Câştigătorii vor fi desemnaţi de jurnalişti cunoscuţi precum Robert Turcescu de la Realitatea TV, Mihai Sturzu de la Antena 2, Toader Păun de la Europa Fm, iar premiile vor consta în laptopuri, reportofoane, aparate fotodigitale, precum şi o cameră video.
Preşedinte ASJR Purtător de cuvânt ASJR
Florin Avram Cristina Pirvu
Contacte:
Florin AVRAM 0747 980 265
Cristina PÎRVU 0788999702,
asjr.cluj@gmail.com / cristina.asjr@gmail.com
Concursul Naţional de Jurnalism îşi va lua startul
Concursul Naţional de Jurnalism îşi va lua startul
Încep înscrierile pentru Concursul Naţional de Jurnalism organizat de Asociaţia Studenţilor la Jurnalism (ASJR) şi catedra de Jurnalism din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării Cluj Napoca. „Concursul se adresează tuturor studenţilor la Jurnalism din România indiferent că studiază la facultăţi private sau de Stat. El va avea două etape: o etapă preliminară de înscriere a materialelor jurnalistice care va începe în 25 octombrie şi va dura până în 25 noiembrie şi o etapă finală în care se vor desemna câştigătorii concursului”, a declarat Florin Avram, preşedintele ASJR. Potrivit acestuia, studenţii la jurnalism se pot înscrie în concurs cu reportaje, interviuri, anchete jurnalistice atât pentru păresa scrisă cât şi pentru radio sau televiziune. De asemenea, concursul va avea şi o secţiune specială dedicată blogurilor. Cei care vor să se înscrie o pot face la adresa de mail concurs.asjr@gmail.com sau pe site-ul www.asjr.ro. Câştigătorii vor fi desemnaţi de jurnalişti cunoscuţi precum Robert Turcescu de la Realitatea TV, Mihai Sturzu de la Antena 2, Toader Păun de la Europa Fm, iar premiile vor consta în laptopuri, reportofoane, aparate fotodigitale, precum şi o cameră video.
Cristina Pirvu (scris in data de 23 octombrie 2007)
Alex....
Pentru cei care nu stiu....Alex Tache are nevoie de ajutor si tocmai de asta va rog... sa ii trimiteti un mesaj de incurajare pe adresa de e-mail: lexxy_1987@yahoo.com
Cei care vor sa il ajute cu bani, pot face asta accesand linkul existent pe acest blog...in textul in care povesteam despre boala cumplita care il afecteaza...
Va multumesc,
SCOOBY
Cei care vor sa il ajute cu bani, pot face asta accesand linkul existent pe acest blog...in textul in care povesteam despre boala cumplita care il afecteaza...
Va multumesc,
SCOOBY
Let's get out from the usual
Sa iesim din comun, din obisnuit...Let's get out from the usual...
Timpul trece si fiecare din noi se pierde undeva pe drum sau, cel putin, eu am facut asta...
Ce bine ar fi daca am avea curajul sa le spunem tuturor tot ceea ce credem, ce simtim...ce bine ar fi daca nu ne-am complica viata...
Ce bine ar fi daca nu am privi in trecut...insa, fara trecut nu am putea exista si fara prezent nu am simti, fara viitor am pierde si ultima farama de speranta...
ma deranjeaza la blogul asta...ceva ...
faptul ca nu pot scrie cand sunt la serviciul....cred ca am blocat site-ul din greseala, ca acasa nu scriu pentru ca nu am chef sau pentru ca imi pierd ideile....
Offf!!! Protestez impotriva tuturor lucrurilor nespuse! sa iesim din comun, sa spunem ce simtim, sa fim alaturi de prieteni...
Let get out!
Timpul trece si fiecare din noi se pierde undeva pe drum sau, cel putin, eu am facut asta...
Ce bine ar fi daca am avea curajul sa le spunem tuturor tot ceea ce credem, ce simtim...ce bine ar fi daca nu ne-am complica viata...
Ce bine ar fi daca nu am privi in trecut...insa, fara trecut nu am putea exista si fara prezent nu am simti, fara viitor am pierde si ultima farama de speranta...
ma deranjeaza la blogul asta...ceva ...
faptul ca nu pot scrie cand sunt la serviciul....cred ca am blocat site-ul din greseala, ca acasa nu scriu pentru ca nu am chef sau pentru ca imi pierd ideile....
Offf!!! Protestez impotriva tuturor lucrurilor nespuse! sa iesim din comun, sa spunem ce simtim, sa fim alaturi de prieteni...
Let get out!
marți, 23 octombrie 2007
Salvati-l pe Alex!
Merita sa traiasca
L-am cunoscut in urma cu 5 ani...Eram in clasa a noua si candidam pentru posturile de consilieri ai Consiliului Local al Tinerilor Rm.Valcea... Alex Tache, Cristina Pirvu,Corina Serban, Florian Nitu, Claudiu Cazan...toti vroiam sa facem parte din CLT.
Eram niste copii...
Au trecut 5 ani...Sa povestesc despre prietenia noastra si felul cum a decurs ea inseamna sa stau in fata calculatorului multe ore si timpul nu imi permite asta.Nu acum! Nu in acest moment in care Alex, Lexxy (cum ii spuneam atunci) are nevoie de ajutor din partea mea, din partea ta, din partea tuturor...
Pentru ca Alex nu mai e la fel ca atunci... Are 20 de ani si a fost diagnosticat cu cancer osos... O operatie in Romania ar putea insemna sa ramana invalid pe viata, o operatie in Romania inseamna sa nu mai poata merge niciodata! Nu lasa sa se intample asta! Daca va fi operat in Italia, are toate sansele sa isi revina...Operatia costa 30.000 de euro! Ajutati-ma sa il salvam...Alex are nevoie de noi!
Acesta este site-ul pe care il puteti accesa pentru a afla mai multe despre Alex Tache. Pe mine ma puteti contacta la numarul de telefon: 0743033621 - Cristina Pirvu
0744137794 - Andreea Miluta
http://www.freewebs.com/tachealex/index.htm
luni, 15 octombrie 2007
Acasa...dulce acasa
Am revenit...acasa. La ziarul care m-a crescut, la familia mea, la prietenii mei...din pacate, timpul pe care il petrec aici este scurt, mult prea scurt. Peste cateva ore o voi lu din loc si voi merge in locul care, mai nou, este noua mea casa: Clujul. Pentru ca orasul asta a devenit a doua mea casa...
joi, 11 octombrie 2007
Internet si televizoare cu plasma pentru pietari
Zilele trecute, am participat la un protest al vanzatorilor din Piata Mihai Viteazul. Acestia se plangeau ca peste o luna, ca sa isi vanda marfa, vor trebui sa plateasca o chirie de aproape 200 de euro pentru o taraba de un metru intr-o hala agroalimentara care va inlocui piata din centrul Clujului.
La randul sau, proprietarul cladirii, Radu Vlas (nu are nici o legatura cu Ana Maria Vlas), a organizat o conferinta de presa prin care a explicat de ce chiria ii va costa atat de mult pe pietari. Potrivit lui Vlas, noua piata va fi una dintre cele mai moderne. Vanzatorii vor avea acces la Internet si vor putea urmari emisiunile preferate la televizoare cu plasma... Nimic neobisnuit? Oare?
E bine ca, astfel, taranii vor invata sa acceseze internetul si sa se uite la telenovele. Mai mult ca sigur asta se va intampla...:)) Vor fi oare tarani tineri sau batrani? Astept sa vad...Este de inteles pretul mare pe care il cere Vlas. Doar a facut o investitie de aproape 18 milioane de euro. Dar ce nevoie au pietarii de televizoare cu plasma si de calculatoare conectate la Internet? Asta o vom vedea in luna noiembrie cand acestia se vor muta in noua hala agroalimentara. Sa speram ca preturile nu vor creste si ele odata cu nivelul de informare al taranilor romani...
Cristina PIRVU
Citeste in Ziua de Cluj www.ziuadecj.ro
La randul sau, proprietarul cladirii, Radu Vlas (nu are nici o legatura cu Ana Maria Vlas), a organizat o conferinta de presa prin care a explicat de ce chiria ii va costa atat de mult pe pietari. Potrivit lui Vlas, noua piata va fi una dintre cele mai moderne. Vanzatorii vor avea acces la Internet si vor putea urmari emisiunile preferate la televizoare cu plasma... Nimic neobisnuit? Oare?
E bine ca, astfel, taranii vor invata sa acceseze internetul si sa se uite la telenovele. Mai mult ca sigur asta se va intampla...:)) Vor fi oare tarani tineri sau batrani? Astept sa vad...Este de inteles pretul mare pe care il cere Vlas. Doar a facut o investitie de aproape 18 milioane de euro. Dar ce nevoie au pietarii de televizoare cu plasma si de calculatoare conectate la Internet? Asta o vom vedea in luna noiembrie cand acestia se vor muta in noua hala agroalimentara. Sa speram ca preturile nu vor creste si ele odata cu nivelul de informare al taranilor romani...
Cristina PIRVU
Citeste in Ziua de Cluj www.ziuadecj.ro
duminică, 30 septembrie 2007
Obosita de oameni obositori...
In seara asta nu mai suport. Ma dor capul si gura...De fapt, nu pe mine ar trebui sa ma doara, ci pe prea "draguta" mea vecina care m-a trezit in seara asta si care vorbeste atat de tare incat am ajuns sa cred ca in curand voi surzi....Pentru cei care nu stiu...vizitati-mi casa...
sâmbătă, 22 septembrie 2007
Spune NU drogurilor!!!
In urma cu cativa ani mai multe trupe romanesti au lansat o campanie numita "Spune nu drogurilor". Azi si eu spun acelasi lucru. Dragii mei, cunoscuti sau necunoscuti, spuneti nu drogurilor. Documentati-va, cititi despre ele, dar niciodata sa nu le incercati...
De ce?
Uneori ma intreb de ce? De ce ne place sa ne complicam viata? De ce ne putem tot felul de intrebari inutile? De ce atunci cand lucrurile merg bine in viata noastra simtim nevoia de a le complica? De ce nu ii apreciem niciodata pe cei care ne iubesc si de ce ii iubim pe cei care nu simt nimic fata de noi?
De ce alergam intr-un desert al minciunii, al urii? De ce ne pierdem increderea in noi in cele mai nepotrivite momente? De ce nu suntem alaturi de prietenii nostrii atunci cand le este greu? De ce distanta ne desparte? De ce trebuie sa facem alegeri? De ce nu spunem ce simtim? De ce ne ascundem dupa un deget? De ce nu spunem ce ne deranjeaza? De ce suntem curajosi sau lasi? De ce iubim, iertam sau uram? De ce suferim? De ce existam? DE CE? DE CE? si iar DE CE?
Pentru ca suntem OAMENI si suntem supusi greselii.
Nu incerca niciodata sa raspunzi acestor intrebari. Sunt niste intrebari retorice care, poate, ne-au trecut prin minte tuturor...
Cristina PIRVU
De ce alergam intr-un desert al minciunii, al urii? De ce ne pierdem increderea in noi in cele mai nepotrivite momente? De ce nu suntem alaturi de prietenii nostrii atunci cand le este greu? De ce distanta ne desparte? De ce trebuie sa facem alegeri? De ce nu spunem ce simtim? De ce ne ascundem dupa un deget? De ce nu spunem ce ne deranjeaza? De ce suntem curajosi sau lasi? De ce iubim, iertam sau uram? De ce suferim? De ce existam? DE CE? DE CE? si iar DE CE?
Pentru ca suntem OAMENI si suntem supusi greselii.
Nu incerca niciodata sa raspunzi acestor intrebari. Sunt niste intrebari retorice care, poate, ne-au trecut prin minte tuturor...
Cristina PIRVU
sâmbătă, 15 septembrie 2007
Drogul te aduce la disperare?
Drogul te aduce la disperare?
Ieri, o zi frumoasa in mirificul oras Cluj Napoca. Dupa ce am terminat de scris, am plecat tiptil-tiptil spre casa ca doar imi ajunsesera cele cateva ore de plimbari, dat telefoane si scris pentru redactia unui ziar, Asa incat, am pornit la drum. In timp ce treceam pe un pod, ametita, cum imi sta in obicei, am fost oprita de o tanara de vreo 20 de ani. Am privit-o ciudat ( doar nu in fiecare zi ne opreste cineva pe strada ) si am asteptat sa ma intrebe de cine stie ce locatie. Nu a fost asa. “Ai cumva o tigara?” – au fost cuvintele pe care le-am auzit din gura fetei.
Raspunsul meu a fost nu. (cei care ma cunosc stiu ca eu fumez rar si ca atunci cand o fac mai mult ma prostesc) Intalnirea cu tanara ce parea disperata dupa o tigara m-a facut sa reflectez. Oare si eu voi ajunge asa? (Marturisesc ca, uneori, ma gandesc la viata mea in viitor ca aceea a unei jurnaliste singuratice, divortata si fumatoare )
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da. Nu am experimentat niciodata drogurile, insa am cunoscut un om care a facut asta. L-am cunoscut la un centru antidrog, unde ne-a povestit experienta sa dureroasa. A pierdut totul din cauza drogurilor. Si-a pierdut mama, disperata sa-l aduca pe calea cea buna. A fost parasit de prietenii lui, iar iubita sa s-a indepartat de el. Era student la o facultate din Bucuresti cand a inceput sa se drogheze. La inceput, era intr-un club, iar prietenii lui fumau marijuana. A fumat si el. Cu timpul s-a apucat de droguri mai “grele” si asa a pierdut totul. A incercat sa se lase, dar durerile erau prea mari. De fiecare data cand nu isi lua doza, intra in sevraj. Avea ameteli, stari de voma si il dureau toate partile corpului. Pentru a face rost de bani a inceput sa fure banii din casa parintilor. Asa si-au dat seama si parintii lui, ca Mihai (cum se numeste tanarul), s-a schimbat. Avea crize de isterie cand nu isi lua doza. Intr-o zi, mama lui a aflat si a incercat sa il ajute. L-a internat intr-un centru de dezintoxicare din Bucuresti unde i se facea un tratament cu metadona, dar in timp ce fiul ei se afla in spital, femeia a murit. Asa si-a pierdut Mihai mama.
L-am cunoscut pe Mihai in urma cu 4 ani la un centru antidrog. Avea o masca pe fata si nu se mai droga de o jumatate de an. Era mandru de el. Mi-a povestit despre experienta lui si ne-a sfatuit, pe mine si pe cei care ma inconjurau, sa nu ne drogam niciodata pentru ca el a pierdut tot.
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da!
•Cristina PIRVU
Ieri, o zi frumoasa in mirificul oras Cluj Napoca. Dupa ce am terminat de scris, am plecat tiptil-tiptil spre casa ca doar imi ajunsesera cele cateva ore de plimbari, dat telefoane si scris pentru redactia unui ziar, Asa incat, am pornit la drum. In timp ce treceam pe un pod, ametita, cum imi sta in obicei, am fost oprita de o tanara de vreo 20 de ani. Am privit-o ciudat ( doar nu in fiecare zi ne opreste cineva pe strada ) si am asteptat sa ma intrebe de cine stie ce locatie. Nu a fost asa. “Ai cumva o tigara?” – au fost cuvintele pe care le-am auzit din gura fetei.
Raspunsul meu a fost nu. (cei care ma cunosc stiu ca eu fumez rar si ca atunci cand o fac mai mult ma prostesc) Intalnirea cu tanara ce parea disperata dupa o tigara m-a facut sa reflectez. Oare si eu voi ajunge asa? (Marturisesc ca, uneori, ma gandesc la viata mea in viitor ca aceea a unei jurnaliste singuratice, divortata si fumatoare )
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da. Nu am experimentat niciodata drogurile, insa am cunoscut un om care a facut asta. L-am cunoscut la un centru antidrog, unde ne-a povestit experienta sa dureroasa. A pierdut totul din cauza drogurilor. Si-a pierdut mama, disperata sa-l aduca pe calea cea buna. A fost parasit de prietenii lui, iar iubita sa s-a indepartat de el. Era student la o facultate din Bucuresti cand a inceput sa se drogheze. La inceput, era intr-un club, iar prietenii lui fumau marijuana. A fumat si el. Cu timpul s-a apucat de droguri mai “grele” si asa a pierdut totul. A incercat sa se lase, dar durerile erau prea mari. De fiecare data cand nu isi lua doza, intra in sevraj. Avea ameteli, stari de voma si il dureau toate partile corpului. Pentru a face rost de bani a inceput sa fure banii din casa parintilor. Asa si-au dat seama si parintii lui, ca Mihai (cum se numeste tanarul), s-a schimbat. Avea crize de isterie cand nu isi lua doza. Intr-o zi, mama lui a aflat si a incercat sa il ajute. L-a internat intr-un centru de dezintoxicare din Bucuresti unde i se facea un tratament cu metadona, dar in timp ce fiul ei se afla in spital, femeia a murit. Asa si-a pierdut Mihai mama.
L-am cunoscut pe Mihai in urma cu 4 ani la un centru antidrog. Avea o masca pe fata si nu se mai droga de o jumatate de an. Era mandru de el. Mi-a povestit despre experienta lui si ne-a sfatuit, pe mine si pe cei care ma inconjurau, sa nu ne drogam niciodata pentru ca el a pierdut tot.
Drogul te aduce la disperare? Eu cred ca da!
•Cristina PIRVU
vineri, 14 septembrie 2007
In the world of crazy minds
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Ii place sa puna lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Ii place sa puna lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
In the world of crazy minds
In the world of crazy minds
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Pune lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
Viata celor care traiesc in lumea aceasta este diferita si, in acelasi timp , asematoare. In fiecare zi, oamenii infrunta probleme de tot felul. Unii renunta la viata lor pentru ca nu fac fata, in timp ce altii se adancesc intr-un univers cu totul necunoscut celor care ii inconjoara. Este si cazul Ravenei, o femeie modesta pe care am cunoscut-o in timp ce asteptam sa il intervievez pe un cunoscut medic psihiatru clujean. In timp ce stateam pe o banca, femeia m-a abordat. M-a intrebat daca fumez si i-am raspuns ca nu. Avea nevoie de o bricheta. La randul meu am intrebat-o din ce motiv il cauta pe medical clujean. Raspunsul a venit mai mult singur… “Am venit la domnul doctor pentru ca vreau sa lucrez. Vreau sa pun painea in lazi” –mi-a povestit Ravena.
Gandindu-ma ca femeia a venit la doctor pentru mai mult decat un sfat sau un ajutor, am intrebat-o daca sufera de vreo boala. Ravena mi-a povestit intristata despre experienta care o macina. “Aud niste voci care nu ma lasa in pace. Imi spun cum sa fac de mancare si, chiar, imi misca mana. Sunt suparata pentru ca nu mai pot sa gatesc. Am lucrat ca ajutor de bucatar inainte. Si am mai lucrat si la o sera de legume..Sotul meu ma supara pentru ca nu ma asculta. Pune lingura in chiuveta din baie si mie nu imi place asta.”
Continuandu-si povestea, Ravena mi-a zis: “Vreau sa imi fac prieteni, dar nu cu toata lumea pot vorbi. Unii zic ca sunt bolnava si nu ma baga in seama…”
Exista oameni pe care nu ii putem intelege pentru ca in mintea noastra ii consideram “nebuni”. Si Don Quijote era nebun…Iar noi traim intr-o lume nebuna in care problemele care ne coplesesc ne fac sa pierdem contactul cu realitatea. Poate ca asa s-a intamplat si cu Ravena. We live in a world of crazy minds!
• Cristina PIRVU
marți, 11 septembrie 2007
Mi-e dor...tare dor
Undeva in lumea asta atat de mare se afla o persoana de care imi este dor. Este o persoana unica cu care mi-am impartit bucuriile si tristetile, unicul om care ma cunoaste cu adevarat care stie cum sunt eu si ce simte sufletul meu...numele ei este Cristina...la fel ca al meu si este prietena mea cea mai buna. Au trecut deja 2 luni in care nu am vazut-o si ii simt lipsa. Ii simt lipsa atat de tare incant nu ma pot abtine sa nu o strig, sa nu o spun, sa nu o scriu...As vrea sa fie langa mine... ca sa povestim, sa fim iar una alaturi de cealalta...timpul trece, iar eu tot astept...nu mai e mult...pana cand ne vom revedea
vineri, 7 septembrie 2007
Referat...peste cateva zile
Astazi timp de cateva ore am muncit pentru un referat la Sociologia Mass-Media... Il voi posta pe Blog pentru cei care, ca si mine, sunt la o facultate de jurnalism si care au nevoie de o sursa de inspiratie... Asta se va intampla insa saptamana viitoare pentru ca, mai intai, vreau sa primesc o nota pentru el...
luni, 3 septembrie 2007
Marea te spala...Si te sareaza?
In urma cu aproape 2 saptamani acesta era statusul meu de pe messenger pentru ca asteptam sa merg la Journalism Summer School. Scoala de vara a fost un succes, cred eu, insa ceva m-a nemultumit total in Costinesti...
Nisipul era plin de gunoaie, iar marea mea nu m-a spalat...Marea Neagra era chiar neagra, la propriu...mizerie si iar mizerie. Cosurile de gunoi erau atat de imprastiate incat m-am intrebat de ce mai erau puse prin "minunata" comuna devenita peste noapte oras. Cred ca locuitorii nu stiu nici ei, iar turistii din Costinesti nici atat nu cunosc...dar pana la urma ce mai conteaza ca oamenii polueaza mediul? ce mai conteaza ca natura se pierde, iar noi ramanem sufocati intr-o mare de gunoaie? Romanilor nu le pasa, iar marea nu ne mai spala, marea doar ne mai sareaza...cu o sare murdara, care incet-incet isi pierde gustul...sarat.
Nisipul era plin de gunoaie, iar marea mea nu m-a spalat...Marea Neagra era chiar neagra, la propriu...mizerie si iar mizerie. Cosurile de gunoi erau atat de imprastiate incat m-am intrebat de ce mai erau puse prin "minunata" comuna devenita peste noapte oras. Cred ca locuitorii nu stiu nici ei, iar turistii din Costinesti nici atat nu cunosc...dar pana la urma ce mai conteaza ca oamenii polueaza mediul? ce mai conteaza ca natura se pierde, iar noi ramanem sufocati intr-o mare de gunoaie? Romanilor nu le pasa, iar marea nu ne mai spala, marea doar ne mai sareaza...cu o sare murdara, care incet-incet isi pierde gustul...sarat.
Examene, examene...
A venit luna septembrie, iar studentii se ingramadesc incet-incet catre facultati...unii la restante, iar altii la mariri...Din nefericire, stresul examenelor si saptamana petrecuta la Journalism Summer School m-au impiedicat sa imi actualizez blogul...insa promit ca o sa revin cu noi informatii in curand....Pentru cei care se streseaza din cauza examenelor am o singura urare: Bafta multa si sa ne vedem la anu'!
joi, 16 august 2007
112 – Numărul care salvează vieţi
112 – Numărul care salvează vieţi
• Zilnic, sute sau chiar mii de persoane se află într-o continuă luptă cu moartea. Pentru acestea o secundă poate conta enorm, o secundă poate însemna distanţa dintre viaţă şi moarte. Chiar dacă, noi, oamenii de rând, nu ne dăm seama există persoane care ne pot salva chiar de la distanţă, la capătul telefonului. Este vorba despre dispecerii Numărului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112, cele care ne răspund la telefon atunci când avem nevoie de o Ambulanţă, de Poliţie, Jandarmi sau Pompieri.
112 – cel mai apelat număr de telefon din România
Sistemul Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă (SNUAU) a fost introdus în România în luna martie a anului 2005. De atunci, a fost introdus numărul 112 prin intermediul căruia fiecare persoană aflată într-un pericol poate anunţa instituţiile abilitate să rezolve situaţia.
În România, numărul 112 este cel mai apelat. Zilnic, zeci de mii de persoană sună la 112 pentru a chema o ambulanţă, pentru a solicita ajutorul poliţiei sau, din păcate, pentru a face o glumă. Atunci când avem un accident sau vedem o persoană rănită, primul lucru care ne vine în minte este să anunţăm Salvarea sau Poliţia apelând numărul 112. Dar ce ne facem atunci când acest număr de telefon este blocat de inconştienţi care, pur şi simplu, nu au ce face sau vor să le facă o farsă dispecerilor 112?
20 de milioane de apeluri în numai 7 luni
La nivelul întregii ţări, Numărul Unic pentru Apeluri de 112 a fost apelat numai în acest an de aproximativ 20 de milioane de ori, şi dintre aceste apeluri – 1.500.000 – au fost reale. Conform declaraţiilor colonelului Adrian Fulea, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale Bucureşti, majoritatea apelurilor au reprezentat urgenţe medicale -900.000. De asemenea, colonelul Fulea ne-a declarat că Poliţia a fost solicitată în 500.000 de cazuri, Pompierii în 70.000 de cazuri, iar Jandarmeria - de 30.000 de ori.
Aproximativ 90% dintre apelurile către 112 din ţara noastră sunt false. Acest fapt este îngrijorător deoarece, uneori, o singură secundă poate însemna o viaţă salvată sau o viaţă pierdută.
În Vâlcea, peste 50.000 de apeluri false
În luna iulie a.c., în judeţul Vâlcea, telefoanele Serviciului 112 au sunat de 58.371 de ori, numai 5650 fiind apeluri reale aparţinând unor persoane care se aflau într-o situaţie de criză. Cele mai multe dintre acestea, 2.950, au fost pentru Serviciul de Ambulanţă Vâlcea, apoi 2.316 pentru Poliţie. De cele mai puţine ori s-a solicitat intervenţia Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă -334 şi cea a Jandarmeriei Vâlcea-50.
Colonelul inginer Alexandru Marcu, şeful Oficiului Judeţean de Telecomunicaţii Speciale Vâlcea (OJTS), ne-a declarat că: „Procentul de apeluri false în Vâlcea este de peste 90%, ceea ce este îngrijorător. Avem o medie de 2100 apeluri pe zi, numai 200 dintre aceste apeluri dovedindu-se a fi adevărate. Dintre acestea, majoritatea 80-100 de cazuri necesită intervenţia Serviciului de Ambulanţă Vâlcea, 60-80 sunt adresate Poliţiei, iar Pompierilor le sunt transferate între 20 şi 40 pe zi”. De asemenea, colonelul Marcu, ne-a mai declarat că Ambulanţa, Poliţia, Pompierii şi Jandarmeria primesc numai apeluri adevărate, care necesită cu adevărat intervenţia de urgenţă, şi asta pentru că cei de la STS filtrează apelurile. Majoritatea telefoanelor cu apeluri false sunt făcute de copii sau de tineri. „ Ne dăm seama de momentele în care copii au pauză pentru că numărul apelurilor către 112 creşte considerabil”- ne-a spus colonelul Marcu.
Amenzi consistente pentru glumeţi
Ceea ce puţini dintre vâlceni ştiu este că riscă amenzi considerabile sau chiar să fie închişi, în cazul în care apelează numărul 112 fără a avea cu adevărat nevoie, periclitând astfel viaţa unor alte persoane. Apelarea falsă sau abuzivă este sancţionată cu amendă de la 100 la 500 de lei. Purtătorul de cuvânt al STS, Adrian Fulea, ne-a declarat că: „Ameninţările cu dispozitive explozive intră sub incidenţa legii penale, sunt încadrate la terorism şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani”.
Apelanţii cronici sună de sute de ori pe zi
La dispeceratul 112 al STS Vâlcea lucrează 14 operatoare. Acestea răspund, zilnic, la mii de telefoane, şi sunt cele care transmit informaţiile mai departe către Serviciul de Ambulanţă, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vâlcea, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă sau Jandarmeria Vâlcea, în funcţie de situaţie.
„Este o muncă solicitantă, mai ales că nici unul dintre apeluri nu seamănă cu celalalt”, ne-a declarat una dintre dispecerele pe care le-am găsit răspunzând la solicitările vâlcenilor. Operatoarele 112 lucrează 8 ore pe zi şi au o pauză de 10 minute la oră. „Tura de noapte este cea mai dificilă. Nu ne permitem să fim obosite. Trebuie să fim mereu în alertă ca să putem răspunde apelurilor”- ne-a spus o altă dispeceră. Una dintre probleme cu care se confruntă dispecerele 112 o reprezintă apelanţii cronici, acele persoane care sună de mai multe ori, făcându-le astfel pe operatoare să piardă timp. „De cele mai multe ori aceste persoane sună de pe telefoane publice şi ne sună chiar şi de 40 de ori în aceeaşi zi”, ne-a declarat una dintre dispecerele 112.
În timpul pe care l-am petrecut la sediul OJTS Vâlcea, telefoanele au sunat în permanenţă. La un moment dat, unul dintre apelanţii cronici a sunat. Persoana nu a spus nimic, a aşteptat câteva secunde cât timp dispecera l-a întrebat ce urgenţă are şi apoi a închis telefonul. „Am avut persoane care ne-au sunat chiar şi de 200 de ori în aceeaşi zi. În acest moment ne-a sunat un apelant cronic. Ne-a sunat deja de zeci de ori. Din cauza acestor persoane, nu putem trata apelurile reale. Chiar dacă acestea ne sună frecvent, noi trebuie să acordăm tuturor apelurilor aceeaşi prioritate”- ne-a spus dispecera 112.
Operatoarele care răspund la telefonul 112 sunt antrenate special pentru munca pe care o fac. Ele trebuie să conducă discuţiile cu persoanele care le contactează astfel încât să obţină toate informaţiile de care au nevoie medicii de la Ambulanţă. În numai 15 secunde, cât durează un telefon la 112, dispecerele completează o fişă de caz în care este înscris numele persoanei, localitatea unde s-a petrecut evenimentul, numărul de telefon şi un punct de reper pentru cei care trebuie să ajungă primii la locul evenimentului.
Şeful Serviciului de Răspuns Apel Urgenţă din cadrul OJTS Vâlcea, maiorul inginer Sorin Cleoantă, ne-a declarat: „Dispecerele noastre stabilesc în funcţie de apeluri primite care sunt mai importante. Oamenii ne sună uneori şi pentru a ne cere informaţii despre Instituţiile Publice aşa încât dispecerele noastre trebuie să afle rapid care este motivul pentru care am fost contactaţi. Pentru cei care se află într-un pericol, minutele care trec până ajunge ambulanţa pot părea o veşnicie”. Deseori se întâmplă ca oamenii, deşi sunt rugaţi să ţină linia deschisă, să închidă telefonul. Este cazul celor de la ţară care cred că dacă au sunat la 112 problema lor s-a rezolvat. În realitate, nu este chiar aşa pentru că dispecerele 112 trebuie să trimită cazul mai departe la Ambulanţă, Poliţie, Jandarmi sau Pompieri. „Există oameni care ne sună şi apoi închid telefonul. Aceştia sunt în general oameni bătrâni de la ţară. Noi îi reapelăm şi le explicăm că trebuie să rămână la telefon ca să le facem legătura mai departe”- ne-a mai spus acesta.
Bolnavii cer ajutor
În intervalul de timp pe care l-am petrecut în compania celor de la OJTS, telefoanele au sunat în permanenţă. La un moment dat, dispeceratul a fost anunţat că unui bărbat în vârstă de 80 ani şi i s-a făcut rău. În numai câteva secunde, dispecerele au aflat că acesta suferea din cauza unei tumori renale şi au trimis o ambulanţă la locul unde se afla bolnavul.
Un alt caz care a fost transmis Serviciului de Ambulanţă Vâlcea a fost cel al unui bărbat în vârstă de 46 ani din Horezu care şi-a tăiat mâna la circular.
Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, un telefon a anunţat un scandal în comuna Strejeştii de Sus, judeţul Olt. Operatoarea i-a făcut imediat celui care a sunat legătura cu dispeceratul din judeţul aparţinător. „La o oră de vârf este posibil să existe probleme la limitele de judeţ, iar apelurile din judeţele apropiate Vâlcii să ne fie transmise. Noi le facem legătura oamenilor cu cei de la dispeceratul din judeţul respectiv” – ne-a mai declarat maiorul Sorin Cleoantă.
Deseori, mai ales în cazul bolnavilor care provin din mediul rural, cei de la 112 se confruntă cu o problemă. Ei nu ştiu cu exactitate locul unde trebuie să trimită o salvare, dacă persoana de la capătul firului nu le dă un punct de reper corect. „Am primit un telefon din Băbeni, iar atunci când am întrebat unde locuieşte bolnavul ni s-a spus că stă lângă „poliţaiul Johny”. Altă dată un domn ne-a spus că are o maşină albastră în curte. Dar dacă toţi locuitorii acelei localităţi ar fi avut maşini albastre?”- ne-a povestit una dintre operatoarele 112.
Cum funcţionează 112?
Apelarea numărul 112 este gratuită şi reprezintă o cale rapidă de a comunica cu dispeceratele de urgenţă (Poliţie, Pompieri, Ambulanţă, Jandarmerie) în timpul unei situaţii de criză. Sistemul 112 funcţionează la nivelul întregii ţări, în toate reţelele de telefonie, fixe sau mobile.
Numărul de telefon 112 trebuie apelat doar atunci când avem cu adevărat nevoie de ajutorul autorităţilor. Dispeceratele 112 funcţionează în fiecare reşedinţă de judeţ, iar personalul centrelor de preluare a apelurilor de urgenţă 112 este compus din profesionişti care răspund la telefoane 24 din 24 de ore. Aceştia sunt instruiţi
pentru a asista apelanţii şi a-i ajuta în cel mai scurt
timp posibil.
Modalitatea de procesare a unui caz
Dispecerii de la 112 adresează apelanţilor întrebări astfel încât să poată identifica natura urgenţei pentru ca apoi solicita ajutor agenţiilor de urgenţă. (Ambulanţă, Poliţie, Pompieri, Jandarmerie)
Ce trebuie să facem
În momentul în care sunăm la 112 trebuie să spunem ce urgenţe avem, locul unde ne aflăm, numele nostru şi al persoanei care se află în pericol, precum şi numărul de telefon de la care sunăm. Centrele de preluare a apelurilor de urgenţă dispun de o bază de date prin intermediul căreia apelul este localizat astfel încât aceştia cunosc cu exactitate locul unde s-a produs evenimentul. Este foarte important să sunăm la 112 numai dacă avem o urgenţă, astfel putem salva vieţi.
• Cristina PÎRVU
• Zilnic, sute sau chiar mii de persoane se află într-o continuă luptă cu moartea. Pentru acestea o secundă poate conta enorm, o secundă poate însemna distanţa dintre viaţă şi moarte. Chiar dacă, noi, oamenii de rând, nu ne dăm seama există persoane care ne pot salva chiar de la distanţă, la capătul telefonului. Este vorba despre dispecerii Numărului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112, cele care ne răspund la telefon atunci când avem nevoie de o Ambulanţă, de Poliţie, Jandarmi sau Pompieri.
112 – cel mai apelat număr de telefon din România
Sistemul Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă (SNUAU) a fost introdus în România în luna martie a anului 2005. De atunci, a fost introdus numărul 112 prin intermediul căruia fiecare persoană aflată într-un pericol poate anunţa instituţiile abilitate să rezolve situaţia.
În România, numărul 112 este cel mai apelat. Zilnic, zeci de mii de persoană sună la 112 pentru a chema o ambulanţă, pentru a solicita ajutorul poliţiei sau, din păcate, pentru a face o glumă. Atunci când avem un accident sau vedem o persoană rănită, primul lucru care ne vine în minte este să anunţăm Salvarea sau Poliţia apelând numărul 112. Dar ce ne facem atunci când acest număr de telefon este blocat de inconştienţi care, pur şi simplu, nu au ce face sau vor să le facă o farsă dispecerilor 112?
20 de milioane de apeluri în numai 7 luni
La nivelul întregii ţări, Numărul Unic pentru Apeluri de 112 a fost apelat numai în acest an de aproximativ 20 de milioane de ori, şi dintre aceste apeluri – 1.500.000 – au fost reale. Conform declaraţiilor colonelului Adrian Fulea, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale Bucureşti, majoritatea apelurilor au reprezentat urgenţe medicale -900.000. De asemenea, colonelul Fulea ne-a declarat că Poliţia a fost solicitată în 500.000 de cazuri, Pompierii în 70.000 de cazuri, iar Jandarmeria - de 30.000 de ori.
Aproximativ 90% dintre apelurile către 112 din ţara noastră sunt false. Acest fapt este îngrijorător deoarece, uneori, o singură secundă poate însemna o viaţă salvată sau o viaţă pierdută.
În Vâlcea, peste 50.000 de apeluri false
În luna iulie a.c., în judeţul Vâlcea, telefoanele Serviciului 112 au sunat de 58.371 de ori, numai 5650 fiind apeluri reale aparţinând unor persoane care se aflau într-o situaţie de criză. Cele mai multe dintre acestea, 2.950, au fost pentru Serviciul de Ambulanţă Vâlcea, apoi 2.316 pentru Poliţie. De cele mai puţine ori s-a solicitat intervenţia Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă -334 şi cea a Jandarmeriei Vâlcea-50.
Colonelul inginer Alexandru Marcu, şeful Oficiului Judeţean de Telecomunicaţii Speciale Vâlcea (OJTS), ne-a declarat că: „Procentul de apeluri false în Vâlcea este de peste 90%, ceea ce este îngrijorător. Avem o medie de 2100 apeluri pe zi, numai 200 dintre aceste apeluri dovedindu-se a fi adevărate. Dintre acestea, majoritatea 80-100 de cazuri necesită intervenţia Serviciului de Ambulanţă Vâlcea, 60-80 sunt adresate Poliţiei, iar Pompierilor le sunt transferate între 20 şi 40 pe zi”. De asemenea, colonelul Marcu, ne-a mai declarat că Ambulanţa, Poliţia, Pompierii şi Jandarmeria primesc numai apeluri adevărate, care necesită cu adevărat intervenţia de urgenţă, şi asta pentru că cei de la STS filtrează apelurile. Majoritatea telefoanelor cu apeluri false sunt făcute de copii sau de tineri. „ Ne dăm seama de momentele în care copii au pauză pentru că numărul apelurilor către 112 creşte considerabil”- ne-a spus colonelul Marcu.
Amenzi consistente pentru glumeţi
Ceea ce puţini dintre vâlceni ştiu este că riscă amenzi considerabile sau chiar să fie închişi, în cazul în care apelează numărul 112 fără a avea cu adevărat nevoie, periclitând astfel viaţa unor alte persoane. Apelarea falsă sau abuzivă este sancţionată cu amendă de la 100 la 500 de lei. Purtătorul de cuvânt al STS, Adrian Fulea, ne-a declarat că: „Ameninţările cu dispozitive explozive intră sub incidenţa legii penale, sunt încadrate la terorism şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani”.
Apelanţii cronici sună de sute de ori pe zi
La dispeceratul 112 al STS Vâlcea lucrează 14 operatoare. Acestea răspund, zilnic, la mii de telefoane, şi sunt cele care transmit informaţiile mai departe către Serviciul de Ambulanţă, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vâlcea, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă sau Jandarmeria Vâlcea, în funcţie de situaţie.
„Este o muncă solicitantă, mai ales că nici unul dintre apeluri nu seamănă cu celalalt”, ne-a declarat una dintre dispecerele pe care le-am găsit răspunzând la solicitările vâlcenilor. Operatoarele 112 lucrează 8 ore pe zi şi au o pauză de 10 minute la oră. „Tura de noapte este cea mai dificilă. Nu ne permitem să fim obosite. Trebuie să fim mereu în alertă ca să putem răspunde apelurilor”- ne-a spus o altă dispeceră. Una dintre probleme cu care se confruntă dispecerele 112 o reprezintă apelanţii cronici, acele persoane care sună de mai multe ori, făcându-le astfel pe operatoare să piardă timp. „De cele mai multe ori aceste persoane sună de pe telefoane publice şi ne sună chiar şi de 40 de ori în aceeaşi zi”, ne-a declarat una dintre dispecerele 112.
În timpul pe care l-am petrecut la sediul OJTS Vâlcea, telefoanele au sunat în permanenţă. La un moment dat, unul dintre apelanţii cronici a sunat. Persoana nu a spus nimic, a aşteptat câteva secunde cât timp dispecera l-a întrebat ce urgenţă are şi apoi a închis telefonul. „Am avut persoane care ne-au sunat chiar şi de 200 de ori în aceeaşi zi. În acest moment ne-a sunat un apelant cronic. Ne-a sunat deja de zeci de ori. Din cauza acestor persoane, nu putem trata apelurile reale. Chiar dacă acestea ne sună frecvent, noi trebuie să acordăm tuturor apelurilor aceeaşi prioritate”- ne-a spus dispecera 112.
Operatoarele care răspund la telefonul 112 sunt antrenate special pentru munca pe care o fac. Ele trebuie să conducă discuţiile cu persoanele care le contactează astfel încât să obţină toate informaţiile de care au nevoie medicii de la Ambulanţă. În numai 15 secunde, cât durează un telefon la 112, dispecerele completează o fişă de caz în care este înscris numele persoanei, localitatea unde s-a petrecut evenimentul, numărul de telefon şi un punct de reper pentru cei care trebuie să ajungă primii la locul evenimentului.
Şeful Serviciului de Răspuns Apel Urgenţă din cadrul OJTS Vâlcea, maiorul inginer Sorin Cleoantă, ne-a declarat: „Dispecerele noastre stabilesc în funcţie de apeluri primite care sunt mai importante. Oamenii ne sună uneori şi pentru a ne cere informaţii despre Instituţiile Publice aşa încât dispecerele noastre trebuie să afle rapid care este motivul pentru care am fost contactaţi. Pentru cei care se află într-un pericol, minutele care trec până ajunge ambulanţa pot părea o veşnicie”. Deseori se întâmplă ca oamenii, deşi sunt rugaţi să ţină linia deschisă, să închidă telefonul. Este cazul celor de la ţară care cred că dacă au sunat la 112 problema lor s-a rezolvat. În realitate, nu este chiar aşa pentru că dispecerele 112 trebuie să trimită cazul mai departe la Ambulanţă, Poliţie, Jandarmi sau Pompieri. „Există oameni care ne sună şi apoi închid telefonul. Aceştia sunt în general oameni bătrâni de la ţară. Noi îi reapelăm şi le explicăm că trebuie să rămână la telefon ca să le facem legătura mai departe”- ne-a mai spus acesta.
Bolnavii cer ajutor
În intervalul de timp pe care l-am petrecut în compania celor de la OJTS, telefoanele au sunat în permanenţă. La un moment dat, dispeceratul a fost anunţat că unui bărbat în vârstă de 80 ani şi i s-a făcut rău. În numai câteva secunde, dispecerele au aflat că acesta suferea din cauza unei tumori renale şi au trimis o ambulanţă la locul unde se afla bolnavul.
Un alt caz care a fost transmis Serviciului de Ambulanţă Vâlcea a fost cel al unui bărbat în vârstă de 46 ani din Horezu care şi-a tăiat mâna la circular.
Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, un telefon a anunţat un scandal în comuna Strejeştii de Sus, judeţul Olt. Operatoarea i-a făcut imediat celui care a sunat legătura cu dispeceratul din judeţul aparţinător. „La o oră de vârf este posibil să existe probleme la limitele de judeţ, iar apelurile din judeţele apropiate Vâlcii să ne fie transmise. Noi le facem legătura oamenilor cu cei de la dispeceratul din judeţul respectiv” – ne-a mai declarat maiorul Sorin Cleoantă.
Deseori, mai ales în cazul bolnavilor care provin din mediul rural, cei de la 112 se confruntă cu o problemă. Ei nu ştiu cu exactitate locul unde trebuie să trimită o salvare, dacă persoana de la capătul firului nu le dă un punct de reper corect. „Am primit un telefon din Băbeni, iar atunci când am întrebat unde locuieşte bolnavul ni s-a spus că stă lângă „poliţaiul Johny”. Altă dată un domn ne-a spus că are o maşină albastră în curte. Dar dacă toţi locuitorii acelei localităţi ar fi avut maşini albastre?”- ne-a povestit una dintre operatoarele 112.
Cum funcţionează 112?
Apelarea numărul 112 este gratuită şi reprezintă o cale rapidă de a comunica cu dispeceratele de urgenţă (Poliţie, Pompieri, Ambulanţă, Jandarmerie) în timpul unei situaţii de criză. Sistemul 112 funcţionează la nivelul întregii ţări, în toate reţelele de telefonie, fixe sau mobile.
Numărul de telefon 112 trebuie apelat doar atunci când avem cu adevărat nevoie de ajutorul autorităţilor. Dispeceratele 112 funcţionează în fiecare reşedinţă de judeţ, iar personalul centrelor de preluare a apelurilor de urgenţă 112 este compus din profesionişti care răspund la telefoane 24 din 24 de ore. Aceştia sunt instruiţi
pentru a asista apelanţii şi a-i ajuta în cel mai scurt
timp posibil.
Modalitatea de procesare a unui caz
Dispecerii de la 112 adresează apelanţilor întrebări astfel încât să poată identifica natura urgenţei pentru ca apoi solicita ajutor agenţiilor de urgenţă. (Ambulanţă, Poliţie, Pompieri, Jandarmerie)
Ce trebuie să facem
În momentul în care sunăm la 112 trebuie să spunem ce urgenţe avem, locul unde ne aflăm, numele nostru şi al persoanei care se află în pericol, precum şi numărul de telefon de la care sunăm. Centrele de preluare a apelurilor de urgenţă dispun de o bază de date prin intermediul căreia apelul este localizat astfel încât aceştia cunosc cu exactitate locul unde s-a produs evenimentul. Este foarte important să sunăm la 112 numai dacă avem o urgenţă, astfel putem salva vieţi.
• Cristina PÎRVU
duminică, 12 august 2007
Journalism Summer School 2007
•Începe şcoala de vara a studenţilor la Jurnalism
Journalism Summer School 2007
Peste numai câteva zile, în perioada 22-28 august a.c., la Costineşti va avea loc prima ediţie a Journalism Summer School 2007, o şcoală de vară organizată de Asociaţia Studenţilor la Jurnalism din România (ASJR), Asociatia studentilor la jurnalism din Iasi si Societatea Jurnalistilor profesionisti. Aceasta este o organizaţie non-guvernamentală, creată în acest an de studenţii din anii 1 şi 2 de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative si ale Comunicării- secţia Jurnalism din Cluj Napoca. La "Summer School" vor participa 40 de studenţi la jurnalism din Cluj Napoca şi Iaşi, care vor "fura" secretele meseriei de la jurnalişti cunoscuţi din România. printre personalităţile care le vor da lecţii studenţilor se numără: Robert Turcescu, Lucian Mândruţă, Cătălin Măruţă,Gabriel Butnaru, Mihai Gâdea şi mulţi alţii. Deschiderea şcolii de vară va avea loc în emisiunea "Plaja lui Măruţă", a cărei replică o vor realiza în ziua de vineri, 24 august a.c.
Finalul "Journalism Summer School 2007" va fi marcat de un concert al trupei Hi-Q.
• Cristina PÎRVU
I want to fly...
I want to fly with you in the world of dreams, in the world of sweet things...
Don't try to make my happy, you can't do it.
Just try to stay with me and make me fell it....The happiness will come someday, some time...
miercuri, 8 august 2007
Ceea ce imi doresc cu adevarat...
Azi am luat o hotarare: sa fac intotdeauna ceea ce imi doresc cu adevarat!
Si pana la urma asta ar trebui sa facem fiecare din noi pentru ca regretul doare si pentru ca visele trebuie indeplinite...E greu sa privesti in trecut si sa vezi ca ti-ai fi dorit sa faci ceva, dar nu ai avut curajul... fie ca este vorba despre un sentiment ascuns sau despre un lucru pe care nu ai avut curajul sa il faci...Nimeni nu simte ceea ce simti tu, nici chiar parintii sau prietenii...
Privind in urma nu trebuie sa avem regrete, trebuie sa avem amintiri.
marți, 7 august 2007
luni, 6 august 2007
duminică, 5 august 2007
„Jurnalul electronic” al politicienilor vâlceni
„Jurnalul electronic” al politicienilor vâlceni
• „Nu m-am gândit până acum să îmi fac un blog, însă voi ţine seama de această sugestie. Îmi place să colaborez în mod direct cu susţinătorii mei”, a afirmat deputatul Aurel Vlădoiu • „Cinstit, nu ştiu ce este un blog. Nu am văzut niciodată cum arată un blog, dacă vedeam, ştiam să ce este”, ne-a spus senatorul Dorel Jurcan • contactat telefonic de jurnaliştii publicaţiei noastre, liberalul Emilian Frâncu a spus că nu doreşte să dialogheze cu jurnaliştii de la „Vocea Vâlcii”, iar legătura telefonică s-a întrerupt
Din ce în ce mai multe personalităţi din politica românească îşi fac „bloguri” pe Internet. Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Cozmin Guşă sunt doar câteva nume de politicieni cunoscuţi care au hotărât să comunice, virtual, cu simpatizanţii formaţiunilor politice pe care le reprezintă.
Ce este un „blog”?
Denumirea de „blog” provine de la „weblog”, care înseamnă jurnal web. În acest jurnal electronic, poţi scrie orice îţi doreşti: gânduri, link-uri, comentarii despre actualitate sau orice îţi poate trece prin minte. Unul dintre avantajele blogului este faptul nu este necesar să cunoşti programare web şi că îţi poţi crea un blog înscriindu-te ca utilizator al unui site. Printre cele mai cunoscute site-uri care permit crearea de bloguri se numără: http://www.blogspot.ro/ şi http://www.wordpress.ro/.
Politicienii „bloggeri”
Unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni care beneficiază de „minunile” Internetului este Adrian Năstase. Acesta stă pe tuşa politicii româneşti de aproape 2 ani, iar opinia publică nu a mai aflat foarte multe lucruri despre el, decât poate atunci când, de curând, şi-a făcut un „blog”. Practic, l-a primit „cadou” de la Darius Groza, un celebru blogger cunoscut sub numele de „Jeg“. „Blogul lui Năstase făcea parte dintr-un proiect de 7 bloguri dedicate mai multor personalităţi din viaţa politică sau din media. I-am oferit blogul în cadrul unei emisiuni televizate ale postului Antena 2. Am avut apoi o întâlnire cu Adrian Năstase la Palatul Parlamentului. Se vedea că este începător într-ale calculatoarelor, dar după ce am plecat am observat că era virusat de microbul „bloggingului”- ne-a spus Darius Groza „Jeg”.
Aurel Vlădoiu preferă contactul direct cu electoratul
Se spune că Internetul a deschis noi uşi pentru comunicare şi aşa este. Pentru a afla ce ştiu politicienii vâlceni despre bloguri şi dacă şi-ar face un jurnal electronic pentru a comunica cu susţinătorii lor, am decis să contactăm câţiva lideri vâlceni de partid. Unul dintre puţinii politicieni care sunt la curent cu ultimele invenţii în materie de Internet este deputatul PSD, Aurel Vlădoiu. Întrebat ce este acela un blog, pesedistul ne-a spus: „Cum să nu ştiu? E un site pe Internet”. Aurel Vlădoiu ne-a declarat că nu şi-ar face un jurnal electronic deoarece nu are aceeaşi popularitate de care se bucură Mircea Geoană şi Adrian Năstase. De asemenea, deputatul PSD ne-a spus că preferă contactul direct cu electorii. „Nu m-am gândit până acum să îmi fac un blog, însă voi ţine seama de această sugestie. Îmi place să colaborez în mod direct cu susţinătorii mei, chiar acum (n.r. duminică, 5 august a.c.) sunt în comunei Lădeşti şi voi discuta cu locuitorii zonei”- a afirmat Aurel Vlădoiu.
Jurcan nu a auzit de cuvântul „blog”
Cel de-al doilea politician pe care l-am contactat este Dorel Jurcan, preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Democrat Vâlcea şi senator PD. Răspunsul lui ne-a surprins prin sinceritate: „Cinstit, nu ştiu ce este un blog. Am vorbit cu cineva de specialitate şi în luna septembrie îmi voi face un site. Nu am văzut niciodată cum arată un blog, dacă vedeam, ştiam să ce este”- ne-a spus preşedintele organizaţiei judeţene a PD.
Frâncu nu vorbeşte
Un alt lider de partid pe care l-am contactat telefonic în încercarea de a afla ce este un „blog” şi dacă şi-ar face unul este preşedintele PNL Vâlcea, Emilian Frâncu. Contactat telefonic de jurnaliştii publicaţiei noastre, liberalul că nu doreşte să dialogheze cu jurnaliştii de la VOCEA VÂLCII, iar legătura telefonică s-a întrerupt. Ştiindu-l pe Emilian Frâncu ca un om educat şi nu ar închide niciodată telefonul în nas unui reprezentat al presei, am decis să îl contactăm din nou, fiind absolut convinşi că a fost vorba de o problemă tehnică. „V-am spus de la început, nu doresc să vorbesc cu cei de la Vocea Vâlcii care m-a înjurat timp de un an şi jumătate. V-am mai spus, pentru mine Vocea Vâlcii este o gazetă de perete”- a explicat, nervos, penelistul.
•Cristina PÎRVU
• „Nu m-am gândit până acum să îmi fac un blog, însă voi ţine seama de această sugestie. Îmi place să colaborez în mod direct cu susţinătorii mei”, a afirmat deputatul Aurel Vlădoiu • „Cinstit, nu ştiu ce este un blog. Nu am văzut niciodată cum arată un blog, dacă vedeam, ştiam să ce este”, ne-a spus senatorul Dorel Jurcan • contactat telefonic de jurnaliştii publicaţiei noastre, liberalul Emilian Frâncu a spus că nu doreşte să dialogheze cu jurnaliştii de la „Vocea Vâlcii”, iar legătura telefonică s-a întrerupt
Din ce în ce mai multe personalităţi din politica românească îşi fac „bloguri” pe Internet. Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Cozmin Guşă sunt doar câteva nume de politicieni cunoscuţi care au hotărât să comunice, virtual, cu simpatizanţii formaţiunilor politice pe care le reprezintă.
Ce este un „blog”?
Denumirea de „blog” provine de la „weblog”, care înseamnă jurnal web. În acest jurnal electronic, poţi scrie orice îţi doreşti: gânduri, link-uri, comentarii despre actualitate sau orice îţi poate trece prin minte. Unul dintre avantajele blogului este faptul nu este necesar să cunoşti programare web şi că îţi poţi crea un blog înscriindu-te ca utilizator al unui site. Printre cele mai cunoscute site-uri care permit crearea de bloguri se numără: http://www.blogspot.ro/ şi http://www.wordpress.ro/.
Politicienii „bloggeri”
Unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni care beneficiază de „minunile” Internetului este Adrian Năstase. Acesta stă pe tuşa politicii româneşti de aproape 2 ani, iar opinia publică nu a mai aflat foarte multe lucruri despre el, decât poate atunci când, de curând, şi-a făcut un „blog”. Practic, l-a primit „cadou” de la Darius Groza, un celebru blogger cunoscut sub numele de „Jeg“. „Blogul lui Năstase făcea parte dintr-un proiect de 7 bloguri dedicate mai multor personalităţi din viaţa politică sau din media. I-am oferit blogul în cadrul unei emisiuni televizate ale postului Antena 2. Am avut apoi o întâlnire cu Adrian Năstase la Palatul Parlamentului. Se vedea că este începător într-ale calculatoarelor, dar după ce am plecat am observat că era virusat de microbul „bloggingului”- ne-a spus Darius Groza „Jeg”.
Aurel Vlădoiu preferă contactul direct cu electoratul
Se spune că Internetul a deschis noi uşi pentru comunicare şi aşa este. Pentru a afla ce ştiu politicienii vâlceni despre bloguri şi dacă şi-ar face un jurnal electronic pentru a comunica cu susţinătorii lor, am decis să contactăm câţiva lideri vâlceni de partid. Unul dintre puţinii politicieni care sunt la curent cu ultimele invenţii în materie de Internet este deputatul PSD, Aurel Vlădoiu. Întrebat ce este acela un blog, pesedistul ne-a spus: „Cum să nu ştiu? E un site pe Internet”. Aurel Vlădoiu ne-a declarat că nu şi-ar face un jurnal electronic deoarece nu are aceeaşi popularitate de care se bucură Mircea Geoană şi Adrian Năstase. De asemenea, deputatul PSD ne-a spus că preferă contactul direct cu electorii. „Nu m-am gândit până acum să îmi fac un blog, însă voi ţine seama de această sugestie. Îmi place să colaborez în mod direct cu susţinătorii mei, chiar acum (n.r. duminică, 5 august a.c.) sunt în comunei Lădeşti şi voi discuta cu locuitorii zonei”- a afirmat Aurel Vlădoiu.
Jurcan nu a auzit de cuvântul „blog”
Cel de-al doilea politician pe care l-am contactat este Dorel Jurcan, preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Democrat Vâlcea şi senator PD. Răspunsul lui ne-a surprins prin sinceritate: „Cinstit, nu ştiu ce este un blog. Am vorbit cu cineva de specialitate şi în luna septembrie îmi voi face un site. Nu am văzut niciodată cum arată un blog, dacă vedeam, ştiam să ce este”- ne-a spus preşedintele organizaţiei judeţene a PD.
Frâncu nu vorbeşte
Un alt lider de partid pe care l-am contactat telefonic în încercarea de a afla ce este un „blog” şi dacă şi-ar face unul este preşedintele PNL Vâlcea, Emilian Frâncu. Contactat telefonic de jurnaliştii publicaţiei noastre, liberalul că nu doreşte să dialogheze cu jurnaliştii de la VOCEA VÂLCII, iar legătura telefonică s-a întrerupt. Ştiindu-l pe Emilian Frâncu ca un om educat şi nu ar închide niciodată telefonul în nas unui reprezentat al presei, am decis să îl contactăm din nou, fiind absolut convinşi că a fost vorba de o problemă tehnică. „V-am spus de la început, nu doresc să vorbesc cu cei de la Vocea Vâlcii care m-a înjurat timp de un an şi jumătate. V-am mai spus, pentru mine Vocea Vâlcii este o gazetă de perete”- a explicat, nervos, penelistul.
•Cristina PÎRVU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)